Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 719/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
783/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 719
Ședința publică din data de 20 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat împotriva Deciziei penale nr. 172/A din data de 06.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit recurentul-inculpat, pentru care a răspuns apărător ales cu delegație nr. 45248/20.05.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentanta Ministerului Public nu se opune administrării probei.
Curtea încuviințează și administrează proba cu acte.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită în temeiul art. 3859pct. 14 Cod procedură penală admiterea recursului formulat împotriva Deciziei penale nr. 172/A din data de 06.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr- având în vedere că pericolul social al faptei nu a fost dovedit, întrucât inculpatul a luat o sabie, din portbagaj cu scopul de a se apăra, în momentul în care celelalte persoane aveau asupra lor cuțite și îl amenințau.
Referitor la modalitatea de desfășurare a faptelor, se reține că după ce a luat sabia, inculpatul nu a lovit pe niciunul dintre cei doi martori, ci doar i-a amenințat.
În ceea ce privește conducerea fără permis, arată că după ce a avut loc evenimentul, inculpatul s-a speriat și a fugit cu mașina întrucât persoanele aflate la fața locului deveniseră agresive.
Apreciază soluția pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 ca fiind corectă, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele reale de săvârșire a faptei.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârii Tribunalului București și menținerea soluției Judecătoriei Sectorului 2 B, având în vedere și faptul că are un copil minor în întreținere, este angajat al unei societăți și are calitatea de vicepreședinte al Asociației.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, apreciind hotărârea Tribunalului București ca fiind legală și temeinică, întrucât au fost avute în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, gradul de pericolul social concret pentru ordinea publică, precum și faptul că inculpatul a fost sancționat anterior pentru fapte similare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1996/11.11.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în baza art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, a fost condamnat inculpatul, la 1 an închisoare.
În baza art.1/1 pct.l din Legea nr.61/1991, a mai fost condamnat inculpatul, la 2 ani închisoare.
În baza art.85 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.3377/22.11.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul nr-, definitivă prin neapelare.
Conform art.33 lit.a Cod penal raportat la art. 34 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea acestei pedepse cu pedepsele de 1 an închisoare și de 2 ani închisoare, aplicate în speță, pentru ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit,a, b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, art.82 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S- făcut aplicarea dispozițiilor art.359 Cod procedură penală.
În baza art. 191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarea situație:
În seara zilei de 01.09.2006, inculpatul, domiciliat în-,. 10,.l,.37, sector 5 a condus autoturismul, proprietatea sa, marca, cu număr de înmatriculare B-33252, conducându-l apoi pe drumurile publice, respectiv pe strada - - până în zona blocului 1, situat în apropierea intersecției cu intrarea, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
S-a mai reținut că, ajungând în zona susmenționată, în contextul unei stări tensionate anterioare, între inculpatul (zis ) și martorul -, a survenit un conflict spontan, conflict în care a intervenit și martorul, care, împreună cu martorul -, l-au amenințat la un moment dat cu cuțitele pe inculpat.
Inculpatul, profitând de faptul că, pentru aplanarea conflictului survenit, a intervenit martorul scu, a mers la autoturismul său și a luat din portbagaj o sabie cu lungimea lamei de aproximativ 46 cm, cu care a mers în locul unde se afla martorul și, întrucât acesta continua să țină în mână cuțitul cu care îl amenințase anterior, l-a somat să arunce cuțitul, amenințându-l în acest sens cu sabia.
În timpul altercației, martorul a fost lovit, de către unul dintre participanții la conflict, cu un obiect tăietor-înțepător care i-a produs decesul, motiv pentru care inculpatul s-a îndepărtat de acesta și a pornit, cu sabia, pe str. -, sector 5, în urmărirea martorului.
Întrucât, în zonă a venit un echipaj de poliție, chemat pentru aplanarea conflictului, inculpatul a aruncat sabia între două tomberoane din ciment din fața unui bloc de pe strada -, care, ulterior a fost găsită și ridicată de către organele de cercetare penală, cu ocazia cercetării la fața locului.
După ce a aruncat sabia, inculpatul s-a deplasat la autoturismul său ce se afla în locul inițial al incidentului și anume pe str. - -, sector 5, în apropierea intersecției cu Intrarea, pe care l-a condus, fără a poseda permis de conducere, din locul în care se găsea, pe str. - -Prelungirea și Calea, până în zona Șos. S, la locuința unei rude, de teama de a nu fi agresat de persoanele ce veniseră între timp la locul incidentului, care îl învinovățeau de moartea martorului -.
