Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 77/A/MF
Ședința publică din 11 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
JUDECĂTOR 2: Elena Minodora Rusu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.3/MF/ din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică nu au răspuns părțile:
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, constatându-se că s-au depus la dosar note scrise de către inculpat, după care:
Curtea reține că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 04 septembrie 2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. În urma deliberării instanța a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.3/MF din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, au fost condamnați inculpații, fiul lui și, născut la data de 22.10.1974 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, nr.349, județul H, CNP.- și, fiul lui G și, născut la data de 29.11.1965 în orașul P, județul H, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP -, la câte 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art. 184 al.2 si 4 Cod penal, rap.la art.182 al.1 Cod penal.
In baza art.81, 82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor și s-a fixat termen de încercare de câte 2 ani si 6 luni.
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
In baza art.14 si 346 Cod pr.penală, rap.la art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la 3000 lei despăgubiri materiale și 15.000 lei daune morale, către partea civilă minoră-, reprezentat de părinții și; inculpații și, în solidar, la 1.505,36 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul de Pediatrie P și 653,61 lei despăgubiri civile către Spitalul " " B, inculpatul în solidar și cu SC SA - Sucursala
S-a constatat că, prin reprezentanții săi legali, nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului.
In baza art.191 si 193 Cod pr.penală, au fost obligați inculpații la câte 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat și câte 200 lei cheltuieli judiciare către partea civilă, iar inculpatul în solidar și cu SC SA - Sucursala
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr.133/P din 24.11.2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații - agent șef adjunct poliție în cadrul H - și, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 rap. la art. 182 alin.1 Cod penal.
În esență, prin actul de sesizare s-a reținut că la data de 4 iunie 2005, prin încălcarea, din culpă, a normelor legale privind circulația pe drumurile publice, cei doi inculpați au provocat coliziunea autoturismelor pe care le conduceau pe DN 73 pe raza comunei și vătămarea integrității corporale a minorului. Cu această ocazie, minorul a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 70-80 de zile de îngrijiri medicale, de la producere.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, însă s-a apărat în sensul că s-a asigurat înainte de a efectua manevra de mers înapoi, iar autoturismul condus de inculpatul se deplasa cu o viteză foarte mare. De asemenea, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că singura sa culpă constă în depășirea limitei de viteză admisă de lege.
În raport de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cursul urmăririi penale de un colectiv de trei experți, coroborate cu depozițiile martorilor audiați și declarațiile inculpaților, s-a apreciat că inculpații și au contribuții egale în producerea coliziunii de vehicule, soldată cu vătămarea corporală a minorului.
Astfel, culpa inculpatului constă în neasigurarea temeinică la efectuarea manevrei de mers înapoi la ieșirea autoturismului de pe podeț, iar culpa inculpatului constă în deplasarea cu o viteză peste cea admisă de lege, respectiv 76- 79 km/ pe raza unei localități.
Ambii inculpați consumaseră anterior bere, fără ca îmbibația alcoolică stabilită pentru aceștia să poată atrage răspunderea penală și pentru infracțiunea prev. de art. 79 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
La stabilirea și individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere dispozițiile art.72 Cod penal, în raport de care s-a reținut că inculpații nu au antecedente penale, au avut o comportare sinceră în cursul procesului penal, sunt încadrați în muncă, se bucură de o bună apreciere în familie și societate și au săvârșit fapta din culpă, iar, pe de altă parte, consecințele infracțiunii.
Față de aceste circumstanțe, s-a apreciat că scopul preventiv și educativ al pedepsei penale prev. de art.52 Cod penal, poate fi realizat prin condamnarea inculpaților la pedeapsa închisorii orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării în condițiile art.81 Cod penal. În baza art. 82 Cod penal, s-a fixat termen de încercare și s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reținut că părinții părții vătămate, care este minor, numiții și, s-au constituit părți civile în numele acestuia cu sumele de 6.000 lei, daune materiale, reprezentând cheltuielile cu personalul medical, hrana suplimentară administrată minorului și drumurile făcute de la domiciliul minorului la Spitalul de Urgență și 40.000 lei reprezentând daune morale. Aceste sume au fost solicitate doar de la inculpatul, cu motivarea că inculpatul le-a acordat ajutor material și moral pe toată durata procesului penal.
