Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 686/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 686
Ședința publică de la 18 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind judecarea recursului penal având ca obiect ucidere din culpă, formulat de către partea civilă recurentă, de asigurătorul SC Românească SA V și de partea responsabilă civilmente Agro SA, județul V, împotriva deciziei penale nr. 103 din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra recursului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2008, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr.632 din 26.09.2007, Judecătoria Bîrlad a dispus următoarele:
În temeiul art.11, pct.2, lit. a raportat la art.10, al.1, lit. a Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, cu privire la săvârșirea faptei de nerespectare a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prevăzută de art.38 din Legea 319/2006.
A fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 al.2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.72, art.74 lit. a, c și art.76 lit. d Cod penal.
În temeiul art.71 al.2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a-c Cod penal.
În baza art.81, art.82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin sentință, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 8 luni, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În temeiul art.71 alin. ultim Cod penal, s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art.71 al.2 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.359 al.1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință.
A fost respinsă ca nedovedită acțiunea civilă formulată de.
S-a respins acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente R- cu sediul în comuna, județul
Au fost respinse pretențiile civile formulate în contradictoriu cu asigurătorul ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ-, Sucursala
În baza art.346, art.14 Cod procedură penală coroborat cu art.998-999 Cod civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 11.500 lei cu titlul de despăgubiri civile, din care 6500 lei cu titlul de daune materiale și 5000 lei cu titlul de daune morale.
În baza art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care 250 lei în cursul urmăririi penale și 150 lei în cursul judecății, iar în temeiul art.193 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească părții civile suma de 550 lei cu titlul de cheltuieli judiciare efectuate de acestea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 5.10.2005, în jurul orelor 8.30-9.00, inculpatul, conducător auto angajat al "R-Agro" SA. s-a deplasat la volanul autocamionului marca "R" cu număr de înmatriculare -, la care era tractată și o remorcă, cu număr de înmatriculare -, proprietatea societății susmenționate, pentru a transporta o cantitate de, ce urma a fi distribuită cetățenilor de pe raza satului drept retribuție pentru terenul dat în arendă la "R-Agro" SA.
Împreună cu învinuitul s-au deplasat cu același mijloc de transport și numiții și, ingineri în cadrul aceleiași societăți, iar într-un alt autocamion, condus de numitul, ce transporta o altă cantitate de, se aflau inginerul și contabila.
Ajungând la Primăria, s-a procedat la descărcarea cantității de transportate, după care în funcție de terenul dat în arendă de fiecare cetățean, s-a trecut la repartizarea cotei părți de cereale. Această activitate s-a desfășurat până în jurul orelor 16, la ea participând cei doi conducători auto, contabila, cei trei ingineri cât și numitul, agent de pază în cadrul aceleiași societăți, care locuind în satul Poșta din componența comunei, s-a deplasat în acea zi direct la primăria acestei comune.
După finalizarea activității de distribuire a cerealelor, majoritatea celor prezenți au hotărât să se deplaseze la un bar situat peste drum de primăria comunei și să se "cinstească" cu o bere.
Deși în jurul orelor 16.30 numita le-a solicitat celor din bar să vină la mașină pentru a pleca, întrucât era târziu și se întuneca, trimițând în acest sens de mai multe ori în bar pe numitul, cei din local au tot amânat plecarea, rămânând în bar și consumând băuturi alcoolice până în jurul orelor 21.30-22.00 (44 dosar instanță și 111-112 dosar )
Ca urmare atât numita cât și numitul, agent de pază în cadrul "" SRL s-au urcat în autocamionul condus de numitul și au plecat către sediul societății din localitatea.
Potrivit declarației dată de șoferul "când am plecat, colegul care a rămas să conducă cea de a doua mașină chiar mi-a spus să merg încet să ne ajungă din urmă" (40 dosar instanță ). În același sens a declarat și (114 dosar )
Din declarațiile celor care au fost în bar, rezultă că pe parcursul celor 6 ore cât s-a stat în acest local, s-a consumat atât bere, cât și vin și, iar acest lucru l-au făcut atât inculpatul cât și defuncții și.
Din declarațiile martorilor (109 dosar și 85 dosar instanță), (114 dosar ), (115-116 dosar și 40 dosar instanță), (106-107 dosar și 42 dosar instanță) rezultă că inginerul a fost cel care a insistat cel mai mult ca cei rămași să se cinstească să-și prelungească șederea și chiar la un moment dat, în jurul orei 19, când martorul și inculpatul au solicitat celor prezenți să plece, sens în care s-au urcat în mașină și au pornit-o, " a refuzat să meargă spunând că noi n-o să avem inima să-l lăsăm acolo" (106 dosar )
În jurul orelor 22- 22.30, toți cei prezenți în bar au hotărât să plece către comuna, astfel că lângă șoferul au urcat în ordine, și, acesta din urmă lângă portiera din dreapta a cabinei autocamionului.