Situația de fapt astfel reținută, a fost dovedită prin coroborarea declarațiilor martorului cu cea a martorului și, prezenți la locul faptei, din care reiese că, la data de 01.09.2006 inculpatul a condus autoturismul, proprietatea sa, marca, cu nr. B-33252, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule (82-83, 86-89, 99-100, 101-102 dos. de ). Din aceleași declarații a rezultat - de asemenea - și faptul că inculpatul a purtat o sabie la locul incidentului din str.- -, precum și pe str. -, cu care i-a amenințat pe martorii și. De asemenea, aceste declarații se coroborează cu cele ale martorilor oculari și scu, care confirmă faptul că, la data de 01.09.2006, în timpul incidentului sus menționat, inculpatul l-a urmărit pe martorul cu sabia în mână, iar, întrucât în zonă a venit un echipaj de poliție, a aruncat sabia între două tomberoane de gunoi, din beton, de pe marginea străzii.
S-a mai reținut că inculpatul a recunoscut și a regretat săvârșirea faptelor în faza de urmărire penală, declarațiile acestuia coroborându-se cu cele ale martorilor și, și scu și cu celelalte probe administrate în cauză, conform art. 69
C.P.P.În acest sens, inculpatul, în declarația dată în faza de urmărire penală a arătat că la data de 01.09.2006, a condus autoturismul său, marca de la locuința sa din-,. 10,.l,.37 până la intersecția străzii - - cu Intrarea, însă fiind amenințat cu cuțitele de martorii și, a fost nevoit să scoată din portbagajul mașinii o sabie, ce aparținea unui prieten al său, cu intenția de a se apăra și pentru a-i dezarma pe cei doi agresori, pe care ulterior a aruncat-o între două tomberoane, aspect care se coroborează de altfel cu procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 01.09.2006, în care se arată că a fost identificată și ridicată o sabie cu un singur tăiș și cu lungimea lamei de aproximativ 40 cm, care fusese aruncată de inculpat.
De asemenea, inculpatul a arătat că a condus autoturismul său, știind că nu posedă permis de conducere, de la locul incidentului până în Șos. S, la o rudă, de teama de a nu fi agresat de persoanele venite la locul altercației.
Din adresa de verificare la Direcția Permise Auto de Conducere din data de 28.09.2006, s-a reținut că inculpatul lașcov nu figurează în evidențe ca posesor de permis de conducere.
Față de aceste considerente, instanța de fond a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului - care, în data de 01.09.2006, în jurul orei 2030, a condus autoturismul, proprietatea sa, marca, cu număr de înmatriculare B-33252, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, pe drumurile publice respectiv de la domiciliul său din-,. 10, până la intersecția str. - -, sector 5 cu Intrarea și în continuare pe str. - -- Prelungirea și Calea, până în zona Șos. S - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice fără permis de conducere, prevăzute de art.86 alin.1 din nr.OUG195/2002, republicată, iar fapta inculpatului care a purtat fără drept, în public, o armă, astfel cum este definită de art.151 al.2 Cod penal și de art.11pct. 1 din Legea nr.61/1991, respectiv o sabie cu un singur tăiș, cu lungimea lamei de aproximativ 40 cm și care a fost întrebuințată pentru amenințarea cu un atac - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port fără drept de armă albă în public, prevăzută de art. 1 ind.1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru săvârșirea acestor infracțiuni, instanța a avut în vedere, pentru fiecare dintre acestea, pericolul social concret, pe care instanța l-a apreciat ca fiind ridicat, având în vedere modalitatea de săvârșire și împrejurările în care au fost săvârșite faptele, dar și împrejurarea că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale la data săvârșirii faptelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul modului de individualizare a pedepsei, în raport de fapta săvârșită și de persoana inculpatului.
Prin decizia penală nr.172/A 6 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost admis apelul declarat de Parchet, s-a esființat hotărârea atacată și, rejudecând pe fond:
În baza art.86 al.1 nr.OUG195/2002, a fost condamnat inculpatul la 1 (un) an închisoare.
În baza art.85 Cod penal, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.3377/22.11.2006 a Judecătoriei Sectorului 5
În baza art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991, a fost condamnat același inculpat la 2 (doi) ani .
