Spete trafic de persoane Art 12 Legea 678 2001. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.105/
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Daniel Dinu
Grefier - I -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Rahova, împotriva sentinței penale nr.158 din data de 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.329 al.1 din Legea nr.678/2001.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- apelantul inculpat în stare de arest, asistat de apărătorul din oficiu - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.3669/2009, emisă de Baroul d e Avocați
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp. art. 176 - 181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală,
Apelul este declarat în termen în termen potrivit art. 363, 366 cod pr. penală și nemotivat conform art. 374 cod pr. penală.
Curtea aduce la cunoștința apelantului dispozițiile prev. de art. 70 al. 2 cod pr. penală, în sensul că are dreptul de a nu face nici o declarație și că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, și i se aduce la cunoștință că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, acesta precizând că nu dorește să declare nimic, aspect consemnat în procesul verbal atașat la dosar.
. părțile dacă mai au cereri, probe, excepții de formulat și văzând că nu sunt, în baza art. 377 cod pr. penală constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul apelantului inculpat solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate ca netemeinică și nelegală și pe fond, solicită reindividualizarea pedepsei dând o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante potrivit art. 76 cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege și spre minimul special, cum greșit s-a acordat la instanța de fond.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului declarat de inculpat, pentru alte considerente, respectiv în sensul înlăturării dispozițiilor art. 37 lit. a cod penal privind starea de recidivă postcondamnatorie pentru infracțiunea prev. de art. 12 din Legea 678/2001, corectă fiind starea de recidivă postexecutorie, această infracțiune fiind săvârșită după executarea unei pedepse anterioare - fiind liberat la data de 27.06.2001, ulterior inculpatul fiind arestat în 2009. Totodată, solicită înlăturarea mențiunii: "menține liberarea condiționată din executarea acestei pedepse", întrucât nu a fost săvârșită când era liberat condiționat.
Apelantul inculpat solicită reducerea pedepsei și arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra apelului penal de față, constată:
Prin sentința penală nr. 158/10.04.2009 a Tribunalului Constanțas -a dispus, în baza art.12 alin.1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2.Cod Penal, art. 37 lit. a Cod Penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 4 ani și 6 luni.
În baza art. 65 alin. 2.Cod Penal în referire la art. 12 alin.1 din Legea nr. 678/2001, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 329 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 37 lit. b Cod Penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 65 alin. 2.Cod Penal în referire la art. 329 alin. 1.Cod Penal, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit. a Cod Penal, art. 34 alin. 1 lit. b Cod Penal, s-au contopit pedepsele principale stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - 4 ani și 6 luni închisoare, care va fi executată în regim de deținere.
În baza art. 35 alin. 3.Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea - a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 61.Cod Penal, s-a menținut liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii de 5 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2213/19.12.2000 a Judecătoriei Aiud.
În baza art. 71 alin. 1.Cod Penal, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor art. 64 alin. 1 lit.a teza și lit. b cu Cod Penal începere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 191 alin. 1.C.P.P. a obligt pe inculpatul la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr.20/D/P/2004 emis la data de 26.09.2007 de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Constanțas -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin.1 din Lg. nr.678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art.37 lit.a Cod Penal, art. 329 alin. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.și Cod Penal art. 37 lit. a Cod Penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalS-a reținut în fapt în actul de sesizare a instanței că, începând cu luna februarie 2002, în mai multe rânduri, prin înșelăciune, inculpatul a recrutat mai multe persoane de sex feminin în scopul exploatării lor sexuale, a facilitat practicarea prostituției și și-a însușit banii obținuți de către femeile pe care le-a recrutat în scopul exploatării lor sexuale.
Actul de inculpare și totodată de trimitere în judecată a inculpatului s-a fundamentat pe următoarele mijloace de probă:
-răspunsul Procuraturii din - ia, privind cererea de asistență judiciară adresată de către - Serviciul Teritorial Constanța în cauza privind pe -;
-proces-verbal privind intrările-ieșirile în/din România ale învinuitului și ale persoanelor traficate;
-procese-verbale de căutare, citații, procese-verbale de executare a mandatelor de aducere pentru învinuit în vederea audierii și prezentării materialului de urmărire penală;
-declarația părții vătămate;
-declarațiile martorilor;, -,.
-declarațiile inculpatului.
În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul (fila 171 vol I), partea vătămată (fila 174 vol I), martorii (FILA 178 vol I), (fila 180 vol I), (fila 372 vol II), (fila 407 vol II).