În timp ce se deplasau de 244 pe traseul de drum - Poșta, la aproximativ 1,5 km. de satul, în dreptul satului Poșta, numiții și au căzut din cabina autocamionului și lovindu-se de marginea carosabilului s-au accidentat mortal.
În ceea ce privește pe defunctul, din raportul de expertiză medico-legală nr.175/N din 7.10.2005 a serviciului Medico-Legal Județean V (80-82 dosar ) rezultă că moartea acestuia a fost violentă, ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, survenite ca urmare a unui politraumatism, cu fracturi multiple (costale, coloană vertebrală) și rupturilor multiple de organe interne (de plămâni cu hemotorax secundar, ruptură de ficat cu hemoperitoneu secundar), accident de trafic rutier, leziunile s-au putut produce prin mecanismul de cădere și comprimare parțială (a regiunii toracale) sub roțile unui autovehicul în mers; între leziunile constatate și moarte există o legătură de cauzalitate directă necondiționată; sângele recoltat de la cadavru conținea 1,75.%o alcool, concentrație căreia din punct de vedere clinic îi corespunde o stare de confuzie mintală importantă, dezorientare, amețeli; umoarea vitroasă conținea 2,15%o alcool.
S-a reținut de către prima instanță că deși nu a decedat pe loc, în noaptea respectivă, fiind condus la Spitalul Județean V iar apoi la Spitalul Clinic de Urgență "Sf." I, acesta a decedat la data de 12.10.2005.
Din raportul de constatare medico-legală nr. S/1485 din 18.11.2005 a IML I (86-88 dosar ) rezultă că moartea numitului a fost violentă, ea s-a datorat comei determinate de leziunile meningo-cerebrale grave (hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală și cerebeloasă) produsă în cadrul unui traumatism cranio-cerebral; leziunile traumatice constatate la cadavru pledează pentru producerea lor prin cădere de la înălțime dintr-un vehicul aflat în mișcare, în cadrul unui accident rutier; dat fiind perioada de supraviețuire nu s-au prelevat probe pentru dozarea alcoolemiei la momentul decesului.
După producerea accidentului, la locul faptei au venit organele de poliție care au procedat la cercetarea locului faptei și recoltarea de probe biologice de la conducătorul auto.
Din buletinul de analiză toxicologică nr.1152/A/7.10.2005 eliberat de Serviciul Medico-Legal Județean V(25 dosar ) rezultă că la ora 2.45, când i s-au recoltat probe biologice, conducătorul auto avea o alcoolemie de 1,90.%o la prima probă recoltată și 1,55.%o la ora 3.45, la cea de-a doua probă recoltată.
Datorită orei târzii când învinuitului i s-au recoltat probe biologice, raportat la ora producerii accidentului, în cauză s-a dispus efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei.
Din raportul de expertiză medico-legală nr.531/A/08.11.2006 privind calculul retroactiv al alcoolemiei eliberat de IML I (44-46 dosar ) rezultă că la orele 22-22.30, când cu aproximație s-a produs accidentul, învinuitul ar fi avut o alcoolemie cuprinsă între 3,20-3,40.%o și aceste valori ar fi putut influența conducerea în siguranță a unui autovehicul.
Totodată în expertiză se menționează că între orele 22-22.30 când s-a produs accidentul, alcoolemia învinuitului se afla pe o ascendentă și între alcoolemie și forma de manifestare clinică nu se pot da relații strict matematice, reactivitatea individului fiind mult diferită, fie printr-o susceptibilitate individuală, fie printr-o toleranță față de alcool.
Întrucât în cursul cercetărilor, învinuitul a declarat că ar fi consumat băuturi alcoolice doar în jurul orelor 12-13 când a servit masa, în cauză s-a procedat la efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei la ora producerii accidentului, luându-se în considerare și această situație.
Având ca bază declarația conducătorului auto, raportul de expertiză medico-legală nr.384/A din 25.08.2006 a IML I (36-38dosar ) concluzionează că "teoretic învinuitul ar fi realizat la orele 22-22.30 o alcoolemie cuprinsă în intervalul 3,60-3,80.%o, valori la care ar fi fost imposibil să conducă autovehiculul, ceea ce arată că în realitate ingerația de alcool a avut loc la alte ore decât cele declarate". Pentru a ajunge la această concluzie, în cuprinsul raportului se arată că "aceste valori calculate sunt foarte mari. La astfel de valori persoana s-ar fi aflat în stare aproape de paralizie și ar fi fost imposibil să conducă un autovehicul".
Din certificatul de înmatriculare al autovehiculului marca "R" cu număr de înmatriculare - implicat în producerea accidentului, depus în copie la dosarul cauzei (71 dosar ), rezultă că acest autovehicul este din categoria autospecializată, caroseria este basculantă, transport cereale și este dotat din fabricație, doar cu două locuri.
În situația de față este evident că supraîncărcarea cabinei cu încă trei persoane peste numărul de locuri prevăzut din fabricație, asociată și cu starea conducătorului auto, aflat la volan sub influența băuturilor alcoolice, au fost factori care au condus la producerea accidentului sus-menționat.