Spitalul de Pediatrie P și Spitalul " " B au solicitat 1.505,36 lei și respectiv 653,61 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu spitalizarea părții vătămate.
Din depozițiile martorilor și rezultă că părinții părții civile au efectuat numeroase deplasări de la localitatea de domiciliu, comuna, la, pentru efectuarea controalelor și tratamentelor medicale necesare pentru vindecarea minorului. Aceste deplasări au fost efectuate cu autoturismul proprietatea părinților părții civile care au suportat costul benzinei. Mai mult decât atât, pentru suportarea acestor cheltuieli, părinții părții civile au fost obligați să se împrumute în ultima perioadă cu suma de 600 lei de la martorul. Coroborând aceste probe cu înscrisurile depuse la dosar, s-a apreciat ca fiind dovedit cuantumul prejudiciului material în sumă de 6.000 lei.
Cu privire la cuantumul daunelor morale, în raport de consecințele infracțiunii, de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare minorului pentru vindecare și de suferințele morale ale acestuia și ale părinților săi, s-a apreciat că acesta se ridică la suma de 30.000 lei.
Având în vedere că partea vătămată, prin părinții săi, s-a constituit parte civilă doar împotriva inculpatului, iar culpa celor doi inculpați este egală, în baza art.14 și 346 Cod pr.penală, rap. la art.998 Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata a din prejudiciul material și din cel moral, respectiv a sumelor de 3.000 lei despăgubiri materiale și 15.000 lei daune morale.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând achitarea sa, în baza dispozițiilor art.10 lit.d Cod pr.penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a laturii subiective.
In esență, atât în concluziile orale cât și în notele scrise, inculpatul-apelant a solicitat să se țină seama de concluziile expertului consilier, acreditat potrivit standardului european, care a concluzionat că la momentul impactului viteza a fost de 49- 50 km./, iar la momentul apariției stării de pericol inculpatul circula cu o viteză de aproximativ 70- 78 km./, dar că indiferent de viteza de circulație, autoturismul acestuia având prioritate de trecere, singurul care putea evita accidentul era inculpatul.
Inculpatul a mai arătat că, dată fiind succesiunea acțiunilor celor doi inculpați și nu concomitența lor, urmează a se da eficiență practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că trebuie condamnat doar conducătorul auto care a inițiat starea de pericol.
In subsidiar, s-a cerut, în cazul reținerii unei culpe comune a celor doi conducători auto, să se stabilească un procent de numai 10-15% din vină în sarcina inculpatului-apelant, să se aplice circumstanțe atenuante și să se coboare pedeapsa sub minimul prevăzut de lege, cu reducerea proporțională a despăgubirilor civile pe care inculpatul urmează a le plăti.
De asemenea, s-a solicitat achitarea inculpatului, în baza dispozițiilor art.18/1 Cod penal, rap. la art.10 lit.b/1 Cod pr.penală, deoarece numai în măsura în care inculpatul își va păstra locul de muncă, acesta va putea achita despăgubirile stabilite de instanța de fond, în cazul condamnării urmând a fi îndepărtat din funcția pe care o ocupa în cadrul
La dosar s-au depus, în apel, înscrisuri de către inculpat, respectiv o caracterizare, diplomă de calificare și copia raportului de expertiză tehnică invocat.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, potrivit art.371 alin.2 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Situația de fapt expusă pe larg de prima instanță este corectă. Este adevărat că există o aparentă succesiune a acțiunilor inculpaților, constând în aceea că mai întâi inculpatul a pătruns pe zona carosabilă, mergând cu spatele autoturismului și ocupând sensul de mers pe care se deplasa inculpatul și, abia ulterior, acesta din urmă a început manevra de ocolire și de frânare pentru evitarea impactului, însă, activitatea inculpatului-apelant, de conducere a autoturismului său cu o viteză peste cea admisă în localitate, este concomitentă încălcării regulilor privind efectuarea manevrelor de mers înapoi de către coinculpatul.