În baza art.85 Cod penal, s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr.3377/22.11.2006 a Judecătoriei Sectorului 5
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a - 34 lit.b Cod penal, contopindu-se pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.3377/21.11.2006 a Judecătoriei Sectorului 5 B, definitivă prin neapelare, cu pedepsele aplicate în speță, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani închisoare, n regim de detenție.
S-a făcut aplicarea art.71-64lit.a teza a II-a, b Cod penal.
S-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei, după rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare pe fondul cauzei.
Pentru a decide astfel,Tribunalul a arătat că eanalizând, în baza art.72 Cod penal, circumstanțele reale în care faptele au fost săvârșite, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, s-a apreciat că - față de gradul concret de pericol social al faptei, urmarea socialmente periculoasă produsă prin săvârșirea faptei, împrejurarea că anterior inculpatul a mai fost sancționat pentru fapte similare, iar în prezent s-a pus în mișcare acțiunea penală într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea - scopul preventiv și educativ al pedepsei rezultante ce se aplică inculpatului nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție.
Referitor la cuantumul pedepselor aplicate, de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.de art.86 al.1 din nr.OUG195/2002, respectiv 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped.de art.1/1 din Legea 61/1991, instanța de apel a apreciat că acestea reflectă circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, fiind proporționale cu gradul concret de pericol social al faptelor și de periculozitate a inculpatului.
În acest context, s-a arătat că nu poate fi primită susținerea Parchetului că numai o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de legea penală ar satisface exigența scopului preventiv și educativ al inculpatului si nu pot fi avute în vedere, în mod automat, generic efectele întregii activități infracționale la care a luat parte și acesta.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, cu referire la modul de executare a pedepsei.
Examinând decizia atacată, în raport de criticile invocate care formal se încadrează în cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, cât și din oficiu - potrivit dispozițiilor art.3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Situația de fapt și încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat au fost corect reținute de prima instanță, iar vinovăția acestuia a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc - pe baza întregului material probator administrat în cauză.
Curtea constată că instanța de apel a pronunțat o soluție corectă, adaptând - în mod corespunzător - pedeapsa aplicată inculpatului, la gravitatea faptelor deduse judecății, la împrejurările în care acestea au fost comise, precum și la circumstanțele personale ale autorului.
Pornind de la aceste repere, Curtea apreciază - ca și tribunalul - că scopul și funcțiile pedepsei, astfel cum acestea sunt consacrate prin dispozițiile art.52 Cod penal, nu se pot realiza decât prin privarea de libertate a inculpatului.
În acest context, este de relevat faptul că acesta a mai fost sancționat anterior pentru același gen de fapte, beneficiind atunci de clemență din partea organelor judiciare, executarea pedepselor aplicate fiind suspendată condiționat, împrejurare ce nu a avut nici un efect asupra comportamentului inculpatului recurent și nu l-a determinat să renunțe la săvârșirea de infracțiuni de același fel, trădând o tendință de specializare a inculpatului în comiterea acestui gen de fapte.
În plus, Curtea mai reține și atitudinea procesuală a recurentului, care chiar dacă, astfel cum a reținut instanța fondului a recunoscut și regretat comiterea faptelor (care oricum reflectă caracterul violent al inculpatului), iar acestea puteau avea urmări mult mai grave, totuși din actele dosarului, se constată că acesta a manifestat dispreț față de actul de justiție, neprezentându-se nici la termenul de pronunțare a sentinței, nici la cel din apel și, bineînțeles, nici în recurs, el fiind doar reprezentat de avocat ales.
Actele depuse în circumstanțiere nu sunt relevante în cauză, întrucât datele personale ce rezultă din acestea au fost avute în vedere atunci când s-a stabilit cuantumul pedepsei rezultante, care oricum, este orientat spre minimul legal prevăzut de lege.
Așadar, se constată că prin hotărârea criticată, s-a realizat o justă individualizare a pedepsei, ținându-se seama de criteriile consacrate de dispozițiile art.72 Cod penal, pentru asigurarea scopurilor - punitiv și educativ - al respectivei sancțiuni, instanțele adaptând corect cuantumul pedepsei la nevoile de apărare socială.
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea deciziei pronunțată de Tribunal, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Constatând că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELELEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.172 A din 6.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
ex.2
red. - -II.
Red.-Jud.Sect.5
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica, Bădescu Liliana