Astfel, prin faptele sale inculpatul a încălcat dispozițiile art.148 pct. 2, 3 din HG1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de Aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care interzice conducătorului de autovehicul "2.să transporte în autovehicul sau tramvai mai multe persoane decât numărul de locuri stabilite în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare; 3. să transporte persoane în stare de ebrietate pe motocicletă sau în cabină ori în caroseria autovehiculului destinat transportului de mărfuri".
De asemenea au fost încălcate dispozițiile art.87 al.1 din OG195/2002, republicată cu modificările la zi, care prevede ca infracțiune "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80./ alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani."
Din raportul de expertiză medico-legală nr.175/N din 7.10.2005 a serviciului Medico-Legal Județean V (80-82 dosar ) și din declarațiile tuturor martorilor care au rămas să consume băuturi alcoolice în barul din satul, rezultă că ambele victime consumaseră alcool. În acest sens se reține declarația martorului (42 dosar instanță) potrivit căreia: "Când am plecat și se aflau sub influența băuturilor alcoolice mai tare decât cei care eram acolo, abia se țineau pe picioare, noi ceilalți, eu, și șoferul nu eram în stare avansată de ebrietate."
În ceea ce privește sistemul de închidere a portierei din dreapta a autocamionului, instanța reține că, deși acesta suferise anumite modificări, acestea nu erau de natură să afecteze siguranța circulației întrucât pe de o parte, autocamionul avea revizia tehnică făcută trecând deci de controlul efectuat de autoritatea județeană în domeniu (70 dosar ), iar pe de altă parte, potrivit declarațiilor date de martori, portiera avea acel sistem de închidere de câțiva ani și niciodată nu s-a deschis singură în mers.
În acest sens, martorul a declarat: "Consider că sistemul de închidere de la portiera din dreapta a mașinii din care au căzut cei doi colegi ai noștri nu se putea deschide accidental pentru a deschide ușa trebuia să mâna între scaun și portieră, sistemul de închidere fiind mai jos față de nivelul scaunului" (40 dosar instanță), iar martorul a declarat: "Imediat după accident, după ce cele două persoane au fost transportate la morgă și spital, noi am mers la sediul poliției iar organele de poliție au testat dacă portiera se închidea corespunzător. Astfel au închis-o și deschis-o de mai multe ori, au tras de ea, chiar au lovit-o și s-au împins în ea, pentru a stabili dacă aceasta era posibil să se deschidă în timpul mersului, fără a fi acționată de vreunul care eram în cabina autocamionului. Eu am folosit acest autocamion în campaniile agricole și deși sistemul de închidere nu avea acel, nu am avut niciodată probleme cu acea portieră să se deschidă singură instantaneu" (109-110 dosar ). În același sens este și declarația martorului (114 dosar ).
Prin actul de sesizare a instanței inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.37 din Legea 90/1996 (actualmente art.38 din Legea 319/2006), reținându-se că întrucât învinuitul era conducător auto profesionist și se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, acesta a încălcat și prevederile art.37 din Legea 90/1996 care stipulează că "Nerespectarea de către orice persoană a măsurilor stabilite cu privire la protecția muncii, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracțiune".
În acest sens au fost invocate prevederile art.24 din Legea 90/96, modificată prin Lg.177/2000, care menționează: constituie accident de muncă "vătămarea violentă a organismului precum și intoxicația acută profesională, care au loc pe timpul procesului de muncă sau îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, indiferent de natura juridică, în baza căruia se desfășoară activitatea și care provoacă incapacitatea temporară de muncă, cel puțin trei zile sau deces".
Este de asemenea accident de muncă:. "d) accidentul survenit în timpul și pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliul și invers".
Referitor la acest aspect instanța de fond a avut în vedere Dosarul de cercetare a evenimentului (124-199 dosar ) întocmit de către Inspecția - Inspectoratul Teritorial d e Muncă V, în care la 134 s-a reținut că "Accidentul mortal suferit de și nu este accident de muncă deoarece nu îndeplinește prevederile art.24 din Legea 90/96, republicată și art.4 din Secțiunea I - Definiția și clasificarea accidentului de muncă, Cap. I - metodologie privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea, evidența accidentelor de muncă și declararea, confirmarea, înregistrarea, raportarea, evidența bolilor profesionale precum și a celorlalți indicatori care definesc morbiditatea profesională motivat de următoarele:
- între orele 16.00-22.00, salariații nu au îndeplinit sarcini de serviciu, aceștia consumând băuturi alcoolice în comuna;
- la terminarea obligațiilor de serviciu salariații trebuiau să se deplaseze la unitate".
Totodată instanța de fond a constatat că, raportat la dispozițiile art.24 al.2 lit. d din Legea 90/1996, este accident de muncă "accidentul survenit în timpul și pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu și invers", ori în cauză, situația concretă ce se circumscrie accidentului nu poate fi reținută ca timp și traseu normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu, întrucât salariații au rămas de bună voie, în contra obligațiilor pe care le aveau față de angajator, să consume băuturi alcoolice peste programul de lucru.
