Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 650/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 650/R/2009
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.163/A/25.05.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria D e j, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 alin.5 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art.83 penal.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința penală nr.157 din 27.03.2008 pronunțată în dosarul penal nr- al Judecătoriei D e j, a fost condamnat inculpatul G, fiul lui G și, născut la data de 8 mai 1958 în B de, jud.A, P: 1.58.05.08.12065.8, posesor CI. KX, nr.- eliberată de Poliția C, de cetățenie română, studii 8 clase, cu antecedente penale, de profesie, căsătorit,. în C - N,-,.17, jud.C, la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prev. și ped. de art.87 alin.5 din G nr.195/2002 cu aplicarea art.74 și 76 lit.d pen.
În temeiul art.83 pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.379/6 mai 2005 a Judecătoriei Dej și s-a dispus executarea acestei pedepsei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, astfel că, în final inculpatul execută pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art.71 pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev.de art.64 pen. pe durata executării pedepsei închisorii pronunțate.
S-a stabilit în favoarea avocatului din oficiu suma de 100 lei onorariu avocațial, care s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 250 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 20 august 2007 în jurul orelor 21,30 inculpatul a consumat băuturi alcoolice, după care s-a urcat la volanul condus autoturismul marca OPEL, cu numărul de înmatriculare -, pe care l-a condus pe drumurile publice din localitatea, până în centrul comunei, unde, nu a mai reușit să controleze autoturismul, a derapat și a intrat în șanțul din fața Postului de poliție.
La solicitarea organelor de poliție, în sensul de a fi testat cu aparatul alcooltest, inculpatul a refuzat, iar ulterior, fiind condus la Garda Spitalului municipal D în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, inculpatul și-a menținut aceeași poziție, refuzând recoltarea, refuzul fiind consemnat în registrul de gardă la poziția nr. 9509/20.08.2007. Inculpatul și-a motivat refuzul de a-i fi recoltate probe biologice, prin aceea că suferă de diabet și i-a fost frică de testare, menționând că nu a consumat băuturi alcoolice.
Martorii audiați în cauză au confirmat faptul că, la momentul de referință infracțională, inculpatul mirosea puternic a alcool, avea o vorbire incoerentă și a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest și de asemenea să îi fie recoltate probe biologice. Fiind audiați în instanță (49-50), martorii au relatat că imediat după comiterea accidentului inculpatul s-a manifestat agitat, însă, nu au confirmat susținerea inculpatului conform căreia ar fi avut un atac de precum și faptul că atât la sediul poliției, cât și pe parcursul deplasării de la la D, inculpatul s-a manifestat ca o persoană care era sub influența alcoolului, deoarece respirația îi mirosea a alcool, avea o vorbire incoerentă neputând să articuleze cuvintele.
Starea de fapt reținută mai sus a fost dovedită cu: proces-verbal de sesizare din oficiu (6), copia fișei de cazier a inculpatului ( 11), declarațiile inculpatului ( 8-10), declarațiile martorilor ( 14-18, 49,50), copia foii din registrul de gardă (20), proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (21-22).
În drept, instanța de fond a concluzionat că fapta inculpatului - G, care la data de 20 august 2007, a refuzat a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art87 alin.5 din G nr.195/2002 cu aplic. art.83 pen.
La individualizarea pedepsei care s-a aplicat inculpatului, s-au avut în vedere pericolul social al infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, persoana inculpatului care are antecedente penale, a fost condamnat în repetate rânduri pentru infracțiuni rutiere.
Astfel, s-a reținut că prin sentința penală nr.379/6 mai 2005 a Judecătoriei Dej au fost contopite pedepsele de: 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.79 alin.1 din nr.OUG195/2002, de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.79 alin.4 din nr.195/2002 și pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.81 alin.l din nr.195/2002 cu aplic. art.33 lit.a și art.34 lit.b pen. fiind condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare (10 luni închisoare cu un spor de 2 luni), cu suspendarea executării pedepsei pe o durată de 3 ani. Deoarece inculpatul a comis infracțiunea prev. de art.87 alin.5 din nr.195/2002 termenul de încercare stabilită pentru pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.379/2005 a Judecătoriei D e j, față de acesta s-a reținut aplicabilitatea disp. art.83 pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei. Totodată s-a reținut că acest inculpat are o comportare bună în familie, este căsătorit, are o stare a sănătății precară (36,39), împrejurări care au fost avute în vedere ca și circumstanțe atenuante în înțelesul disp. art.74, 76litd pen.
