Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 646/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 646
Ședința publică de la 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Crîșmaru
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Ene
JUDECĂTOR 3: Monica Vadana
*
GREFIER - - -
***
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU -
legal reprezentant de
PROCUROR -
La ordine a venit soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.223/AP din 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-inculpat, asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat, pentru recurent, a depus o adeverință emisă de administratorul " ".
Nefiind alte cereri, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, a solicitat admiterea recursului declarat de acesta împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamț și reținerea art.18/1 Cod penal. A susținut că la această dată fapta nu mai prezintă pericol social, fiind comisă cu 1 an și J în urmă. A mai susținut că inculpatul, în trafic a fost oprit de agenți ai primăriei, iar pentru recoltarea probelor biologice a fost însoțit de polițiști ai primăriei, fiind astfel încălcate regulile procedurale care impun efectuarea acestor acte de către polițiști ai Poliției Rutiere. A solicitat a se avea în vedere și faptul că inculpatul nu a mai condus de 1 an și J, fiind îndeplinit scopul pedepsei, așa cum este descris de legiuitor.
Procurorul, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate, pedeapsa fiind corect individualizată; a solicitat a se avea în vedere că în cauză este vorba de o infracțiune de pericol.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, a arătat că nu a știut că "dacă este oprit de cei de la pază va ajunge aici".
S-au constatat dezbaterile terminate și s-a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 128, pronunțată de Judecătoria Roman, la data de 16.02.2009, a fost condamnat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii privind refuzul sau împotrivirea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice, la pedeapsa de 6 (șase) luni de închisoare, cu aplicarea art. 74 lit. a - c și art.76 lit. d Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se, potrivit art. 82 Cod penal, un termen de încercare de 2 (doi) ani. Potrivit art. 83 Cod penal, instanța a pus în vedere inculpatului consecințele la care se expune în ipoteza în care, în perioada termenului de încercare, mai săvârșește vreo infracțiune.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 alin. 1 Cod penal, constând în exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - b Cod penal.
Potrivit art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, înregistrat sub nr-, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau împotrivirea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, faptă prevăzută de art. 87 al.5 din OUG 195/2002/ S-a reținut că, la data de 25 mai 2008, în jurul orei 23,30, un echipaj al Poliției rutiere a depistat în trafic, pe str. - din municipiul R, un autoturism 1310 cu numărul de înmatriculare -, ce prezenta defecțiuni la sistemul de iluminare, la volanul căruia se afla inculpatul. La solicitarea organelor de poliție de a prezenta documentele, acesta a afirmat că nu are asupra sa vreun act cu care să facă dovada dreptului de a conduce. Totodată a afirmat că a consumat două beri de 500 ml, dar a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest. Această împrejurare a fost percepută în mod direct de către martorul care se afla împreună cu inculpatul.
Ca urmare a faptului că inculpatul a refuzat testarea aerului expirat, a fost condus la Spitalul Municipal R în vederea recoltării probelor biologice de sânge, dar a refuzat a se supune recoltării acestor probe, fără a motiva în vreun fel atitudinea sa. Ulterior, în timpul cercetărilor, inculpatul a susținut că a consumat două beri, iar refuzul său în ce privește recoltarea probelor biologice sunt ca urmare a unui diagnostic de "tulburare angoasă pe fond distimic", boală pe care a descoperit-o după săvârșirea faptei. În ceea ce privește refuzul său, inculpatul nu a avut nici o explicație.
Prezent la judecată, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, pe care a regretat-o arătând că își însușește atât situația de fapt relatată prin actul de sesizare al instanței, cât și încadrarea juridică. Ca probatoriu, a solicitat reaudierea martorilor din lucrări, dintre aceștia fiind reaudiat doar martorul - (fl.12) care a susținut că, inculpatul a băut 2 beri fără alcool, într-o unitate de alimentație publică, dar că nu a discutat cu acesta absolut nimic. Totodată a menționat că a fost de față când inculpatul a refuzat să sufle în etilotest în fața organelor de poliție. Celălalt martor din lucrări nu a putut fi reaudiat deoarece la momentul soluționării cauzei, se afla plecat în străinătate, așa după cum rezultă din procesul verbal al mandatului de aducere.
Vinovăția inculpatului a rezultat din procesul verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal încheiat la sediul Spitalul Mun. R, adeverința de la Cabinetul medical al medicului B, depozițiile martorilor, -, depozițiile inculpatului.
În modalitatea în care s-a produs, s-a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective ale infracțiunii. La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, și anume, gradul de pericol social al faptei, poziția sinceră a inculpatului de recunoaștere, circumstanțele reale și personale, acesta fiind condamnat la o pedeapsă privativă de libertate coborâtă sub minimul prevăzut de lege, prin aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a-c și art. 76 lit. d Cod penal.