Din această perspectivă, nu se poate reține că numai inculpatul trebuie să răspundă penal, pentru că el este cel care a inițiat starea de pericol, deoarece la producerea rezultatului au concurat activitățile ambilor inculpați, într-un lanț cauzal, contribuția fiecăruia fiind determinantă pentru impactul mașinilor și apoi proiectarea minorului - parte vătămată în afara autoturismului, cu producerea de leziuni ce au necesitat 70-80 zile îngrijiri medicale.
Apărarea inculpatului apelant privind neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii nu poate fi primită, regăsindu-se atât acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii, rezultatul vătămător, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și forma de vinovăție cerută de lege.
In plus, față de încălcările nomelor reținute de prima instanță, care se referă la viteza cu care circula inculpatul, trebuie să se facă trimitere și la nerespectarea dispozițiilor art.181 pct.1 din nr.OUG195/2002, care interzic oricărui conducător de autovehicul să conducă după ce a consumat băuturi alcoolice.
Chiar dacă inculpatul nu avea în sânge o îmbibație alcoolică în măsură să atragă răspunderea penală, curtea consideră că trebuie reținută această împrejurare ca reprezentând o cauză în plus în producerea evenimentului rutier, deoarece consumul de alcool scade capacitatea de concentrare și viteza de reacție și afectează abilitățile conducătorului auto.
Orice participant la trafic trebuie să conducă fără a se afla sub influența alcoolului, a narcoticelor sau a altor substanțe permise sau interzise de lege, chiar a anumitor medicamente care alterează funcțiile psihice și capacitățile motorii, tocmai pentru a putea efectua (atât sub aspectul aprecierii critice a situației de pericol, cât și sub aspectul acționării fizice a sistemelor de virare sau frânare ale autovehiculului), manevra cea mai eficientă în scopul evitării oricărui obstacol, chiar și a celui care apare în timp scurt în zona de rulare.
In condițiile în care inculpatul avea în sânge îmbibația alcoolică de 0,70 gr.%o, o valoare apropiată de limita de 0,80 gr.%o de la care fapta ar fi constituit infracțiune, este evident că acesta nu putea efectua o analiză rapidă și eficientă a situației ivite în trafic și nici nu a efectuat cea mai eficientă manevră de ocolire, dovadă fiind tocmai faptul că impactul s-a produs.
In consecință, trebuie reținut ca reprezentând un argument în stabilirea culpei acestuia nu doar faptul că la o viteză situată sub limita legală de 50 km./ inculpatul ar fi putut să evite accidentul prin frânare (având relevanță viteza dinaintea începerii frânării, care dă lungimea distanței în care vehiculul poate fi oprit, nu cea de la momentul impactului, la care face referire expertul agreat de apelant), ci și faptul că inculpatul ar fi putut efectua, dacă ar fi apreciat critic și corect posibilitățile de evitare a impactului, o manevră de virare stânga mai amplă și mai eficientă decât cea executată.
Față de aceste împrejurări în care a fost săvârșită fapta, de aspectul că inculpatul a recunoscut că nu a despăgubit cu nici o sumă de bani pe partea vătămată, interesându-se doar prin intermediul altei persoane de starea acesteia, curtea apreciază că în mod judicios tribunalul nu a reținut circumstanțe atenuante, dând eficiență caracterizării pozitive privind activitatea profesională anterioară a inculpatului-apelant și situației sale familiale, pentru a stabili o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de art.184 alin.4 Cod penal și pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Nu pot fi primite nici apărările inculpatului care vizau achitarea sa pentru lipsa pericolului social specific infracțiunii și aplicarea doar a unei sancțiuni administrative.