Fiind-i aduse la cunoștință prevederile art. 80 alin. 1.C.P.P. martorul ROȘUE. - fratele inculpatului, nu a dorit să fie audiat în cursul cercetării judecătorești.
Deși s-au depus eforturi în vederea ascultării martorilor, fiindu-le aplicată în mod repetat sancțiunea amenzii judiciare, dispunându-se emiterea mandatelor de aducere prin care s-a solicitat organelor de executare să efectueze verificări amănunțite în vederea prezentării martorilor în instanță (solicitarea fiind detaliată în cuprinsul mandatelor de aducere, în sensul de a se obține informații cu privire la posibilitatea și data întoarcerii martorilor în țară, la adresași numărul de telefon din străinătate), nu s-a reușit audierea acestor martori în cursul cercetării judecătorești, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. 3.C.P.P. iar cu privire la martorul a revenit, în conformitate cu art.329 alin. 3.C.P.P. asupra utilității ascultării acestuia.
Din analiza și coroborarea probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reținut următoarea situație de fapt:
La data de 4.05.2004 a sesizat Inspectoratul de Poliție al Județului C referitor la faptul că în cursul aceluiași an -, promițându-i că îi poate facilita găsirea unui loc de muncă în ia ca barman, a dus-o în această țară, iar acolo împreună cu un anume "", împotriva voinței ei, prin amenințare, a obligat-o să se prostitueze, însușindu-și banii astfel obținuți.
Plângerea formulată de a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța - Biroul de Combatere a Organizate și Antidrog, la nr. -, iar ulterior dosarul a fost preluat de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, Serviciul de Combatere a Organizate și Antidrog unde a fost înregistrat la nr.- pentru ca mai apoi, după înființarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, să fie înregistrat la Serviciul Teritorial Constanța, la nr. 20D/P/2004.
În cauză, la data de 5.05.2004 s-a dispus începerea urmăririi penale față de - pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/ 2001 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și proxenetism, prev. de art.329 alin.1 și alin.2 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în principal cele arătate mai sus și în plus că inculpatul a procedat la fel și cu persoane de sex feminin, atunci încă neidentificate.
Tot la data de 5.05.2004, ulterior începerii urmăririi penale, a fost audiată de către procuror care nu a dorit să participe în cauză în calitate de parte vătămată însă și-a menținut cele consemnate în plângerea și declarația dată la poliție, detaliind ceea ce i s-a întâmplat.
Din declarațiile martorei rezultă că în cursul anului 2003, cunoscându-l pe -, l-a rugat pe acesta să-i găsească un loc de muncă în ia, altceva decât practicarea prostituției, activitate despre care aceasta susține că știa chiar de la inculpat că îl preocupa, în sensul că la acel moment avea trimise în ia două surori, și, care se prostituau pentru el.
Propunerea martorei a fost acceptată de către -, care i-a promis că o poate ajuta să lucreze la un bar din orașul. Pentru a pleca în ia, și - s-au întâlnit în municipiul B unde acest a venit însoțit de încă o fată, și un alt băiat, "", identificat . Despre, a aflat de la inculpat că va pleca împreună cu ea în ia, iar el și cu "" le vor urma, însă separat, cu avionul. De aici cele două fete au plecat, conform înțelegerii, către A unde s-au întâlnit cu o persoană, indicată de - și chiar cu cel din urmă care a susținut că s-a ivit o problemă și nu a mai putut pleca cu avionul.
Astfel, la data de 01.02.2004 au ieșit din țară prin Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac, și inculpatul -. Au călătorit până în ia, în orașul unde au fost așteptate de "" care le-a dus pe fete la locuința lui.
După două zile de la sosirea în ia, a aflat că de fapt atât ea cât și vor fi să lucreze într-un bordel, susține că ea nu a fost de acord dar a acceptat așa ceva, simțindu-se amenințată de -.
Cele două fete au fost de către - și în mai multe bordeluri pentru a practica prostituția, de fiecare dată fiind mutate deoarece aceștia apreciau că nu câștigă suficienți bani.
Martora mai susține că a auzit discuții între și -, în care cel de-al doilea îi cerea primului toți banii câștigați de fete, motivându-i că el vrea să se întoarcă în România, împreună cu prietena lui despre care a bănuit că se afla și ea în ia, în același oraș, dar într-un alt bordel.