Referitor la acest aspect, prima instanța a reținut că programul normal de lucru al salariaților era între orele 08.00 și 16.00, potrivit adeverinței depuse la 63 dosar instanță, sau până la îndeplinirea sarcinilor de serviciu repartizate, fapt care în ziua de 5.10.2005 s-a întâmplat în jurul orei 15.30-16.00, după cum rezultă din declarațiile tuturor martorilor care au participat la îndeplinirea activității din acea zi (40-44 dosar instanță).
Pentru considerentele indicate, instanța de fond a constat că ansamblul factorilor de timp și mod de desfășurare a accidentului nu sunt de natură să-l circumscrie în sfera accidentelor de muncă, motiv pentru care consideră că în cauză nu poate fi reținută în sarcina inculpatului fapta prevăzută de art.38 din Legea 319/2006 (fostul art.37 din Legea 90/1996) întrucât aceasta nu există din moment ce după ora 16.00 salariații care au rămas în bar să consume băuturi alcoolice nu se mai aflau implicați în procesul muncii.
Pentru aceste motive, instanța l-a achitat pe inculpat cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.38 din Legea 319/2006 întrucât fapta nu a existat.
Din ansamblul probelor administrate în cauză, atât în cursul judecății cât și la urmărirea penală, rezultă că cel din culpa căruia s-a produs accidentul care a condus la decesul numiților și este inculpatul, care, nerespectând reguli elementare în conducerea autovehiculului a determinat producerea acestui accident. În egală măsură însă, instanța va reține culpa concurentă a victimelor care, prin atitudinea lor de a rămâne peste program să consume băuturi alcoolice și de a urca, de bună voie, în cabina autocamionului mai multe persoane decât numărul locurilor, supraaglomerând-o, au creat posibilitatea producerii accidentului prin acționarea din interior a sistemului de închidere a portierei din dreapta autocamionului.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului care, în data de 5.10.2005, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita prevăzută de lege a condus pe drum public un vehicul cu tracțiune mecanică a nesocotit prevederile art.148 pct.2 și 3 din HG1391/2006, cauzând un accident ce a avut drept consecință decesul a două persoane, realizează elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 al.2, 3, 5 Cod penal.
Sub aspectul elementului subiectiv, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție cerută de normele penale amintite, și anume culpa.
În consecință, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii amintite.
În vederea stabilirii și aplicării pedepsei, instanța a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal. Cu referire distinctă la persoana inculpatului și la gradul de pericol social al faptei, s-a reținut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, se bucură de o bună reputație în societate și a regretat fapta comisă.
În consecință, instanța l-a condamnat pe inculpat în baza art.178 al.2, 3, 5 Cod penal la pedeapsa de 1an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, ca urmare a aplicării dispozițiilor art.76 lit. d Cod penal.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a-c Cod penal.
Ca modalitate de executare a pedepsei, apreciind că scopul acesteia poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, instanța a dispus, în baza art.81 și art.82 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 8 luni, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, iar în baza art.359 al.1 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentință.
Asupra acțiunii civile alăturată celei penale instanța de fond, având în vedere și cele expuse mai sus, a reținut următoarele:
Fapta inculpatului antrenează răspunderea sa delictuală, în temeiul dispozițiilor art.998 Cod civil.
Având în vedere faptul că, atât inculpatul cât și victimele, prin atitudinea lor de a nesocoti obligațiile avute față de angajator, prin rămânerea după program în scopuri personale, respectiv în vederea consumării de băuturi alcoolice, au făcut posibilă producerea acestui accident, în sarcina angajatorului neputând fi reținute ca întrunite principiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, urmează ca instanța să constate că în cauză nu poate fi angajată răspunderea delictuală a R- citată în calitate de parte responsabilă civilmente.
Pentru angajarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, este necesar ca fapta cauzatoare de prejudicii să fi fost săvârșita de către prepus in exercitarea funcției încredințată de către comitent.
În acest sens, comitentul va răspunde pentru tot ceea ce prepusul săvârșește în cadrul normal al funcției ce i-a fost încredințată, dar și pentru exercitarea abuzivă a acesteia cu condiția însă ca între exercitarea abuzivă și funcția încredințată să existe cel puțin o corelație necesară iar fapta ilicită să fi fost săvârșită în interesul comitentului sau cel puțin să existe o aparență că este săvârșită în interesul acestuia.
Or, în cazul de față, din situația de fapt reținută de instanță așa cum a rezultat din probatoriu, reiese că atât inculpatul cât și cele două persoane decedate au acționat în interes personal și nicidecum în interesul comitentului, aspect ce rezultă din împrejurarea că după terminarea programului de lucru sau îndeplinirea sarcinilor repartizate, salariații societății - în acest caz inculpatul și cele doua victime - aveau obligația de a se întoarce la sediul societății pentru a preda autocamionul și încărcătura rămasă.
