Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 640/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 640/
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Eleni Cristina
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpat - domiciliat în comuna, sat, județul C, municipiul C,-, județul C, municipiul C,-, județul C, împotriva deciziei penale nr.347 din data de 16 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.1293 din data de 26 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.78,79 din OUG195/2002.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa:
- recurentului inculpat pentru care răspunde apărătorul din oficiu al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.4599/2009, emisă de Baroul d e Avocați
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recuarate întrucât în ambele hotărâri au fost aceleași încălcări de lege.
Primul motiv de casare are ca temei disp.art.3859pct.18 Cod procedură penală, instanța de apel constatând în mod greșit că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motivat de recunoașterea faptelor de către inculpat, de coroborarea declarațiilor inculpatului cu cele ale martorilor și neformularea unei obiecțiuni privind recoltarea probelor de sânge, în situația în care trebuiau verificate condițiile prevăzute de art.181Cod penal.
În fapt, recurentul s-a urcat la volan nu pentru a conduce pe drumurile publice ci, pentru a verifica mașina după schimbarea acelor plăcuțe de frână, aspect confirmat de 3 martori.
Apreciază că prin fapta săvârșită s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite, nu există persoană vătămată și nici constituire de parte civilă în acest dosar, afectându-se numai substanțial existența, ființa și funcționalitatea valorilor sociale ocrotite.
În raport de conținutul concret, urmează ca instanța să aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire, scopul împrejurărilor, urmarea produsă precum și conduita recurentului.
Starea de beție nu a fost anume provocată ci datorită acesteia nu a realizat faptele și posibilele consecințe.
Datorită urmărilor neînsemnate pe care le-a produs asupra valorilor sociale ocrotite și a modului în care s-au realizat în fapt, elementele constitutive, apreciază că fapta apare în mod vădit, ca lipsită de importanță.
De asemenea, urmează a se avea în vedere faptul că recurentul inculpat a recunoscut săvârșirea faptelor și regretă cele întâmplate.
Față de acest prim motiv, solicită ca prin rejudecare, să se dispună achitarea cu consecința aplicării unei pedepse administrative.
C de-al doilea motiv de casare are ca temei art.38515pct.14 Cod procedură penală, în sensul că instanța de apel a reținut doar atitudinea sinceră și faptul că există antecedente, concluzionând că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Pentru considerentele expuse anterior, solicită ca prin rejudecare și reaprecierea circumstanțelor atenuante existente și să se aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de legea penală.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, faptele inculpatului neputând fi considerate că au adus o atingere minimă uneia din valorile ocrotite de legea penală, sens în care nu se impune achitarea inculpatului în baza art.181Cod penal, există procesul verbal de depistare a inculpatului în trafic - fila 3 dosar urmărire penală.
Recoltarea s-a făcut în condiții de legalitate în prezența a doi martori asistenți iar recoltarea celei de-a doua probe a fost refuzată de către inculpat care de la început a recunoscut că a consumat 2 litri de bere și apoi, și-a condus autoturismul.
Precizează că inculpatul a avut aceiași poziție și în fața instanței de fond, declarația sa de la fila 25, urmând a fi observată în acest sens.
Consideră că nu se impune nici redozarea pedepsei în raport de persoana inculpatului care în stare de recidivă post condamnatorie a săvârșit aceste fapte, pedeapsa rezultantă mai grea fiind consecința revocării restului de 1.477 de zile din sentința penală nr.241/1999 a Tribunalului Constanța, pedepsele aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art.78, 79 din Legea nr.195/2002, fiind orientate spre minimul special.
Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul în replică, precizează că este adevărat că infracțiunile prin ele însele sunt infracțiuni de pericol, însă instanța trebuie să aibă în vedere toate circumstanțele și să raporteze pericolul infracțiunii respective, la pericolul concret, având în vedere decizii pronunțate de Curtea de Apel Constanța, prin care în aceleași situații, instanța de recurs fie a păstrat hotărârile instanțelor anterioare, respingând apelul parchetului fie a dispus achitarea în temeiul disp.art.181Cod penal - Decizia Penală nr.428/2008, Decizia Penală nr.247/2008, Decizia Penală nr.219/2008.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1293/26.11.2008 a Judecătoriei Constanțaa hotărât următoarele:
În baza art.78 alin.(1) din OUG.195/2002 republicată, cu aplicarea art.13 Cod penal și art.37 lit.a) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere condamnă inculpatul - fiul lui și -, născut la data de 25.10.1967 în municipiul M, județul C, domiciliat în oraș, sat, județul C, în C,-, județul C, CNP.-, recidivist, la o pedeapsă de 1(unu) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.79 alin.(1) din OUG.195/2002 republicată, cu aplicarea art.13 Cod penal și art.37 lit.a) Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală condamnă inculpatul la o pedeapsă de
1(unu) an și 6( șase) luni închisoare.
În baza art.61 Cod penal revocă liberarea condiționată privind restul de 1477 zile rămase neexecutate din pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64, lit.a), b) Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.241/24.05.1999 a Tribunalului Constanța și contopește pedepsele de 1(unu) an și 6( șase) luni închisoare și cea de 1(unu) an și 6 (șase) luni închisoare aplicate prin prezenta hotărâre cu restul rămas neexecutat, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1477 zile închisoare.
Pedeapsa va fi executată în regim de detenție în condițiile art.57 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a), teza a 2-a și b) Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art.191 alin.(1) Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nr.2547/P/2006 din data de 30.07.2007, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr- din data de 06.08.2007, a fost trimis în judecată inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.78 alin.(1) și 79 alin.(1) din OUG.195/2002.
S-a reținut prin actul de sesizare că, în fapt, inculpatul în noaptea de 17/18.03.2006, în jurul orelor 02,00 condus pe drumurile publice din mun. C autoturismul marca 1310, proprietatea sa fără a poseda pemis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare a învinuitului, proces-verbal de recoltare a probelor biologice, buletin de examinare clinică, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul care a avut o atitudine sinceră, martorii propuși prin rechizitoriu, respectiv și.
Inculpatul a solicitat și i-au fost încuviințați în circumstanțiere martorii și.
Cu privire la martorul, inculpatul, prin apărător a precizat că renunță la acest martor și dorește înlocuirea cu martorul, care a fost audiată, la fel ca și celălalt martor admis.
În cauză a fost depusă fișa cu antecedente penale din care rezultă că acesta a mai suferit condamnări, fiind în stare de recidivă post condamnatorie, conform art.37 lit.a) Cod penal.
Inculpatul a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză sau un supliment la cel existent, cu privire la starea de alcoolemie, pe motivul că a urmat un tratament cu drojdie de bere, despre care a apreciat că ar putea influența rezultatul alcoolemiei.
Nu a făcut dovada cu acte medicale a vreunei afecțiuni de acest fel și nici a unui tratament în acest sens, astfel că cererea a fost respinsă.
Părțile nu au mai solicitat alte probe.
Analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul în noaptea de 17/18.03.2006, în jurul orelor 02,00 condus pe drumurile publice din municipiul C autoturismul marca 1310, proprietatea sa fără a poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, după ce, anterior consumase băuturi alcoolice( bere), împreună cu martorul.
Conform Buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr.623/19.04.2006 eliberat de C la orele 02,20 inculpatul avea o alcoolemie de 1,70 gr%o, peste limita legală de 0,80 gr%
Această situație de fapt a fost reținută pe baza declarației inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, împreună cu declarațiile martorilor, și, coroborate cu toate celelalte probe administrate atât pe parcursul urmăririi penale, cât și cu ocazia cercetării judecătorești.