Mai apoi, a fost dusă să întrețină relații sexuale cu un, cetățean, căruia - i-ar fi datorat 300 de euro, iar ea trebuia să plătească în acest fel datoria. Cetățeanului martora i-a povestit că nu este de acord să se prostitueze, că vrea să ajungă în România și i-a cerut să o ajute. De la el a aflat că va sesiza poliția și în plus că știe despre că intenționează să o mute într-un alt oraș tot pentru a se prostitua. Acest lucru s-a și întâmplat, și fiind transportate de către și fratele lui -, în orașul unde fiecare din cele două a fost lăsată la câte un bordel.
Imediat după ce a ajuns în bordelul din orașul, declară că a fost ridicată de poliție, iar cu ocazia audierilor a spus că a venit în ia pentru a lucra, orice în afară de prostituție, dar a ajuns să facă așa ceva în urma unei propunerii lui "" ( ).
nu recunoscut la poliția din faptul că ea a ajuns în această țară prin intermediul lui -. În România a susținut că a ascuns acest lucru autorităților judiciare e pentru că a dorit ca nu cumva soțul său să afle despre relația pe care ea avut-o cu inculpatul -.
Cele declarate de către sunt confirmate de, care a arătat că a fost convinsă de - și să plece în ia unde cei doi i-au promis că o vor ajuta să-și găsească un loc de muncă la un hotel pe post de cameristă. A părăsit România împreună cu și -, iar venit în ia în aceeași zi dar cu avionul.
În ia au fost puse de cei doi să se prostitueze, tot ei luându-le banii pe care îi câștigau, după ce în prealabil erau plătiți din câștigul realizat proprietarii locațiilor în care fetele practicau prostituția.
La fel ca și, arată că pe rând au fost mutate în diverse bordeluri din diferite orașe, de către -, și ultima oară chiar de, primii doi nefiind mulțumiți de câștigurile realizate.
a fost ridicată de poliție odată cu, și.
și au fost reținuți temporar de către poliția din și ulterior arestați preventiv de către judecătoria din același oraș. li s-a imputat săvârșirea infracțiunii de infiltrare a străinilor fără autorizație de ședere pe teritoriul ia, în acest caz, a lui și. a fost condamnat definitiv pentru această infracțiune la o amendă de 1000 de euro, iar a fost achitat datorită insuficienței probelor de vinovăție administrate împotriva sa.
și au fost reținute de autoritățile judiciare din ia în perioada 14.02.2004 -17.02.2004, în temeiul unei proceduri penale de cercetare împotriva lor. Li s-a reținut în sarcină că s-au aflat pe teritoriul ia fără a avea aprobarea autorităților competente pentru străini, aprobare de care aveau nevoie în calitatea lor de cetățeni români, întrucât la data de 14.02.2004 au fost depistate oferindu-și serviciile de prostituate într-un bordel din. După eliberarea lor din arest nu s-au mai prezentat la autoritățile pentru străini și din acest motiv nu au fost expulzate. Cele două susțin că au fost internate într-un centru special pentru protecția victimelor traficului de persoane, care le-au dat bani pentru a se reîntoarce în România.
Mai înainte să plece din ia, l-a sunat pe - și i-a spus să nu se reîntoarcă în ia pentru că s-ar putea să fie și el arestat. Totodată i-a comunicat data la care urma să se reîntoarcă în România, astfel că atunci când a sosit în țară a fost așteptată de -. Inculpatul, după cum precizează, i-ar fi reproșat că i-a legăturile în ia și a atenționat-o să nu spună nimic despre ce s- întâmplat acolo poliției din România. Cei doi au continuat să țină legătura, timp în care lui inculpatul i-a propus din nou să meargă în Spania să se prostitueze în contul unei datorii pe care el o are față de o anumită persoană. Aceasta a acceptat, iar cu ocazia audierii sale în România a motivat că și-a dat acordul, deși spre deosebire de prima oară, acum știa că va trebui să se prostitueze, în scopul de a afla cât mai multe despre rețeaua în care este implicat -.
Din România spre Spania, a plecat cu încă două fete, neidentificate, aduse de cunoștințe de asemenea neidentificate, de-ale lui -. În Spania ea și una din aceste două fete s-au prostituat pentru un anume "", aproximativ o lună de zile, după care s-a reîntors în România și a sesizat poliția cu privire la cele întâmplate.