Raportat la aceste elemente de individualizare, și limitele speciale ale pedepsei, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă prev. și ped. de art.87 alin.5 din G nr.195/2002 cu aplic. art.74 și 76 lit.d pen.
În temeiul art.83 pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.379/6 mai 2005 a Judecătoriei Dej și s-a dispus executarea acestei pedepsei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art.71 pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 pen. pe durata executării pedepsei închisorii pronunțate.
S-a stabilit în favoarea avocatului din oficiu suma de 100 lei onorariu avocațial, ce va fi plătit din fondul Ministerului Justiției iar în temeiul art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 250 lei.
Împotriva sentinței penale nr.157/27 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Deja formulat apel inculpatul G, acesta fiind înregistrat la Judecătoria D e j, la data de 07 aprilie 2008, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și achitarea acestuia învederând totodată că motivele de apel urmează a fi prezentate instanței în termen util. (3)
La termenul de judecată din data de 29 aprilie 2008 inculpatul G prin apărătorul său ales a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 solicitând admiterea acesteia și sesizarea Curții Constituționale cu consecința suspendării judecării cauzei. (14-19 și 22-27) La termenul de judecată din data de 03 noiembrie 2008 Tribunalul a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002, invocată de inculpat și în temeiul art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 și art. 303 alin.6 pr.pen. a suspendat judecarea prezentei cauze pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.(28-30)
Prin decizia nr.417/26.03.2009 pronunțată în dosarul nr.2245D/2008 Ca C onstituțională a respins excepția de neconstituționalitate ridicată de inculpatul ( 3 1-34)
Ca urmare, a fost fixat termenul de judecată pentru soluționarea apelului declarat de inculpatul G pentru data de 25 mai 2009, ocazie cu care inculpatul prin apărătorul său ales a înțeles să susțină oral motivele de apel, solicitând admiterea apelului declarat, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.a pr.pen. întrucât fapta nu există, nefiind probată iar în subsidiar, a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.d pr.pen. deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii iar în cazul în care nu vor fi împărtășite de către instanța de control solicitările sale a solicitat achitarea acestuia în temeiul art.10 lit.b/1 pr.pen. (39)
În motivarea apelului dedus judecății, inculpatul Gaî nvederat în esență că în opinia sa hotărârea instanței de fond nu este legală și temeinică, nefiind motivată, aceasta în mare parte preluând motivele din rechizitoriu, precum și faptul că nu se menționează pedeapsa accesorie, făcându-se doar trimiterea la art. 64 pen. iar cheltuielile judiciare acordate nu au fost dovedite sub nici un aspect.
Raportat la disp. art.88 alin.1 din OUG nr.195/2002 și art.88 alin.2 din același text de lege se impunea clarificarea statutului polițistului care l-a oprit pe inculpat în trafic în sensul că acest făcea sau nu parte din poliția rutieră. Inculpatul a mai arătat că a refuzat prelevarea probelor, nefiind conștient de consecințele faptelor sale, deoarece era în acel moment confuz și în stare de însă refuzul său de la prelevare nu este probată raportat la registrul de gardă, nefiind menționat numele inculpatului așa cum prevăd disp. alin.7 din art.88 din OUG nr.195/2002.