Rezultă așadar ca în situația de față activitatea infracțională a inculpatului a fost doar prilejuită de funcția pe care acesta o ocupa neavând nici o legătură cu exercitarea normală a atribuțiilor ce-i reveneau în funcția de conducător auto pe care i-o încredințase comitentul.
În ceea ce privește pretențiile civile formulate de, concubina persoanei decedate, instanța constată că, deși aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material și 10.000 lei despăgubiri pentru prejudiciul moral, și în dovedirea prejudiciului suferit a solicitat proba cu doi martori, pe care s-a obligat să-i aducă personal, neindicând adresele acestora, ulterior nici partea civilă și nici martorii acesteia nu s-au prezentat în instanță, deși prin adresă instanța i-a pus în vedere să se prezinte cu martorii solicitați (141 dosar ). Față de această situație urmează ca instanța să respingă ca nedovedită acțiunea civilă formulată de.
Sub aspectul pretentiilor civile formulate de partea civila, care a solicitat suma de 250.000 lei (2,5 miliarde Rol) cu titlul de daune materiale si suma de 100.000 lei (1 miliard Rol) cu titlul de daune morale, instanta a reținut că doar o parte din prejudiciile cauzate de inculpat acestei părți civile au caracter actual, cert și determinat (determinabil).
Astfel, prin înscrisul depus la 88 dosar, partea civilă a arătat că soțul ei avea un salariu lunar cu 420 lei mai mare decât al său și avînd în vedere că acesta urma să iasă la pensie abia peste 8 ani, a solicitat din această diferență de salariu pentru cei 8 ani de zile până la pensie, respectiv suma de 20.160 lei.
De asemenea, a depus la dosar, 91-92, chitanțe prin care a dovedit că a achitat o datorie personală a defunctului soț, după decesul acestuia, în valoare de 6.438 lei, depunînd la 93-96 dosar, titlul executoriu în baza căruia, în calitate de moștenitoare a achitat datoria defunctului.
A depus, totodată, chitanță doveditoare a achitării contravalorii masteratului fiicei lor după decesul soțului și chitanțe atestând costul monumentului funerar (97-99 dosar).
De asemenea, partea civilă a depus file din registrul de venituri și încasări ale defunctului, arătând că acesta avea teren primit în arendă de la vecini și obținea anumite venituri peste cele salariale. Astfel, a arătat partea civilă că de pe terenurile cultivate cu soarelui în anii 2002-2005 defunctul a obținut în medie anuală suma de 16.016 lei și care, înmulțită cu 8 ani (până când s-ar fi pensionat ) ar duce la un total de 128.128 lei din care ar fi aparținut părții civile. În același fel a calculat și pentru suprafețele pe care le-ar fi avut în arendă cultivate cu.
n dovedirea acestor susțineri, a depus la dosar copii ale calculelor efectuate de defunct în caietul său personal, copii ale titlurilor de proprietate ale persoanelor care aveau teren dat în arendă defunctului și semnături ale acestor persoane.
Totodata, partea civila a solicitat în dovedirea prejudiciului material și moral suferit proba cu martori, fiind audiati (56-57), (58) si (59).
Prin adresa depusa la 65 dosar, rezultă că numitul nu figura în evidențele Primariei comunei, unde își avea domiciliul, ca proprietar de utilaje agricole (tractor, combina etc.) în perioada 1995-2005.
Din analiza actelor depuse la dosar, instanta a apreciat că în cauză partea civilă a făcut dovada unui prejudiciu material actual, cert si determinat în valoare de 13.000 lei reprezentînd cheltuieli de înmormântare, pomeni ulterioare (ce rezultă din declarația martorei ) și monumentul funerar (98-99).
În ceea ce privește veniturile suplimentare obținute de defunct din arendarea terenurilor, cu atât mai mult cu cât defunctul nici nu figura în evidență ca proprietar de utilaje agricole, instanța a apreciat că aceste venituri nu se încadreaza în categoria celor determinabile din moment ce nu reprezentau o sursa certă, permanentă si determinată de venituri.
Referitor la datoriile personale ale defunctului, instanța a apreciat că acestea au revenit soției defunctului în calitate de moștenitoare a patrimoniului defunctului, cu pasivul și activul existent în patrimoniul defunctului, iar inculpatul nu poate fi ținut a răspunde pentru datoriile victimei anterioare momentului decesului.
În același sens, instanța a apreciat ca partea civilă nu a făcut dovada faptului ca s-ar fi aflat în nevoie, respectiv în intreținerea defunctului soț pentru a solicita J din surplusul salarial lunar realizat de acesta până la vârsta pensionării.
În ceea ce privește contravaloarea masteratului fiicei defunctului, din adeverința depusă la 89 dosar rezultă că aceasta a făcut demersurile necesare pentru a beneficia de pensie de urmaș, având astfel asigurată o sursă de venituri.
În ceea ce privește prejudiciul moral, existența acestuia este incontestabilă și rezultă și din declaratia martorei (59), instanța de fond apreciind că suferința de natură morală cauzată părții civile prin pierderea soțului se ridică la suma de 10.000 lei.