Din declarațile constante ale martorei care nu a dorit să participe în proces în calitate de parte vătămată, reiese că în luna mai 2002 plecat în ia împreună cu sora sa, cea din urmă fiind atunci concubina lui -. Despre cei doi, știa că au mai fost plecați în aceeași țară, nu a aflat cu ce s-au ocupat acolo, iar în momentul în care i s-a propus să meargă în ia, susține că scopul pe care l-au invocat, a fost cel turistic. Susținerea martorei în sensul că a fost indusă în eroare cu privire la scopul plecării în ia este confirmată prin declarațiile constante ale părții vătămate.
O dată cu, a mai plecat încă o fată, "", identificată, căreia - îi promisese că o angajează ca dansatoare într-un club de noapte.
Mai înainte de a pleca în ia, a fost cazată împreună cu sora ei, de către inculpat, la o căsuță din Satul de din C unde, în afară de "", a cunoscut-o și pe care lucra acolo ca ospătar.
În ia, lui, - i-a spus că de fapt va trebui să lucreze ca damă de companie în același club împreună cu "", explicându-i totodată că nu va trebui să întrețină relații sexuale cu clienții.
Întrucât clubul în care - le spusese celor două că le poate facilita să lucreze, era închis, acesta le-a propus să se prostitueze, iar banii câștigați să-i împartă cu el în susține că deși din România nu a urmărit și nici nu a cunoscut acest lucru, a acceptat să practice prostituția.
Astfel, atât ea, sora sa și s-au prostituat însă numai în folosul lui -, care le lua toți banii câștigați, contrar înțelegerii inițiale. a fugit după aproximativ o lună cu un client de etnie. a continuat să se prostitueze împreună cu încă două luni de zile, după care s-au reîntors în România pentru că le-a expirat termenul de ședere.
Ulterior, a mai plecat în ia, dar pe cont propriu, conform declarației sale, la un prieten care îi fusese client. Despre, deși nu au mai fost împreună, a aflat că a continuat să se prostitueze în această țară, pentru ea și concubinul ei -.
După ce s-a reîntors în România, la serbarea zilei de naștere a surorii sale l-a cunoscut pe martorul, despre care a aflat că se cunoștea cu inculpatul -.
După ceva timp de la acest moment, conform susținerii martorei, a fost căutat de - care i-a propus ca în schimbul sumei de 4.000.000 lei (ROL) să-i dea două fete dispuse să lucreze în cluburi de noapte, fapt confirmat de martorul respectiv.
l-a cunoscut pe -, încă din vara anului 2001, după care au rămas prieteni, locuind împreună.
În perioada în care au stat în comuna Băneasa, județul C, mama inculpatului i-a spus fetei că fiul său are cu ea intenții serioase, dar până să se căsătorească, ar fi bine să plece în străinătate unde el are relații, să muncească pentru a câștiga bani pentru un viitor comun în România. Cei doi au plecat în mai multe rânduri, în ia, începând cu sfârșitul anului 2002 și conform declarației lui, prima dată s-au ocupat cu furtul de diverse bunuri din magazine. La a doua plecare i-a propus în ia să se prostitueze, spunându-i că așa vor câștiga mai mulți bani. Deși inițial nu a fost de acord, acceptat propunerea, întrucât nu aveau un alt venit și bani să se întoarcă în România.
A început să practice prostituția cu ajutorul unui prieten de-al lui -, poreclit "", care avea diverse cunoștințe prin cluburile din orașul în care stăteau în ia. Toți banii pe care îi câștiga, îi dădea lui.
După trecerea a încă trei luni cei doi s-au reîntors în România și apoi din nou în ia, de această dată așa după cum deja am menționat, împreună cu și.
În ia, toate trei s-au prostituat pentru -, care era ajutat de același prieten "" să găsească locații în care fetele să lucreze.
După trei luni de zile s-au reîntors în țară și tot așa au continuat apoi să facă mai multe drumuri în ia, de fiecare dată practicând acolo prostituția banii câștigați dându-i lui -.
De la una din aceste deplasări în ia, - s-a reîntors în România singur, lăsând-o acolo pe. Din declarația ei rezultă că, fiind în România, inculpatul a sunat-o și printre altele i-a spus că o să-i trimită alte fete dispuse să se prostitueze în același bordel cu ea. - a trimis încă trei fete, -neidentificată, - identificată și - neidentificată pe care le-a așteptat și toate au practicat prostituția în același apartament cu ea.
Despre, a aflat că devenise amanta lui -, iar din acest motiv susține ea că a rupt legătura pe care o avea cu inculpatul, despre care ulterior și-a dat seama că de fapt se ocupa doar cu găsirea unor fete dispuse să se prostitueze în folosul lui. a mai arătat că are cunoștință că în două sau trei rânduri - i-a dat câte o fată chiar lui care să se prostitueze.