Ca urmare în speță refuzul nu este dovedit în mod legal, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii ce i se impută. În ceea ce privește solicitarea în subsidiar de achitare în temeiul art.10 lit.b/1 pr.pen. apreciază că fapta este lipsită de pericol social, având în vedere că acesta are o vârstă înaintată și o stare de boală dovedită cu acte medicale. (38)
Prin decizia penală nr.163 din 25 mai 2009 a Tribunalului Cluj, în temeiul art.379 pct.2 lit."a" pr.pen. s-a admis apelul declarat de inculpatul G, desființându-se parțial hotărârea atacată, doar sub aspectul soluționării laturii penale privind greșita reținere a temeiurilor juridice cu privire la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, prev. de art.64 pen.
Pronunțând o nouă hotărâre, în limitele de mai sus, în temeiul art.71 alin.2 pen. s-a interzis inculpatului G exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit."a" teza a II-a pen. pe durata executării pedepsei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.189 pr.pen. raportat la art.171 alin.5 pr.pen. s-a stabilit onorariu avocațial parțial din oficiu în sumă de 50 lei, onorariu ce s-a suportat din fondul Ministerului Justiției și care s-a avansat în favoarea Baroului de Avocați C, av. pentru prestațiile efectuate până la data încetării delegației avocațiale din oficiu în favoarea inculpatului G în apel.
În temeiul art.192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare efectuate cu prezentul apel dedus judecății au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că inculpatul Gaf ost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej nr.1000/P/2007 întocmit la data de 07 noiembrie 2007 pentru săvârșirea infracțiunii privind refuzul al unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art.87 alin.5 alin.5 din nr.OUG195/2002 republicată cu aplicarea art.83 pen.
Tribunalul, a apreciat că instanța de fond cu ocazia judecării cauzei a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, întemeiată pe un material probator vast și judicios administrat, neputându-i-se imputa de nici o manieră o eventuală corelare defectuoasă a mijloacelor de probă administrate în cauză, sau acordarea unei valori probatorii mai mari unor probe în detrimentul altora, dispozițiile art.63 alin.2 pr.pen. fiind aplicate în mod corespunzător. Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut vinovăția inculpatului G ca fiind cu certitudine dovedită, nici una dintre probele aflate la dosarul cauzei nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect coroborat cu poziția procesuală a inculpatului care în faza de urmărire penală a declarat că a refuzat testarea sa cu fiola alcooltest și ulterior recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei deoarece era speriat de faptul că autoturismul era proprietatea altei persoane și comițând accidentul rutier s-a gândit cât de mult îl va reparațiile precum și faptul că autoturismul putea lua foc ceea ce l-a determinat să nu mai judece corect faptele și urmările acestora (8-10 ) poziție procesuală menținută și în faza de cercetare judecătorească însă cu mențiunea că poziția sa s-a datorat și atitudinii polițiștilor care în loc să-I ajute să scoată autoturismul din șanț și să îl calmeze au înțeles să-I trateze ca pe un infractor (31) și numai în fața instanței de control să invoce diabetul de care suferă recunoscând parțial fapta comisă.
Ca urmare, s-a administrat un probatoriu complet pe fundamentul căruia s-a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității obiective, reținându-se în mod corect vinovăția inculpatului și condamnarea acestuia, instanța de fond realizând o corectă încadrare a faptei reținute în sarcina lui iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, răspunzând criteriilor stabilite de legiuitor prin art.72 pen. și fiind în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de art.52 pen.
În speță, vinovăția inculpatului a fost dovedită dincolo de orice îndoială, iar conduita în societate și familie, starea precară a sănătății și vârsta acestuia (36,39) și vârsta acestuia au fost avute în vedere de către instanță la individualizarea pedepsei, fiind reținute în favoarea sa ca și circumstanțe atenuante în înțelesul dispozițiilor art.74, art.76 lit"d" pen. care au condus la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, așa încât a se reține că refuzul său nu este dovedit în mod legal, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii ce i se impută nu are suportul juridic necesar pentru a fi admisibil atât timp cât Întreg probatoriu administrat a infirmat fără nici un dubiu această susținere iar în ceea ce privește solicitarea de achitare în temeiul art.10 lit.b/1 pr.pen. Întrucât fapta este lipsită de pericol social și are o vârstă înaintată fiind bolnav de diabet, cu toate că acesta are antecedente penale fiind condamnat în repetate rânduri pentru infracțiuni rutiere nefiind astfel la prima confruntare cu legea penală denotă fără echivoc faptul că prin reținerea circumstanțelor atenuante cu o mai mare eficiență s-ar ajunge la aplicarea unei sancțiuni inexistente în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii comise, a urmărilor cauzate și a persoanei inculpatului, conducând în final la eludarea scopului stabilit prin art.52 pen.