Pe parcursul fazei urmăririi penale, cu ocazia recoltării probelor de sânge și a prezentării materialului de urmărire penală inculpatul nu a formulat obiecțiuni, și nu a solicitat administrarea altor probe.
Afecțiunea invocată în instanță nu a fost probată, astfel încât, alcoolemia, așa cum a fost reținută la momentul efectuării recoltării probelor biologice reflectă realitatea, inculpatul făcându-se vinovat de ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată.
Tribunalul Constanța, soluționând apelul inculpatului, prin decizia penală nr.347/16.09.2009 le-a respins ca nefondat, menținând sentința penală nr.1293/26.11.2009 a Judecătoriei Constanța.
Totodată, apelantul-inculpat a fost obligat la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei s-a dispus să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța, pentru avocat -.
Instanța de apel a reținut următoarele aspecte;
În ceea ce privește primul motiv de apel situația de fapt a fost reținută pe baza declarației inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, împreună cu declarațiile martorilor, și, coroborate cu toate celelalte probe administrate atât pe parcursul urmăririi penale, cât și cu ocazia cercetării judecătorești.
Pe parcursul fazei urmăririi penale, cu ocazia recoltării probelor de sânge și a prezentării materialului de urmărire penală inculpatul nu a formulat obiecțiuni, și nu a solicitat administrarea altor probe.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel tribunalul reține că la stabilirea și individualizarea pedepsei ce o s-a aplicat inculpatului, instanța de fond în mod corect a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art.78 alin.(1) și art.79 alin.(1) din OUG.195/2002, gradul de pericol social care rezultă din modalitatea concretă de comitere a faptelor respectiv de a conduce pe drum public un autovehicul fără a poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală - dar și de atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul urmăririi penale, la care se adaugă însă și existența antecedentelor penale.
Împotriva deciziei penale nr.347/16.09.2009 a Tribunalului Constanța și a sentinței penale nr.1293/26.11.2008 a Judecătoriei Constanțaa declarat recurs, în termen legal, inculpatul criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu neaplicarea prevederilor art.181Cod penal și a greșitei individualizări a pedepsei prin nereținerea de circumstanțe atenuante.
În esență inculpatul recurent a susținut că faptele sale sunt vădit lipsite de pericolul social al infracțiunilor prevăzute de art.78 alin.(1) și respectiv art.79 alin.(1) din nr.OUG195/2002 republicată, în condițiile în care s-a urcat la volanul mașinii sale pentru a verifica funcționalitatea plăcuțelor de frână pe care tocmai la schimbase, iar starea de beție nu a fost provocată cu intenție.
În concluzie, inculpatul-recurent a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și urmare rejudecării să se dispună achitarea sa pentru ambele infracțiuni ce fac obiectul trimiterii lui în judecată, în temeiul prevederilor art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.1Cod procedură penală și cu referire la art.181Cod penal.
În subsidiar, inculpatul recurent a solicitat să se rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante conform prevederilor art.74 Cod penal și urmare rejudecării să se coboare cuantumul pedepselor aplicate sub limita minimă prevăzută de lege.
Examinând hotărârile recurate în lumina criticilor din recursul inculpatului, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3856Cod procedură penală, Curtea constată că sunt legale și temeinice, iar recursul nefondat, pentru următoarele considerente.
Inculpatul-recurent a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală admisă.
Prin natura lor aceste infracțiuni prezintă o periculozitate socială deosebit de ridicată, în condițiile în care o persoană fără abilitățile necesare și aflată sub influența alcoolului pune în pericol siguranța traficului rutier.
Potrivit prevederilor art.181alin.(2) Cod penal la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi ptutut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost depistat în trafic la 18 martie 2006 conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare - pe str.- cel din municipiul C, la orele 2,10, iar când a fost oprit de un echipaj al poliției rutiere mirosea puternic a alcool și a recunoscut că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Cele reținute anterior rezultă din conținutul procesului-verbal din 18 martie 2006, înregistrat la poliția municipiului C sub nr.- din 12 iunie 2006 și aflat la fila 3 din dosarul de urmărire penală, coroborat cu declarațiile inculpatului, care recunoaște faptele descrise în procesul-verbal menționat.