Din declarația martorei - reiese că l-a cunoscut pe - în anul 2003, prin intermediul unei prietene, "" identificată, pe care a cunoscut-o în Spania unde s-au prostituat fiecare în folosul altor persoane.
La o întâlnire cu și cu inculpatul -, prima i-a propus martorei - să meargă împreună în ia să se prostitueze, făcându-i precizarea că se câștigă foarte bine. Inculpatul - fiind de față la discuție, i-a confirmat că se câștigă mulți bani, ceea ce a determinat-o pe - să accepte propunerea făcută. Totodată, din discuția purtată, a aflat că de fapt - era cel care îi spusese despre avantajele materiale pe care le poate avea în ia dacă este de acord să lucreze ca prostituată. De la această întâlnire a rămas împreună cu - și au locuit în Sibiu până când doar ea a plecat în ia unde i-a precizat că va fi așteptată de o fată numită.
Pe drum, a aflat de la șoferul autocarului că a vorbit la telefon cu care i-a confirmat că o va aștepta în ia, ceea ce s-a și întâmplat., adică, a fost cea care i-a plătit contravaloarea drumului din România până în ia lui după care a luat-o și a dus-o într-un apartament unde se aflau mai multe femei care practicau prostituția.
Așadar rezultă că a fost de fapt racolată tot de către - care a trimis-o să se prostitueze în ia, la, iar nu a fost decât o legătură între și inculpat, prin intermediul căreia cea din urmă a găsit încă o victimă dispusă să practice prostituția pentru el. Chiar arată că după ce a ajuns în ia, a aflat despre că este prietena lui - de unde se deduce că inculpatul încă de la început a dorit să profite de pe urma celor două.
După o perioadă în care s-a prostituat în acel apartament, s-a reîntors în țară, susținând că acest lucru s-a petrecut datorită faptului că s-a certat cu proprietara apartamentului în care locuia și întreținea relații sexuale cu clienții, realitatea fiind însă că aflând despre legătura cu -, trimis-o în țară.
. în România, a locuit o perioadă în județul C, comuna Băneasa, la părinții inculpatului, după care a plecat din nou în ia, împreună cu - și.
Martora susține că nu s-a mai prostituat, că inculpatul nu a avut loc de muncă dar au trăit din banii pe care îi oferea lui un prieten, la care au și locuit.
După ce s-a reîntors iar în România, - a continuat relația cu -, având cu el un copil. Din declarația martorei mai reiese că inculpatul știa că este căutat de poliție în vederea continuării cercetărilor în acest dosar.
În perioada în care le-a recrutat pentru prostituție pe cele arătate, - a mai făcut sau a încercat să facă același lucru cu alte fete.
Astfel, pe a adus-o în ia în 2004, o dată cu, iar aceasta s-a prostituat în același bordel cu, în folosul inculpatului și al lui, după cum reiese chiar din declarația lui. În același timp în ia se aflau și cu.
Pe și - a încercat să le racoleze în vederea practicării prostituției, promițându-le că o să câștige foarte mulți bani pe care va trebui să-i împartă cu el.
Pentru a le determina să-i accepte propunerea, - le-a spus celor două că el are deja fete la prostituție, în ia și totodată le-a mai întrebat dacă la rândul lor cunosc alte fete dispuse să meargă să se prostitueze.
Datorită refuzului lor, inculpatul și fratele său s-au supărat, iar ultimul le-a amenințat că să le bată pentru că au mințit că o să accepte propunerea făcută de. Atât cât și a au declarat că știau despre - că le-au dus în ia pentru prostituție, chiar pe concubina sa ( ) și pe sora ei ( ).
Din din probele administrate au rezultat indicii temeinice că - a mai încercat să racoleze alte fete care însă nu au putut fi găsite pentru a fi audiate:, și.
Instanța a înlăturat cele două declarații ale inculpatului prin care acesta a negat comiterea faptelor, fiind infirmate de declarațiile martorilor;, -, din faza de urmărire penală, de declarațiile constante ale părții vătămate, de declarația dată în cursul cercetării judecătorești de martora, de proces-verbal privind intrările-ieșirile în/din România ale inculpatului și ale persoanelor care au practicat prostituția în favoarea acestuia, precum și din răspunsul Procuraturii din - ia, privind cererea de asistență judiciară adresată de către - Serviciul Teritorial Constanța în cauza privind pe -;
Instanța a înlăturat, de asemenea, declarația dată în cursul cercetării judecătorești de către martora a, prin care, fără o justificare verosimilă și temeinică, a susținut că inculpatul nu i-a propus să se prostitueze în străinătate și că nu cunoaște faptele și împrejurările pe care le-a descris în mod amănunțit în faza de urmărire penală.