Astfel, în speță, vinovăția inculpatului apelant a fost dovedită și, deși acesta, nu a recunoscut comiterea faptei pe fondul "spaimei, confuziei și " însă declarațiile martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, confirmă fără dubiu împrejurarea că inculpatul a comis fapta penală de care este învinuit, mijloace de probă care nu au putut fi combătute sub nici un aspect Ori, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este o infracțiune de pericol, pericolul fiind obiectiv, legal și efectiv, fapta inculpatului fiind cu atât mai gravă în condițiile unor procese mentale și implicit a unor reflexe vădit alterate, ceea ce au și avut ca efect imediat producerea accidentului rutier într-o localitate ce ar fi putut produce adevărate drame în raport cu ceilalți participanți la trafic care circulau regulamentar sau chiar a pietonilor pe raza localității respective.
În menirea ei pedeapsa trebuie să răspundă unor scopuri atât preventive cât și reeducative. Scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei legiuitorul urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept cât și față de regulile de conviețuire socială.
Gravitatea situației inculpatului apelant rezultă din împrejurarea că această pedeapsă urmează a fi executată în regim de detenție, însă o altă modalitate de executare nu este posibil să fie dispusă, întrucât acesta deși a beneficiat de clemență cu ocazia condamnării anterioare suferite la pedeapsa închisorii dar cu suspendarea condiționată a executării acestora așa cum reiese din sentința penală nr.379/6 mai 2005 a Judecătoriei Dej prin care s-au contopit pedepsele de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.79 alin. 1 din nr.OUG195/2002, de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.79 alin.4 din nr.OUG195/2002 și pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.81 alin.1 din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.33 lit.a și art.34 lit.b pen. fiind condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare (10 luni închisoare cu un spor de 2 luni), cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani însă nu a înțeles să aibă o conduită corespunzătoare, revenind în câmpul infracțional, fiind astfel în prezența aplicabilității dispozițiilor art.83 pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În opinia tribunalului instanța de fond a dat dovadă de clemență, în speță trebuind a fi aplicate pedepse mai severe dar având în vedere că este apelul declarat de către inculpat devin incidente dispozițiile art.372 pr.pen. respectiv instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apelul, dispoziții stabilite și prin principiul" non reformatio in pejus".
Concluzionând, în ceea ce privește criticile formulate de inculpat tribunalul a apreciat că acestea nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile, având în vedere faptul că, instanța de fond a soluționat cauza în limitele prevăzute de legiuitor iar fapta reținută în sarcina acestui inculpat nu i-au afectat acestuia sub niciun aspect drepturile sale procesuale conferite de legiuitor. Infracțiunea privind refuzul unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, incriminată de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 republicată este o infracțiune de pericol iar prin incriminarea acesteia nu se urmărește decât realizarea siguranței pe drumurile publice. Așadar, examinând cu atenție întregul probatoriu administrat în cauză rezultă fără dubiu că acesta confirmă sub toate aspectele soluția pronunțată de instanța de fond, care nu s-a limitat la preluarea motivelor expuse din rechizitoriu.
Față de cele mai sus expuse, instanța de apel nu a pus sub semnul întrebării existența comiterii infracțiunii privind refuzul unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul de a se supune recoltării probelor biologi ce sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, incriminată de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 republicată, nici a reținerii aplicabilității în speța de față a dispozițiilor art.83 pen. și vinovăția inculpatului, iar în ceea ce privește pedeapsa finală ce a fost aplicată acestui a corespunde gradului de pericol concret al faptei, persoanei inculpatului și cuantumul pedepsei având în vedere că între acestea trebuie să existe un echilibru și numai în măsura în care pedeapsa este corect dozată, acesta-și poate atinge scopul pentru care a fost aplicată.
