Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 662/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 662/
Ședința publică din data de 26 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTORI: Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu Liviu
Grefier -
Ministerul Public a fost reprezentat de
Procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna Bolotești, sat, județul V, împotriva deciziei penale nr. 17 din 19 ianuarie 2009 Tribunalului Vrancea.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 73/26.10.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
S-a procedat la verificarea identității recurentului inculpat, acesta prezentând cartea de identitate din care rezultă că are CNP -.
Reprezentantul Ministerului Publicarată că prin motivele scrise de recurs inculpatul a formulat o cerere de repunere în termen. Consideră că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 364 Cod procedură penală, că nu există o cauză temeinică de împiedicare. S-a invocat o imposibilitate morală de a declara calea de atac, dar din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost prezent la dezbateri, a avut cunoștință că s-a pronunțat o soluție în cauză de la avocatul ales la acel moment, deci avea obligația să o verifice, astfel că susținerile sale că a existat o imposibilitate morală de a declara recurs sunt nedovedite.
Față de acestea, solicită respingerea cererii de repunere în termenul de recurs și respingerea căii de atac ca fiind tardivă.
Apărătorul recurentului-inculpat, avocat, susține că a formulat o cerere de repunere în termenul de recurs în baza art. 364 Cod procedură penală, motivat de faptul că inculpatul a fost în imposibilitatea morală de a declara recurs. După rămânerea cauzei în pronunțare inculpatul a luat legătura cu apărătorul său care i-a spus că soluția este bună și tocmai de aceea inculpatul a fost în imposibilitate de a declara recurs în termenul legal.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu a știut ce trebuie să facă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1687/14 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Focșani, în dosarul penal nr. 6191/-, s-a dispus în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod proc.penală, cu referire la art.10 lit.1cod proc.penală și art.181cod penal, achitarea inculpatului, fiul lui și al lui, născut la data de 23.01.1972 în, CNP--, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev.de art.87 al.1 din nr.OUG 195/2002.
In baza art.181cod penal, cu referire la art.91 lit.c Cod penal, s-a aplicat inculpatului 600 lei amendă administrativă.
A fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în baza probelor administrate în cauză, următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 25.02.2008 inculpatul, a consumat la domiciliu, potrivit declarației sale, aproximativ J de litru de vin. Întrucât l-a sunat prietena sa, inculpatul a urcat la volanul autoturismului cu intenția de a merge să-și ia prietena de la serviciu.
Inculpatul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare - pe, plecând de la domiciliul său din satul, iar pe raza comunei Bolotești a fost oprit de o patrulă de poliție, prilej cu care a fost testat cu etilotestul. Inculpatul a fost condus la Spitalul unde i s-au recoltat probe de sânge. A rezultat o alcoolemie de 1,45% Inculpatul era orientat în mișcări, avea atenția concentrată, vorbirea coerentă.
Audiat fiind, inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul după ce a consumat alcool.
Prima instanță, având în vedere împrejurările în care inculpatul a comis fapta, că nu a produs nici un accident de circulație, că la controlul medical era orientat în mișcări coerent în vorbire și atenția concentrată, a apreciat că fapta comisă de inculpat nu are gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și că, în cauză sunt aplicabile disp.art. 181cod penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani care a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul achitării inculpatului, susținând că în cauză nu sunt aplicabile disp.art.181cod penal și că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică.
Prin decizia penală nr. 17 din 19 Ianuarie 2009, Tribunalul Vranceaa admis apelul
declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, a desființat sentința penală nr. 1687 din 14.11.2008 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. 6191/- și a înlăturat condamnarea inculpatului si aplicarea amenzii administrative.
A condamnat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 74 lit. a și c pen și art. 76 lit. d pen la 6 luni închisoare.
În baza art. 71. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit b pen.
În baza art. 81 si 82. pen și disp.art.71 alin.5 pen a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu în cond.prev.de art.371 al.2 cod proc.penală, Tribunalul a constatat că prima instanță, deși a reținut corect situația de fapt, a apreciat în mod greșit gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat în seara zilei de 28 februarie 2008 și pe cale de consecință a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Infracțiunea prev.de art.87 al.1 din nr.OUG 195/2002 republicată, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este o infracțiune de pericol și are menirea de a ocroti siguranța circulației pe drumurile publice.