Potrivit art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001 constituie infracțiunea de trafic de persoane, "recrutarea unei persoane prin înșelăciune ori fraudă în scopul exploatării acestei persoane".
Conform art.2 din aceeași lege, prin"exploatarea unei persoane" se înțelege printre altele executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod
forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate și obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau "alte forme de exploatare sexuală".
Potrivit art. 16 din Legea nr.678/2001 consimțământul persoanei, victima traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului, iar potrivit art.20 din aceeași lege persoana supusă traficului de persoane care a săvârșit ca urmare a exploatării sale infracțiunea de prostituție sau cea de cerșetorie, nu se pedepsește pentru aceste infracțiuni.
Deci, exploatarea sexuală a unei persoane presupune obținerea în mod ilicit a unui profit, de regulă material, din activitatea de prostituție a unei persoane care într-un prim caz poate fi obligată la aceasta, situație care se regăsește în prima teză din art.2 lit.c din Legea nr.678/2001 sau într-un alt caz liber consimțit, dar când acordul victimei este obținut prin înșelăciune, în urma unei înțelegeri dintre făptuitor și aceasta în principal referitoare la împărțirea câștigului realizat, înțelegere care nu este respectată de traficant care își însușește tot ( situație care se regăsește în teza ultimă din art.2 lit.c din Legea nr.678/2001).
Înșelăciunea ori frauda presupune amăgirea victimei prin false promisiuni privind nu neapărat ce urmează să facă, ci și cum, ori în ce condiții trebuie să facă activitatea pe care i-o prezintă anterior exploatării sale traficantul. Este înșelăciune orice prezentare a unei fapte mincinoasă ca adevărată ori a unei fapte adevărate ca mincinoasă.
A i se prezenta femeii la recrutare activitatea reală, practicarea prostituției în țara de destinație, dar înfățișându-i-se în mod mincinos alte condiții referitoare la câștig și la împărțirea acestuia pentru a-i obține consimțământul, condiții despre care făptuitorul știe mai dinainte că nu vor fi respectate, constituie o recrutare, o obținere a consimțământului prin înșelăciune, făcută în scopul exploatării de către traficant.
Condițiile ce i se prezintă pentru reușita recrutării victimei, în care în care i se face totuși cunoscut că va practica prostituția, se pot referi la o multitudine de alte aspecte decât cele arătate, cum ar fi natura relațiilor sexuale pe care trebuie să le întrețină, posibilitatea liberei selecții sau nu a clientelei, tarifele practicate, numărul clienților, durata în timp a activității pentru care este recrutată, dacă aceasta poate fi întreruptă din proprie inițiativă, programul de lucru.
Înșelăciunea în scopul exploatării sexuale se poate realiza și prin false promisiuni ale menținerii unei legături afective ulterioare între traficant și victimă ( i se spune victimei direct ori i se sugerează în alte moduri că se vor căsători, că vor utiliza câștigul realizat pentru un trai comun, că aceasta trebuie să se prostitueze deoarece nu există o altă sursă prin care cei doi să poată câștiga bani și să-și asigure existența )
Dacă activitatea de recrutare și exploatare a făptuitorului este mai amplă în timp și privește mai multe victime, traficantul poate să recurgă la diverse modalități de recrutare, pe care le alege în principal, în funcție de profilul personal al victimelor. De aceea, în cazul unor victime pentru care există probabilitatea să refuze oferta făcută de către traficant și anume că va trebui să se prostitueze, li se prezintă altă activitate decât cea reală. Celor care au mai făcut deja acest lucru ori despre care traficantul poate crede că vor accepta propunerea sa, li se spune în mod direct despre prostituție.
În ceea ce privește legătura dintre infracțiunea de trafic de persoane și cea de proxenetism, mai trebuie subliniat că acestea se află de cele mai multe ori într-o conexitate etiologică. de persoane reprezintă infracțiunea mijloc prin care traficantul alege, adună femei în scopul exploatării lor sexuale, iar proxenetismul reprezintă infracțiunea scop prin care chiar traficantul sau alți făptuitori, beneficiari ai activității primare a traficantului, înlesnesc practicarea prostituției de către femeile recrutate ori trag foloase materiale de pe urma acestei activități. Prin urmare, cele două infracțiuni nu se exclud una pe cealaltă, ci din contră se completează, ele putând fi reținute în concurs real atunci când traficantul este una și aceeași persoană cu cel care beneficiază de câștigul realizat de victime din prostituție.