Față de situația mai sus expusă, în temeiul art.346, art.14 Cod procedură penală coroborat cu art.998 cod civil instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat la plata sumei totale de 11.500 lei cu titlul de despăgubiri civile (6.500 lei daune materiale și 5000 lei daune morale) către, instanța stabilind această sumă ca urmare a reținerii culpei victimei în proporție de 50%.
În cauză a fost citată în calitate de asiguartor A, Sucursala V întrucat la data de 5.10.2005 R- avea încheiată, pentru autocamionul cu nr.-, polița de asigurare obligatorie de raspundere civila auto seria - nr.- (46 dosar).
Din precizările facute în scris de Sucursala V și depuse la 80-82, și din analiza dispozițiilor art.19 și art.22 din Ordinului invocat, respectiv nr.3108/2004, rezultă că în cauză nu este vorba despre un accident de circulație, nicio persoană nu a fost accidentată de autovehiculul asigurat, și de altfel nici autospeciala nu a prezentat avarii, ci fapta a rezultat ca urmare a neatenției și culpei victimelor care fiind sub influența băuturilor alcoolice s-au îngrămădit în cabina autocamionului și au căzut ca urmare a deschiderii portierei în mers.
Față de această situație, retinând că în cauză nu este vorba despre un accident de circulație pentru care a fost încheiata polița de asigurare de raspundere civilă obligatorie, instanța, constatând că în cazul de față nu poate fi obligată să răspundă în calitate de asigurator pentru inculpat, care nu avea încheiată asigurare, și nici pentru culpa victimelor, va respinge pretențiile civile formulate în contradictoriu cu această societate de asigurări, urmând ca inculpatul să fie singurul obligat să acopere, proporțional cotei sale de culpă, prejudiciul cauzat.
Inculpatul a fost obligat, în temeiul art.191 Cod procedură penală să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de 400 lei, din care 250 lei în cursul urmăririi penale, stabilite prin rechizitoriu, și 150 lei în cursul judecății.
Întrucat la 86-87 dosar există dovada cheltuielilor judiciare efectuate de partea civilă, în sumă de 1.100 lei, instanța de fond a admis cererea acesteia de acordare a cheltuielilor judiciare și l-a obligat pe inculpat să achite acesteia suma de 550 lei reprezentind 50% din cheltuielile efectuate, proporțional culpei reținute în sarcina inculaptului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad și partea civilă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad consideră hotărârea nelegală motivat de faptul că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.38 din Legea nr. 319/2006 (fost art. 37 din Legea nr. 90/1996), în mod corect el trebuind să fie pedepsit pentru această infracțiune, accidentul produs din vina sa constituind în realitate un accident de muncă, întrucât inculpatul se deplasa în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu conducând camionul și încărcătura la sediul societății unde trebuia garat autovehiculul, în cauză fiind întrunite prevederile art. 24 din Legea 90/1996.
Este adevărat că între orele 16,00-22,00 salariații R- SA, între care victimele și inculpatul nu au desfășurat activități specifice serviciului și au consumat băuturi alcoolice în comuna, accidentul petrecându-se după orele 22,00 pe drumul de întoarcere spre comuna. Cu toate acestea inculpatul a condus autovehiculul pe traseul normal al deplasării spre sediul societății unde în mod normal trebuia să ducă autovehiculul, textul de lege neoperând nici o distincție dacă deplasarea s-a făcut sau nu în timpul programului de lucru sau în afara lui ori dacă persoana însărcinată să conducă autovehiculul a consumat sau nu băuturi alcoolice.
Mai apreciază procurorul în motivele de apel că în mod greșit instanța nu a obligat partea responsabil civilmente R-, în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor deoarece trebuia să răspundă în calitate de comitent pentru fapta prepusului.
La rândul său partea civilă motivează apelul susținând că în mod nelegal instanța a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 38 din Legea 319/2006, apreciindu-se în mod greșit că acesta nu se afla în executarea sarcinilor de serviciu în momentul producerii accidentului, în condițiile în care inculpatul se îndrepta către sediul societății unde avea obligația să ducă autovehiculul, situație în care în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.24 alin. 1 din Legea nr.90/1996.
Mai susține partea civilă că în mod greșit instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă exagerat de mică, sub minimul special prevăzut de lege, raportat la gravitatea deosebită a faptei săvârșite de acesta.
În ce privește latura civilă a cauzei, se susține că în mod nelegal instanța a respins pretențiile formulate împotriva părții responsabile civilmente și tot incorect s-au diminuat până la derizoriu cuantumul daunelor morale pretinse.
Tot așa se susține că și pretențiile materiale au fost respinse în mod netemeinic.