Cu toate că s-a administrat un probatoriu complet pe fundamentul căruia s-a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității obiective, reținându-se în mod corect vinovăția inculpatului și condamnarea acestuia, hotărârea primei instanțe este nelegală sub următorul aspect:
Potrivit dispozițiilor art.71 alin.1 pen. pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 pen. iar potrivit alin.2 din același articol anterior menționat o condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art.64 -c pen.
Având în vedere pedeapsa accesorie ce a fost aplicată pe durata executării pedepsei, cea prevăzută de art.64 pen. dispozițiile art.71 al.2 pen. prevăd că o condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b pen. din momentul în care a rămas definitivă hotărârea și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție.
În domeniul dreptului penal principiul proporționalității își găsește expresia specifică în criteriile generale de individualizare a pedepselor, în raport cu care la stabilirea și aplicarea acestora trebuie să se țină seama de gradul de pericol social abstract, astfel cum este el determinat în textul de lege incriminator dar și de împrejurările concrete ale comiterii faptei și toate trăsăturile ce îl caracterizează pe infractor.
Așadar, criteriile de individualizare au un caracter general astfel cum sunt reglementate în art.72 pen. ceea ce impune particularizarea lor și pentru situații specifice ce privesc modul de aplicare a pedepselor accesorii, în condițiile îndeplinirii tuturor cerințelor adecvate unor asemenea pedepse, astfel cum sunt ele reglementate în conținutul actual al art.71 pen. în urma modificării ce i s-a adus prin art.1 pct.22 din Legea nr.278/2006. (a se vedea în acest sens recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr.LXXIV (74) din 05 noiembrie 2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva deciziei,în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.
Se invocă că hotărârea de condamnare este contrară legii, refuzul de prelevare se impune a fi constatat doar de către medic în rubrica "observații" a buletinului de examinare, se impunea a se face eventual trimitere la disp. art. 18/1 pen. și nu în ultimul rând, pedeapsa a fost greșit individualizată, trebuind a fi coborâtă până spre minimul general.
Instanța de recurs reține următoarele:
Inculpatul Gaf ost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej nr.1000/P/2007 întocmit la data de 07 noiembrie 2007 pentru săvârșirea infracțiunii privind refuzul al unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art.87 alin.5 alin.5 din nr.OUG195/2002 republicată cu aplicarea art.83 pen.
Instanța de fond cu ocazia judecării cauzei a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, întemeiată pe un material probator vast și judicios administrat. Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut vinovăția inculpatului G ca fiind cu certitudine dovedită, niciuna dintre probele aflate la dosarul cauzei nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect coroborat cu poziția procesuală a inculpatului care în faza de urmărire penală a declarat că a refuzat testarea sa cu fiola alcooltest și ulterior recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei deoarece era speriat de faptul că autoturismul era proprietatea altei persoane și comițând accidentul rutier s-a gândit cât de mult îl va reparațiile precum și faptul că autoturismul putea lua foc ceea ce l-a determinat să nu mai judece corect faptele și urmările acestora (8-10 ) poziție procesuală menținută și în faza de cercetare judecătorească însă cu mențiunea că poziția sa s-a datorat și atitudinii polițiștilor care în loc să-I ajute să scoată autoturismul din șanț și să îl calmeze au înțeles să-I trateze ca pe un infractor (31) și numai în fața instanței de control în apel să invoce diabetul de care suferă, recunoscând parțial fapta comisă.
Ca urmare, s-a administrat un probatoriu complet pe fundamentul căruia s-a stabilit o stare de fapt corespunzătoare realității obiective, reținându-se în mod corect vinovăția inculpatului și condamnarea acestuia, instanța de fond realizând o corectă încadrare a faptei reținute în sarcina lui iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, răspunzând criteriilor stabilite de legiuitor prin art.72 pen. și fiind în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de art.52 pen.