În sensul celor prezentate mai sus a acționat și inculpatul -. În cazul tuturor femeilor recrutate de el, acesta a urmărit de la bun început scopul exploatării lor prin practicarea prostituției. Modalitatea de recrutare a fost diferită, însă de fiecare dată inculpatul urmărea să-și însușească în tot sau în cea mai mare parte veniturile realizate de către femei din prostituție, ceea ce a și făcut, aceasta însemnând că a urmărit să le exploateze și chiar le-a exploatat. Pentru a le determina pe femeile racolate să se prostitueze, - le înșela, prezentându-le mincinos că vor câștiga mulți bani, determinându-le să creadă că și prin împărțirea câștigului în J ele tot vor fi mulțumite, cu toate că încă de la început, în cazul fiecăreia inculpatul știa că nu-și va respecta promisiunile.
În drept, instanța de fond a reținut că faptele inculpatului, care, începând cu luna februarie 2002, în mai multe rânduri, prin înșelăciune, a recrutat mai multe persoane de sex feminin ( - care a și dorit să participe în cauză în calitate de parte vătămată, ), în scopul exploatării sexuale și, în mai multe rânduri le-a facilitat practicarea prostituției și și-a însușit banii obținuți de către acestea, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 și de proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1C.p. cu aplicarea art.41 alin. 2.
Cod PenalÎntrucât inculpatul a comis cele două infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre acestea, în cauză sunt incidente prevederile art.33 lit.a Cod Penal, privind concursul de infracțiuni.
În raport de faptele săvârșite de inculpat, de pericolul social ridicat al acestora, de modul și împrejurările în care au fost săvârșite, de caracterul lor de repetabilitate, de limitele pedepselor prevăzute de lege, precum și de persoana inculpatului care posedă antecedente penale, suferind numeroase condamnări la pedeapsa închisorii, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, instanța a stabilit pentru fiecare infracțiune comisă de inculpat câte o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenție.
Pedepsele stabilite au fost orientate însă spre minimul special prevăzut de lege, ținând seama de faptul că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat pentru infracțiuni de același gen.
Întrucât la data pronunțării acestei sentințe, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin nr.2213/2000 a Judecătoriei Aiud se consideră executată, instanța de fond, în temeiul art. 61.Cod Penal a menținut liberarea condiționată din executarea acestei pedepse.
Deși art. 71 Cod penal presupune interzicerea automată a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c Cod penal, instanța a constatat că această prevedere legală contravine jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64.Cod Penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, raportat la cauzele Calmanovici României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), instanța nu a aplicat în mod automat,ope legis, pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În plus față de jurisprudența Curții în materie, instanța a avut în vedere și decizia nr. LXXIV (74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că "dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal".
Astfel, natura faptei săvârșite determină instanța a aprecia că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată.
În cadrul controlului asupra necesității interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a-c Cp. apare însă evident că inculpatul este nedemn de a exercita anumite drepturi în raport de natura infracțiunii comise - trafic de influență -, fiind neîndoielnic că nu are valorile necesare pentru a reprezenta interesele generale ale cetățenilor în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea față de propriile fapte și conformare la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanții autorităților, caracteristici pe care inculpatul nu le deține având în vedere infracțiunile comise.
În consecință, în temeiul art. 71.Cod Penal și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b cu Cod Penal titlu de pedeapsă accesorie, cu începere de la data rămânerii definitive a acestei sentințe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul nu a fost motivat în scris, iar în concluziile dezvoltate oral în fața instanței prin apărătorul desemnat din oficiu, apelantul inculpat a arată că motivul de recurs îl reprezintă reindividualizarea pedepsei. În raport de circumstanțele personale ale inculpatului, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Constanța și pe fond, să se dispună redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Curtea, examinând sentința apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, în limitele prevăzute de art.371 alin. 1 și 2.C.P.P. constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Sub aspect formal, curtea observă că motivul de apel invocat de inculpat, respectiv greșita individualizare a pedepsei, privește cazul când se constată că, față de situația de fapt reținută, prin hotărârea atacată s-au aplicat persoanei fizice sau juridice condamnate pedepse principale greșit individualizate față de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72.pen. în sensul că s-au aplicat pedepse prea grele sau prea ușoare în raport de aceste criterii sau, în cazul în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedepse alternative, că pedeapsa alternativă aleasă nu se justifică în raport cu aceleași criterii.