Partea civilă pretinde că temeiul de drept al solicitării privind acordarea a Jd in surplusul financiar realizat de fostul soț până la vârsta la care acesta urma să se pensioneze, nu are nici o legătură cu împrejurarea dacă s-a aflat sau nu în întreținerea soțului ei, fiind consecința nemijlocită a diminuării confortului personal ca efect al acțiunii iresponsabile a inculpatului, izvorul de drept al prejudiciului regăsindu-se în prevederile Codului civil și nu în dispozițiile Codului familiei. Aceeași rațiune susține apelanta că operează și în privința veniturilor excedentare ale defunctului fostului său soț.
Mai pretinde partea civilă că și fiica ei trebuie să fie despăgubită de inculpat întrucât nu beneficiază nici în prezent de pensie de urmaș, cheltuielile suportate de mamă pentru finalizarea studiilor fiicei fiind în parte imputabile inculpatului și părții responsabile civilmente.
În final partea civilă susține că a achitat din proprie inițiativă datoriile personale ale soțului decedat pentru a-i păstra memoria nepătată, inculpatul și partea responsabil civilmente având obligația de a achita acești bani.
Prin decizia penală nr.103 din 14.05.2008, Tribunalul Vasluia dispus următoarele:
A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 632/26.09.2007 a Judecătoriei Bârlad, pe care a desființat-o în parte, în latură civilă.
Rejudecând, a majorat de la 5000 lei la 10000 lei cuantumul daunelor morale acordate părții civile apelante.
A obligat asigurătorul Românească -, prin Sucursala V la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri civile, așa cum au fost modificate prin prezenta decizie, către partea civilă.
A înlăturat din sentința apelată dispozițiile privind respingerea acțiunii civile exercitate de partea civilă în contradictoriu cu asigurătorul și partea responsabilă civilmente R-.
A înlăturat dispozițiile contrare din sentință și menține celelalte dispoziții.
Cheltuielile judiciare avansate în apel au rămas în sarcina statului.
A obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R- SA la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de partea civilă în apel.
A reținut tribunalul în considerentele deciziei astfel pronunțate, că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad este fondat numai în ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, în sensul că accidentul producându-se pe ruta firească de deplasare a autovehiculului către sediul societății unde trebuia să fie parcat peste noapte, întrucât la vremea respectivă era salariatul R-, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în mod firesc și legal trebuia antrenată în cauză și răspunderea părții responsabile civilmente în calitate de comitent pentru fapta prepusului.
Pe de altă parte, instanța de fond a procedat incorect atunci când înlăturat obligația de dezdăunare din partea asigurătorului Românească -, câtă vreme în baza contractului de asigurare trebuia să despăgubească părțile civile în limitele impuse de contractul de asigurare și de actele normative în vigoare.
În cauza de față răspunderea poate fi antrenată până la plafonul maxim de 10 mii lei.
În legătură cu criticele din motivele de apel privind nelegala achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 38 din Legea 319/2006, tribunalul constată că aceste critici nu sunt fondate, soluția de achitare pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și legală.
În mod corect instanța de fond a reținut că la momentul producerii accidentului pentru ca acest accident să fie declarat accident de muncă trebuiau întrunite cumulativ două condiții prevăzute de art. 24 alin.2 lit. "d" din Legea 90/1996, respectiv accidentul să fi survenit în timpul și pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu și invers. După cum se poate lesne observa legiuitorul impune două condiții cumulative "în timpul" și "pe traseul". În cauza de față lipsește una din condiții întrucât sub nicio formă nu se poate reține că accidentul s-a produs în timpul deplasării de la locul de muncă la domiciliu, toți ocupanții autovehiculului fiind sub influența băuturilor alcoolice și deplasându-se noaptea după orele 22,00.
În ce privește apelul declarat de partea civilă criticile aduse hotărârii instanței de fond vizând cuantumul daunelor materiale sunt nefondate, inculpatul neputând fi obligat la plata unor despăgubiri nedovedite ori străine cauzei.
Din suma totală de 250.000 lei daune materiale pretinse de partea civilă care potrivit legii trebuie dovedite "leu cu leu" în condițiile în care inculpatul nu achiesează la pretențiile părții, în timpul procesului s-au făcut dovezi certe doar pentru suma de 6500 lei și s-au respins restul despăgubirilor materiale pretinse și nedovedite.
În ce privește cuantumul daunelor morale, partea civilă a pretins suma de 100.000 lei, iar instanța a dispus prin hotărâre obligarea inculpatului doar la plata sumei de 5000 lei.
Între suma pretinsă de partea civilă ca daune morale și suma acordată de instanță este o disproporție mai mult decât evidentă, cuantumul pretins de partea vătămată fiind fără îndoială mult exagerat, dar în mod corect, raportat la suferințele cauzate părții civile și întregii sale familii, trebuie majorat, chiar dublat cuantumul acestor daune morale.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că ambele apeluri sunt fondate în ce privește latura civilă, motiv pentru care în baza art. 279 pct.2 lit. a Cod procedură penală, vor fi admise și va fi desființată în parte sentința penală nr. 632/26.09.2007 a Judecătoriei Bârlad în latura civilă.
Rejudecându-se cauza, se va majora de la 5000 lei la 10000 lei cuantumul daunelor morale acordate părții civile apelante.
