Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 687/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 687
Ședința publică de la 18 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 230 din 22.05.2008 a Tribunalului Iași dată în dosarul nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2008, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, la cererea apărătorului ales al inculpatului recurent pentru a depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 3065 din 23 octombrie 2007 a Judecătoriei Iași, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. 1 din nr.OUG 195/2001 modificată și completată prin Legea nr. 49/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal prin schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 Cod procedură penală din infracțiunea prevăzută de art. 77 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 653 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. 1 Cod penal, prin sentința penală nr. 443 din 30 ianuarie 2002 a Judecătoriei
I, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 913 din 10 decembrie 2002 Curții de APEL IAȘI, rest pe care, în baza dispozițiilor art. 39 alin. 2 Cod penal l-a contopit cu prezenta pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 653 zile închisoare.
Inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 85 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 modificată și completată prin Legea nr. 49/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 77 alin. 2 nr.OUG 195/2002 cu art. 37 lit. a Cod penal, în baza art. 334 Cod procedură penală.
În baza dispozițiilor art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 653 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin aceeași sentință penală rămasă definitivă prin decizia Curții de APEL IAȘI, rest pe care l- contopit cu prezenta pedeapsă, în temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 653 zile închisoare.
În baza art. 33 lit. b și art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit cele două pedepse rezultante în pedeapsa cea mai grea de 653 zile închisoare, pedeapsa de executat.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a și b Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 21.06.2006, în jurul orelor 08.00, inculpatul a fost depistat de lucrătorii de poliție din cadrul Postului de Poliție de Frontieră, jud. I, în timp ce conducea autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare -, pe sensul de intrare în țară, dinspre Republica
Fiind oprit de către organele de poliție pentru control, inculpatului i-a fost solicitat să prezinte actele autoturismului, acesta prezentând certificatul de înmatriculare seria V - eliberat la data de 06.09.2005 de către V pe numele, cartea de identitate a autoturismului cu seria C nr.-, contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12.05.2006 între numitul și cu privire la autoturismul marca Renault, cu seria caroserie -, seria motor F - și cu numărul de înmatriculare -. În urma verificărilor acestora, procedându-se la compararea seriei de caroserie înscrisă în certificatul de înmatriculare cu seria poansonată pe caroseria automobilului respectiv, s-a constatat că acestea nu corespund. Astfel, în certificatul de înmatriculare era înscrisă seria -, iar pe caroserie era poansonată seria -, așa cum reiese din procesul-verbal de constatare și planșele foto anexă ( 4-9, dosar urmărire penală).
Cu aceeași împrejurare s-a constat că, pe caroseria automobilului mai sus-menționat, se afla montată o plăcuță de identificare pe care era ștanțată seria înscrisă în certificatul de înmatriculare, respectiv -. De asemenea, s-a mai constatat că plăcuțele cu numerele de înmatriculare corespundeau automobilului cu seria de caroserie - și nu autoturismului supus controlului vamal.
Astfel, conform și declarațiilor inculpatului, date în cursul urmăririi penale instanța că, în jurul datei de 10.05.2006, inculpatul a achiziționat un automobil Renault de la o persoană din mun. Bârlad, jud. V, contra sumei de 10.000 lei (RON), automobilul respectiv fiind înmatriculat cu nr. de înmatriculare - și având seria caroseriei -. Deoarece la sfârșitul lunii mai 2006 motorul acestui automobil s-a defectat și întrucât, după examinarea acestuia de către mai mulți mecanici auto, s-a constatat că nu mai poate fi reparat, la începutul lunii iunie 2006, inculpatul s-a deplasat în Germania, de unde a achiziționat un automobil marca Renault, având același an de fabricație (1990) și aceeași culoare (gri) cu cel cumpărat anterior, având seria caroseriei - și număr de înmatriculare PF-4X, valabil până la data de 05.07.2006, contra sumei de 2000 .
Inculpatul a adus în România automobilul cumpărat, la data de 7.06.2006, prin Vama Nădlac. Ajuns la domiciliu, inculpatul a luat legătura cu numitul, cetățean al M, care a venit în I și a ridicat plăcuțele cu numerele de înmatriculare de pe automobilul al cărui motor era defect și le-a pus pe cel adus de inculpat din Germania.