În speță, curtea constată că, în ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect reținută de instanța de fond, ca urmare a unei analize temeinice și a unei juste aprecieri a materialului probator, din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată rezultând că, începând cu luna februarie 2002, în mai multe rânduri, prin înșelăciune, a recrutat mai multe persoane de sex feminin ( - care a și dorit să participe în cauză în calitate de parte vătămată, ), în scopul exploatării sexuale și, în mai multe rânduri le-a facilitat practicarea prostituției și și-a însușit banii obținuți de către acestea.
Întreaga situație de fapt expusă și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu declarațiile martorilor, -, din faza de urmărire penală, de declarațiile constante ale părții vătămate, de declarația dată în cursul cercetării judecătorești de martora, de proces-verbal privind intrările-ieșirile în/din România ale inculpatului și ale persoanelor care au practicat prostituția în favoarea acestuia, precum și din răspunsul Procuraturii din - ia, privind cererea de asistență judiciară adresată de către - Serviciul Teritorial Constanța în cauza privind pe -, mijloace de probă care demonstrează dincolo de orice dubiu că inculpatul a comis faptele penale pentru care a fost trimis în judecată.
Faptele reținute în sarcina recurentului-inculpat au fost corect încadrate juridic, aceastea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 și de proxenetism, prev. de art. 329 alin. 1C.p. cu aplicarea art.41 alin. 2.Cod Penal, epuizându-se în momentul comiterii ultimului act de executare.
Referitor la individualizarea pedepsei, curtea observă că fiecare pedeapsă în parte dar și pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru cele două infracțiuni se înscrie în coordonatele individualizării legale și răspunde tuturor criteriilor prevăzute de art.72 pen.
La stabilirea fiecărei pedepse s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal și în legea specială pentru infracțiunile comise, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dar și de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.
Astfel, curtea constată că în cazul tuturor femeilor recrutate de inculpat, acesta a urmărit de la bun început scopul exploatării lor prin practicarea prostituției. Modalitatea de recrutare a fost diferită, însă de fiecare dată inculpatul urmărea să-și însușească în tot sau în cea mai mare parte veniturile realizate de către femei din prostituție, ceea ce a și făcut, aceasta însemnând că a urmărit să le exploateze și chiar le-a exploatat. Pentru a le determina pe femeile racolate să se prostitueze, - le înșela, prezentându-le mincinos că vor câștiga mulți bani, determinându-le să creadă că și prin împărțirea câștigului în J ele tot vor fi mulțumite, cu toate că încă de la început, în cazul fiecăreia inculpatul știa că nu-și va respecta promisiunile. De asemenea, se impun a fi evidențiate circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta fiind cunoscut cu multiple condamnări definitive pentru diverse infracțiuni (furt calificat, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, trafic de stupefiante-fișa cazier fil.189,190 dos.up).
În raport de toate aceste elemente, se observă că adaptarea, dozarea pedepsei concrete s-a realizat de către instanța de fond cu respectarea tuturor criteriilor de individualizare, pedeapsa aplicată inculpatului fiind între limitele speciale prevăzute de lege și asigurând, totodată, prin modalitatea de individualizare a executării pedepsei aleasă de instanță, realizarea funcțiilor și scopului pedepsei prev.de art.52 cod penal.
Ca atare, critica formulată de inculpat este nefondată, nefiind justificată aplicarea unei pedepse mai mici în prezența stării de fapt reținute, și a unei cauze de agravare facultativă a pedepsei (infracțiune continuată) și a perseverenței infracționale dovedite a inculpatului.
Față de aceste considerente, curtea, în baza art. 379 al.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de către inculpatul - fiul lui și, născut la data de 10.03.1970, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.158/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 al. 2 cod procedură penală, va obliga pe apelantul la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.189 cod procedură penală, va dispune ca plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, în favoarea av., să fie făcută din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 al.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge apelul declarat de către inculpatul - fiul lui și, născut la data de 10.03.1970, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.158/10.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 al. 2 cod procedură penală, obligă pe apelantul la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod procedură penală, dispune plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, în favoarea av., din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Conform art. 309 alin. 3 cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare, pentru apelantul inculpat și partea vătămată de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
I -
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. -
2 ex./03.12.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Daniel Dinu