Asigurătorul Românească -, prin Sucursala V va fi obligat la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri civile, așa cum au fost modificate prin prezenta decizie, către partea civilă, în baza contractului de asigurare.
Vor fi înlăturate din sentința apelată dispozițiile privind respingerea acțiunii civile exercitate de partea civilă în contradictoriu cu asigurătorul și partea responsabilă civilmente R-, aceasta din urmă având a răspunde în calitate de comitent pentru prepusul său inculpatul.
Se vor înlătura din cuprinsul sentinței dispozițiile care contravin prezentei decizii și vor fi menținute toate celelalte dispoziții.
În termen legal hotărârile astfel pronunțate au fost recurate de către partea civilă, asigurătorul SC Românească SA și partea responsabilă civilmente R-Agro SA, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele expuse pe larg și consemnate în preambulul prezentei hotărâri.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu cazurile de casare prevăzute de art.385 ind.9 pct.10, pct.14 și pct.18 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile formulate sunt întemeiate, pentru considerentele ce se vor expune.
Dispozițiile art.385 ind.9 pct.10 Cod procedură penală prevăd că hotărârea este supusă casării și în cazul în care "instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului."
Cererea esențială pentru părți la care se referă textul de lege prin prisma căruia este analizat prezentul recurs, poate fi făcută atât în fața primei instanțe cât și a instanței de apel, cât și direct cu prilejul dezbaterilor judiciare sau prin motivele de apel. Astfel de cereri a formulat și partea civilă, atât în ce privește latura penală a cauzei, solicitând, în motivele de apel d epuse în scris (27-28 dosar apel) și susținute cu ocazia dezbaterii apelului, printre altele, aplicarea unei pedepse mai severe inculpatului, și înlăturarea culpei comune a victimei în producerea accidentului, cereri la care instanța de apel nu a răspuns prin considerentele expuse, cât și, de asemenea, în latura civilă a cauzei. Astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat nici cu privire lacererea părții civileprivind obligarea inculpatului la plata a Jd in surplusul financiar realizat de victimă și la plata pensiei de urmaș, în favoarea fiicei sale aflată în continuarea studiilor, și nici la solicitarea acesteia privind achitarea de către inculpat a sumei de bani pe care a plătit-o pentru acoperirea datoriilor făcute personal de victimă.
Pentru a opera însă cazul de casare analizat, este necesar ca omisiunea să fie esențială, în sensul la care se referă art.385 ind.9 pct.10 Cod procedură penală, respectiv ca probele administrate sau cererile unei părți asupra cărora instanța nu s-a pronunțat să fie "de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului."
Din această perspectivă rezultă că prin omisiunea instanței de apel dea se pronunța cu privire la cererile formulate de partea civilă au fost lezate interesele legitime ale acesteia, concretizate în dreptul la apărare, consfințit prin Constituție.
În ceea ce privește condiția "de natură să influențeze soluția procesului", se are în vedere posibilitatea, în situația în care nu ar fi existat această omisiune, să se pronunțe o altă soluție decât cea care s-a pronunțat. Această altă soluție poate fi o soluție inversă, dar și aceeași soluție, modificată datorită luării în considerare a cererilor ce au fost omise.
Din această perspectivă, legea cere să "fie de natură" să "influențeze soluția procesului", ceea ce presupune o posibilitate, nu neapărat și soluționare a cauzei în sensul cerut.
Așa fiind, Curtea apreciază că nepronunțarea instanței de apel asupra unor motive de apel care se referă la un drept ori la o facultate acordată de lege părții civile sau care avea influență asupra soluționării cauzei, reprezintă, practic, o nepronunțare asupra unor cereri esențiale de natură să influențeze soluția procesului, nepronunțare care echivalează cu o nerezolvare a fondului și care nu poate fi complinită de instanța de recurs, soluția fiind cea impusă de art.385 ind.15 pct.2 lit. "a" Cod procedură penală.
Față de aspectele relevate și având în vedere că motivul de recurs analizat primează prin soluția ce se va pronunța în raport de acesta, Curtea apreciază ca fiind de prisos analizarea celorlalte motive de recurs invocate, atât de partea civilă în recursul formulat cât și de ceilalți recurenți, motive ce urmează a fi avute în vedere și analizate de instanța de apel în rejudecarea cauzei.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art.385 ind.15 pct.2 lit. "c" Cod procedură penală, să admită recursurile formulate în cauză împotriva deciziei penale nr.103 din 14.05.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o va casa.
Va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Vaslui, pentru soluționarea apelurilor declarate în cauză.
Văzând și dispozițiile art.192 al.3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de partea civilă, asigurătorul " Românească " SA - prin Sucursala V și partea responsabilă civilmente R-Agro împotriva deciziei penale nr.103 din 14.05.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Vaslui, pentru soluționarea apelurilor formulate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum de 200 lei, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
- -
13.2009.-
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu, Iulia Elena Ciobanu, Dan