Ca modalitate de executare a sancțiunii penale, instanța a dispus, în baza art. 81 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind, potrivit art. 82 Cod penal, un termen de încercare de 2 ani, care s-a adaugat la pedeapsa aplicată, apreciindu-se că și în această modalitate pedeapsa își va atinge scopul.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, inculpatul, care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate în sensul achitării sale, sau diminuarea cuantumului pedepsei aplicate, întrucât nu are antecedente penale, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, conștientizând gravitatea ei și, singura sursă de venit o constituie permisul de conducere. Inculpatul a susținut că instanța de fond nu a apreciat corect probatoriul administrate în cauză și a omis să analizeze toate aspectele care să stabilească cu certitudine întrunirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru ca fapta să prezinte gradul de pericol social al unei infracțiuni, și nu s-a făcut o aplicare corectă a legii. Lucrătorii de poliție care l-au oprit în trafic, făceau parte din Serviciul de ordine publică și nu din cadrul poliției rutiere și i-au adresat cuvinte nepoliticoase. Refuzul recoltării probelor biologice s-a datorat unei temeri pe care a resimțit-o în acel moment și care s-a dovedit ulterior a fi o tulburare angoasă pe fond distimic.
În ceea ce privește gradul de pericol social al infracțiunii comise, acesta este minim, fiind îndeplinite condițiile aplicării art.18 ind.1 Cod penal.
Tribunalul Neamț, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, prin decizia penală nr.223/AP/18.06.2009 în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința atacată și rejudecând cauza a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a - c și art. 76 lit. d Cod penal, de la 6 (șase) luni închisoare la 3 (trei) luni închisoare. Totodată s-a redus termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei, de la 2 (doi) ani și 6( șase) luni la 2 (doi) ani și 3 (trei) luni. A înlăturat aplicarea art. 64 lit. a teza I Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal pentru această pedeapsă accesorie și a menținut aplicarea art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 189 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, s-a avansat către N, din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Neamța reținut faptul că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă în sensul că inculpatul, în noaptea de 25 mai 2008, când a fost depistat în trafic în municipiul R, cu defecțiuni la sistemul de iluminare al mașinii pe care o conducea, fără a invoca un motiv special, a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest, iar apoi a refuzat să se supună recoltării probelor biologice de sânge în spital. Or, refuzul sau împotrivirea conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice, constituie infracțiune și este prevăzută de art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, republicată.
Motivația inculpatului nu a privit existența vreunei boli de care ar fi suferit, pentru că ar fi invocat-o în momentul comiterii faptei, boala pe care invocă în prezent că o are, a apărut ulterior săvârșirii infracțiunii. Având în vedere că înainte de a se urca la volanul mașinii a consumat 500 ml bere, este posibil ca acesta să fi fost motivul refuzului exprimat de inculpat, chiar dacă martorul a susținut în declarația dată în instanță că berea era fără alcool, acest lucru nu l-a spus și în cursul urmăririi penale.
Pentru circumstanțele reale și personale favorabile, au fost reținute în favoarea inculpatului dispozițiile art.74 lit.a-c Cod penal și a fost coborâtă pedeapsa sub minimul special al pedepsei. Față de împrejurarea că inculpatul este tânăr, bolnav, iar permisul de conducere constituie singura sa sursă de venit, în cauză, Tribunalul a reținut că poate fi acordată o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante menționate, în sensul reducerii pedepsei la 3 luni închisoare.
Nu pot fi însă aplicate dispozițiile art.181Cod penal, întrucât fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Din oficiu, se constată că în mod greșit s-a interzis inculpatului dreptul de a alege, prevăzut de art.64 alin.1 lit.a teza I Cod penal.
Referitor la polițiștii din cadrul Serviciului de ordine publică care l-au depistat pe inculpat în trafic, se constată că aceștia au atribuții de depistare a infracțiunilor din zona supusă controlului, indiferent de natura lor, inclusiv cele prevăzute de OUG nr.195/2002.
Împotriva deciziei pronunțate în apel, a declarat recurs inculpatul care a solicitat a se reduce pedeapsa aplicată.
Curtea analizând motivele de recurs prin prisma probelor administrate în cauză constată că recursul este neîntemeiat.
Instanța de apel a dat suficientă eficiență circumstanțelor atenuate atunci când a redus pedeapsa aplicată la 3 luni de închisoare și a menținut suspendarea executării pedepsei.
În mod corect s-a reținut că fapta prezintă gradul de pericol social al infracțiunii în raport cu urmarea care s-ar fi putut produce, prezumându-se că inculpatul a condus sub influența alcoolului, căci în caz contrar nu ar fi avut motive să refuze recoltarea de probe biologice.
Față de aspectele mai sus reținute, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.223/AP/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Se va lua act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen se va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.223/AP/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Ia act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.192 al.2 pr.pen obligă recurenta la plata sumei de 200 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - Pt.jud. - - plecat din instanță
PREȘEDINTE COMPLET
- -
GREFIER,
a
Red.sent.
Red.dec.apel - /
Red.dec.recurs -
Tehnored. - 2 ex.
6.11.2009
Președinte:Gabriel CrîșmaruJudecători:Gabriel Crîșmaru, Ecaterina Ene, Monica Vadana