Potrivit acestei dispoziții legale, constituie infracțiune fapta unei persoane de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80% gr./alcool pur în sânge.
În speță, s-a constatat că inculpatul a condus un autovehicul, în seara zilei de 25 februarie 2008, având în sânge o alcoolemie de 1,45 gr.%o, cu mult peste limita prevăzută de art.87 alin.1 din nr.OUG 195/2002, ceea ce nu poate conduce la concluzia că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social cerut de lege.
Aspectele constatate cu prilejul examinării clinice la Spitalul or. unde s-au și recoltat probele biologice, nu sunt de natură a înlătura caracterul infracțional al faptei săvârșite de către inculpat, ci doar de a întregi circumstanțele în care inculpatul a săvârșit fapta, circumstanțe de care instanța trebuie să țină cont la individualizarea pedepsei.
Potrivit disp.art.181alin.1 cod penal, fapta inculpatului nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, numai în condițiile în care s-ar fi adus doar o atingere minimă valorilor sociale apărate de disp.art.87 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicate și numai dacă ar fi lipsită în mod vădit de importanță.
Raportând criteriile legale prev.de art.181alin.2 cod penal, pentru stabilirea în concret a gradului de pericol social, la situația de fapt corect reținută, nu s-a putut ajunge la concluzia că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată,
Având în vedere că inculpatul nu mai are antecedente penale, că în familie, societate și la locul de muncă a avut o comportare bună și că în timpul procesului penal a avut o atitudine sinceră și cooperantă, tribunalul a aplicat în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante, prev.de art.74 lit.a și c Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere gravitatea faptei săvârșite de inculpat, împrejurările în care a comis fapta, circumstanțele reținute în favoarea sa, cât și persoana inculpatului.
În raport de elementele de individualizare reținute, Tribunalul a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi realizat în mod eficient aplicând inculpatului pedeapsa închisorii, într-un cuantum orientat spre limita minimă a pedepsei prevăzută de lege, în condițiile aplicării disp.art.76 lit.d Cod penal.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul a apreciat și că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins chiar și în condițiile în care pedeapsa închisorii nu ar fi executată efectiv în condiții privative de libertate.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică.
Recursul inculpatului este tardiv.
Potrivit disp. art. 3853Cod procedură penală, termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicare pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare. Neexercitarea căilor de atac în termenele fixate de lege atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.
În speță, inculpatul a fost prezent la dezbateri, pe data de 19 ianuarie 2009 și a declarat recurs la 15 iunie 2009, deci cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege.
În raport de această situație recursul inculpatului urmează a fi respins ca tardiv în temeiul art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală.
Cu privire la cererea de repunere în termen pentru declararea recursului, Curtea constată că aceasta este nefondată.
Potrivit disp.art.3853alin.2 cu referire la disp.art.364 Cod procedură penală, recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă se constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de recurs a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei.
În speță, inculpatul a fost prezent la dezbateri și la pronunțarea hotărârii și nici nu a făcut dovada vreunei cauze de împiedicare.
Susținerea că apărătorul său i-ar fi spus că soluția este bună și din acest motiv inculpatul a fost în imposibilitate morală de a declara recurs în termenul legal nu poate fi primită. Astfel, considerăm că motivul invocat de inculpat nu se încadrează în dispozițiile art. 3852alin. 2 în referire la art. 364 Cod procedură penală, nereprezentând în sensul legii o cauză temeinică de împiedicare a promovării căii de atac în termenul prevăzut de lege.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală urmează a dispune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 23.01.1972 în, județul V, CNP -, domiciliat în comuna Bolotești, sat, județul V) împotriva deciziei penale nr. 17 din 19.01.2009 a Tribunalului Vrancea (sentința penală nr. 1687/14.11.2008 a Judecătoriei Focșani ).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu Liviu
Grefier,
Red. și tehnored. - 16.11.2009
2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu Liviu