Raportat la cele ce preced Curtea constată că, susținerea inculpatului, în sensul că nu a dorit să conducă autovehiculul pe drumurile publice ci, doar să verifice plăcuțele de frână recent montate, este, fiind contrazisă de probatoriul administrat.
Din conținutul Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr.623/19.04.2006 eliberat de Serviciul Medico Legal C se reține că la orele 2,20 inculpatul avea o alcoolemie de 1,70gr.%0, peste limita legală de 0,80 gr.%0.
Depășirea alcoolemiei legale admisă de 0,80% cu dublul valorii respective evidențiază fără echivoc faptul că inculpatul ingerase o cantitate apreciabilă de alcool, anterior urcării la volanul mașinii sale.
Din această perspectivă este exclusă posibilitatea ca alcoolemia constatată să se datoreze unui tratament cu drojdie de bere, așa cum în mod nereal a susținut inculpatul. De altfel această susținere a inculpatului recurent nu a fost probată, urmând a fi înlăturată.
În concret, Curtea reține că, inculpatul recurent, după ce a consumat o cantitate apreciabilă de alcool, s-a urcat la volanul mașinii sale, fără a poseda permis de conducere, și s-a deplasat cu aceasta pe str.- cel din municipiul C, la orele 2,10, adică pe întuneric.
Modalitatea și mijloacele de săvârșirea a faptei, astfel cu au fost reținute pe baza probatoriului, pun în evidență o periculozitate concretă a faptelor deosebit de ridicată, astfel că, în mod temeinic, instanțele de fond și de apel au apreciat că ele întrunesc gradul de pericol social al infracțiunilor prevăzute de art.78 alin.(1) și respectiv art.79 alin.(1) din nr.OUG195/2002 republicată, pentru care l-au condamnat pe inculpatul-recurent.
Chiar dacă inculpatul-recurent a recunoscut faptele, această împrejurare nu este prin ea însăși de natură să impună reținerea de circumstanțe atenuante, dintre acelea prevăzute de art.74 Cod penal, în condițiile în care inculpatul a fost prins în flagrant.
În aceeași ordine de idei Curtea reține că, infracțiunile au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, față de condamnarea la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a), b) Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.241 din 24.05.1999 a Tribunalului Constanța, în legătură cu care s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 1477 zile închisoare ce a fost contopit cu pedepsele aplicate în prezenta cauză.
Din datele speței Curtea nu a identificat nicio împrejurare de natură a justifica reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului recurent, astfel că se dovedește neîntemeiată critica recurentului privind nereținerea de circumstanțe atenuante.
Având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzută de art.72 Cod penal, Curtea constată că pedepsele aplicate inculpatului-recurent au fost corect individualizate atât în privința cuantumului cât și a modalității de executare.
Dovedindu-se netemeinicia criticilor din recursul inculpatului și, cum în urma examinării din oficiu a hotărârilor atacate nu s-au identificat alte motive, pentru o eventuală reformare a lor, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului și le va menține ca legale și temeinice.
În temeiul prevederilor art.189 Cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului C, pentru avocat.
Potrivit prevederilor art.192 alin.(2) Cod procedură penală va fi obligat inculpatul-recurent să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat - cu domiciliul în comuna, sat, județul C,-, județul C,-, județul C, împotriva deciziei penale nr.347/16.09.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- și a sentinței penale nr.1293/26.11.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr-.
În baza art. 192 alin.(2) Cod procedură penală,
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 lei.
În baza art.189 Cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile J în favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud.fond:
Jud.apel:,
Red.dec.jud.: - /5.01.2010/Tehnored.gref.:/2 ex./7.01.2010
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Maria Uzună, Eleni Cristina