Cu aceeași ocazie, numitul a mai ridicat de pe automobilul cu seria -, cumpărat din țară, o plăcuță de metal inscripționată, despre care inculpatul afirmă că nu are cunoștință ce reprezintă, pe care a luat-o în Republica Cei doi s-au înțeles ca să se întâlnească ulterior în mun. Chișinău, Republica
Inculpatul s-a deplasat, cu automobilul achiziționat din Germania, care avea seria -, pe care erau plăcuțele cu numărul de înmatriculare -, plăcuțe puse de numitul. Odată ajuns în municipiul Chișinău, inculpatul i-a lăsat automobilul numitului timp de 3-4 ore, la cererea acestuia, după care a reintrat în posesia acesteia.
La data de 21.06.2006, inculpatul s-a prezentat la intrarea în Vama conducând automobilul Renault cu nr. de înmatriculare -, ocazie cu care s-a efectuat un control asupra automobilului, în urma căruia i-a fost comunicat faptul că seria de caroserie înscrisă în certificatul de înmatriculare nu corespunde cu seria poansonată în caroseria automobilului pe care inculpatul îl conducea la acel moment.
Situația de fapt, așa cum a fost acesta descrisă anterior și reținută de către instanță, este dovedită cu întreg ansamblul probator administrat în cauză, respectiv:
- procesul-verbal de constatare ( 4, dosar urmărire penală) și planșe foto anexa ( 7, dosar urmărire penală);
- declarațiile martorilor ( 10, dosar urmărire penală) și ( 11, dosar urmărire penală);
- proces-verbal de reținere a automobilului ( 18, dosar urmărire penală);
- proces-verbal de predare primire ( 20, dosar urmărire penală).
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, precizând modul de comitere a celor două infracțiuni.
Prezent în instanță la termenul de judecată din data de 09.10.2007, inculpatul a înțeles să se prevaleze de dreptul la tăcere, poziția procesuală a acestuia fiind consemnată în procesul-verbal aflat la dosarul cauzei.
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă, pe deplin, vinovăția inculpatului.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că faptele sale nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr. 230 din 22 mai 2008 a Tribunalului Iașia fost respins ca nefondat apelul inculpatului împotriva sentinței penale nr. 3065/23 octombrie 2007 a Judecătoriei Iași, care a fost menținută.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța decizia, Tribunalul a reținut:
Prin sentința primei instanțe inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, reținându-se, în mod corect, la individualizarea acestei pedepse: gradul de pericol social concret al faptei, antecedentele penale ale inculpatului, dar și recunoașterea săvârșirii faptelor.
În motivele de apel inculpatul a arătat că faptele săvârșite nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni impunându-se aplicarea disp. art. 18 ind. 1 Cod penal.
Fapta inculpatului de a pune în circulație și de a conduce un autovehicul cu numere false de înmatriculare nu poate fi considerată o faptă ce nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în sensul dat acestei noțiuni de disp. art. 18 ind. 1 Cod penal. Astfel, la stabilirea gradului de pericol social trebuie avute în vedere mai multe aspecte: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, împrejurările comiterii, urmarea produsă precum și de persoana făptuitorului.
Atât sub aspectul circumstanțelor reale cât și al celor personale ale inculpatului, faptele acestuia - săvârșite în condiții de recidivă - prezintă pericol social concret.
Verificând sentința apelată și sub aspectul legalității și temeiniciei, Tribunalul reține că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepselor și o corectă aplicare a dispozițiilor legale.
Împotriva hotărârii inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs se solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. ind. 1 Cod procedură penală.
În subsidiar solicită redozarea pedepsei funcție de circumstanțele personale ale inculpatului prin menținerea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat și pentru care a fost condamnat anterior, infracțiunile comise și pentru care este judecat în prezenta cauză având un grad mult mai redus de pericol social.
Solicită coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege în raport de circumstanțele reale și personale.
Se critică hotărârile și sub aspectul interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, întrucât nu este prevăzută în mod obligatoriu, nu se impune în raport de natura și gravitatea infracțiunilor, iar pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată doar pe lângă pedeapsa principală a închisorii de cel puțin 2 ani. Se solicită înlăturarea pedepsei complementare.
Recursul este fondat parțial.
Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.