În speță, vinovăția inculpatului a fost dovedită dincolo de orice îndoială, iar conduita în societate și familie, starea precară a sănătății și vârsta acestuia (36,39), aspecte invocate și în recurs, au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei, fiind reținute în favoarea sa ca și circumstanțe atenuante în înțelesul dispozițiilor art.74, art.76 lit"d" pen. care au condus la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, așa încât a se reține că refuzul său nu este dovedit în mod legal, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii ce i se impută nu are suportul juridic necesar pentru a fi admisibil atât timp cât întreg probatoriu administrat a infirmat fără niciun dubiu această susținere, iar în ceea ce privește solicitarea de achitare în temeiul art.10 lit.b/1 pr.pen. întrucât fapta este lipsită de pericol social și are o vârstă înaintată fiind bolnav de diabet, cu toate că acesta are antecedente penale fiind condamnat în repetate rânduri pentru infracțiuni rutiere nefiind astfel la prima confruntare cu legea penală, denotă fără echivoc faptul că se impunea condamnarea sa.
Astfel, în speță, vinovăția inculpatului a fost dovedită și, deși acesta, nu a recunoscut comiterea faptei pe fondul "spaimei, confuziei și " însă declarațiile martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, confirmă fără dubiu împrejurarea că inculpatul a comis fapta penală de care este învinuit, mijloace de probă care nu au putut fi combătute sub niciun aspect. Ori, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este o infracțiune de pericol, pericolul fiind obiectiv, legal și efectiv, fapta inculpatului fiind cu atât mai gravă în condițiile unor procese mentale și implicit a unor reflexe vădit alterate, ceea ce au și avut ca efect imediat producerea accidentului rutier.
Gravitatea situației inculpatului rezultă din împrejurarea că această pedeapsă urmează a fi executată în regim de detenție, însă o altă modalitate de executare nu este posibil să fie dispusă, întrucât acesta deși a beneficiat de clemență cu ocazia condamnării anterioare suferite la pedeapsa închisorii dar cu suspendarea condiționată a executării acestora așa cum reiese din sentința penală nr.379/6 mai 2005 Judecătoriei Dej prin care s-au contopit pedepsele de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.79 alin. 1 din nr.OUG195/2002, de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.79 alin.4 din nr.OUG195/2002 și pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.81 alin.1 din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.33 lit.a și art.34 lit.b pen. fiind condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare (10 luni închisoare cu un spor de 2 luni), cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani însă nu a înțeles să aibă o conduită corespunzătoare, revenind în câmpul infracțional, fiind astfel în prezența aplicabilității dispozițiilor art.83 pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Concluzionând, în ceea ce privește criticile formulate de inculpat, este de apreciat că acestea nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile, având în vedere faptul că, instanța de fond a soluționat cauza în limitele prevăzute de legiuitor iar fapta reținută în sarcina acestui inculpat nu i-au afectat acestuia sub niciun aspect drepturile sale procesuale conferite de legiuitor. Infracțiunea privind refuzul unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, incriminată de art.87 alin.5 din nr.OUG195/2002 republicată este o infracțiune de pericol iar prin incriminarea acesteia nu se urmărește decât realizarea siguranței pe drumurile publice.
În ceea ce privește pedeapsa finală ce a fost aplicată acestuia, corespunde gradului de pericol concret al faptei, persoanei inculpatului și cuantumul pedepsei având în vedere că între acestea trebuie să existe un echilibru.
S-au făcut cuvenitele îndreptări și în ceea ce privește pedepsele accesorii, în apel, astfel încât recursul de față urmează a fi respins ca nefundat pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. în funcție de cele consemnate.
Văzând și disp. art. 192 al. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G,. în C - N,-,.17, jud.C împotriva deciziei penale nr. 163/A din 25 mai 2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției si Libertăților.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.SM/MB
30.10.09/4 EX.
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei Ana Covrig