Faptele inculpatului prin modul de comitere, starea de pericol cauzată, gradul lor de pericol social concret, persoana inculpatului, care dovedește perseverență infracțională, comițând infracțiunile în stare de recidivă postcondamnatorie, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute ca fiind săvârșite și pe aceste criterii nu se poate reține cazul de împiedicare exercitării acțiunii penale prevăzute de art. 10 lit. b ind. 1 conform căreia fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, așa cum este definit prin art. 18 ind. 1 Cod penal.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În analiză, toate aceste criterii au fost avute în vedere de instanța de fond, care a stabilit în mod just că faptele inculpatului sunt infracțiuni cu gradul de pericol social concret evaluat.
Pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte de 1 an și 2 luni închisoare, și, respectiv, de 1 an și 6 luni închisoare sunt just individualizate în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72, cu scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 Cod penal și sunt proporționale cu fapta și persoana inculpatului. Nu există temeiuri pentru reducerea lor sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare infracțiune în parte.
În cauză nu a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, reglementată în art. 64 - 67 Cod penal.
În cauză a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, care se execută pe durata executării pedepsei principale prevăzută de art. 71 Cod penal, reglementată de dispozițiile art. 71 Cod penal și în aplicarea acestei pedepse s-au avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, aplicarea acesteia fiind legală și temeinică.
Prin urmare, toate aceste critici formulate în recurs sunt nefondate și nu vor fi primite.
Curtea constată că revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 653 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare, ce constituie prim termen al recidivei este o măsură de individualizare prea severă raportat la contextul infracțional comis de inculpat și pentru care este judecat în prezenta cauză.
Conform dispozițiilor art. 61 Cod penal dacă în intervalul de la eliberare și până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat a comis din nou o infracțiune, instanța ținând seama de gravitatea acesteia poate dispune fie menținerea liberării condiționate, fie revocarea.
În speță, infracțiunile comise de inculpat în intervalul de timp descris au fost cuantificate ca gravitate prin pedepsele aplicate orientate spre minimul special al acestora prevăzut de lege și au o gravitate redusă așa încât nu se impune revocarea liberării condiționate pentru primul termen al recidivei constând în condamnarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal și care nu atrage revocarea obligatorie a liberării condiționate.
Așa fiind, se va dispune reformarea hotărârii atacate sub aspectul individualizării pedepselor în sensul menținerii beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 653 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 443/30 ianuarie 2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 913/10 decembrie 2002 a Curții de APEL IAȘI, raportat la ambele pedepse aplicate în cauză pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. 1 și art. 85 alin. 2 din nr.OUG 195/2002 modificată și completată prin Legea nr. 49/2006.
Pentru aceste motive, recursul inculpatului va fi admis conform art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, împotriva deciziei penale nr. 230 din 22 mai 2008 a Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 3065 din 23 octombrie 2007 a Judecătoriei Iași, pe care le va casa în parte în latura penală și rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 653 zile închisoare.
Va înlătura din hotărâre dispozițiile privind revocarea restului de pedeapsă de 653 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, contopirea acestui rest cu fiecare din pedepse precum și pedepsele de executat rezultante de câte 653 zile închisoare, în temeiul art. 39 alin. 2 Cod penal.
Va menține liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 653 zile închisoare în temeiul art. 61 Cod penal, conform art. 33 lit. b și 34 lit. b Cod penal va contopi pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă de executat pentru inculpat.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale hotărârilor și vor fi înlăturate dispozițiile contrare prezentei decizii.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 230 din 22 mai 2008 a Tribunalului Iași și a sentinței penale nr. 3065 din 23 octombrie 2007 a Judecătoriei Iași, pe care le casează în parte în latura penală și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 653 zile închisoare în pedepsele componente.
Înlătură din hotărâre dispozițiile privind revocarea liberării condiționate pentru restul de 653 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 443/30 ianuarie 2002 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală nr. 913/10 decembrie 2002 a Curții de APEL IAȘI și contopirea acestui rest cu pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și respectiv de 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpatului precum și pedepsele de executat în urma contopirii, de câte 653 zile închisoare, în baza art. 39 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal menține beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 653 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 443 din 30 ianuarie 2002 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 913 din 10 decembrie 2002 a Curții de APEL IAȘI.
În baza art. 33 lit. b și art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele de 1 an și 2 luni închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, pedeapsă de executat.
Înlătură dispozițiile contrare prezentei decizii.
Menține toate celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul pentru apărător din oficiu, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
04.01.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Iulia Elena Ciobanu, Dan