Art.18/1 Cod penal, arată că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de împrejurările în care aceasta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita făptuitorului.
Aceste texte de lege impun cel puțin o dublă analiză, una privind persoana făptuitorului și una privind fapta, iar întrunirea, ca în cazul de față doar a cerințelor referitoare la inculpat, nu și a celor privitoare la faptă, care a avut urmări grave, nefiind lipsită în mod vădit de importanță, nu pot permite achitarea în baza textului menționat.
În ce privește latura civilă a cauzei, așa cum s-a arătat anterior, nu se poate reține în sarcina inculpatului-apelant un grad de culpă mai mic decât al coinculpatului deoarece, în egală măsură, fiecare dintre cei doi conducători auto, dacă ar fi respectat dispozițiile Codului rutier, ar fi putut evita accidentul. Nu se impune, deci, modificarea laturii civile a cauzei, prima instanță reținând în mod corect că s-a făcut dovada cuantumului prejudiciului și că acesta trebuie să se împartă între cei doi inculpați, în mod egal, ținând seama și de principiul disponibilității acțiunii civile și de poziția reprezentanților părții vătămate de a se îndrepta cu pretenții numai împotriva inculpatului-apelant.
Nici critica privind cuantumul prea mare al daunelor morale nu este întemeiată. Minorul vătămat avea doar câteva luni la momentul accidentului, iar suma stabilită de prima instanță este o justă reparație pentru durerea pe care acesta a suportat-o atât urmare accidentului, cât și ulterior, datorită intervenției ortopedice de reducere a fracturii cu deplasare. Dată fiind vârsta minorului și necesitatea imobilizării lui, îngrijirea acestuia a fost foarte dificilă, iar suferințele multiple. O astfel de imobilizare presupune întotdeauna la vârste foarte mici o întârziere în dezvoltarea motorie, copilul achiziționând mult mai târziu anumite deprinderi, de la statul în șezut, la mers, iar învățarea lor la o vârstă mai mare presupune un efort suplimentar de recuperare, atât pentru copil, cât și pentru părinți.
Din Raportul de expertiză medico-legală nr.6/35 din 2005 rezultă că accidentul ar fi putut determina chiar eventuale infirmități, însă apărătorul părții vătămate a arătat că minorul se află în străinătate și nu poate fi adus la examinare, dar că acesta este vindecat și nu are nici un fel de sechele. Din această perspectivă, curtea nu a mai încuviințat o nouă expertiză de specialitate, cerută de inculpat și refuzată de partea vătămată, deoarece încadrarea juridică nu ar putea suferi vreo schimbare, o eventuală infirmitate având relevanță doar sub aspectul laturii civile a cauzei. Această latură este supusă, însă, principiului disponibilității, așa cum s-a arătat mai sus, iar dacă partea vătămată prin reprezentanți nu a solicitat să se constate amplificarea rezultatului păgubitor al faptei, nu se impune această probă care ar putea agrava situația inculpatului în propriul apel.
Mai trebuie remarcat că, în timp ce inculpatul a făcut dovada existenței contractului de asigurare obligatorie auto la " ", inculpatul-apelant nu a făcut o astfel de dovadă, îngreunând astfel demersul părții vătămate, prin reprezentanți, de acoperire efectivă a prejudiciului suferit.
Pentru toate aceste considerente, neexistând nici un motiv de nelegalitate sau de netemeinicie care să conducă la admiterea apelului, curtea va respinge apelul inculpatului, în baza dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.10.1974 în comuna, județul A, domiciliat în comuna, sat, nr.349, județul H, CNP.-, împotriva sentinței penale nr.3/MF din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată către partea civilă, prin reprezentanții legali și.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și inculpați și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
. Grefier,
Red.
Tehnored.
ex.4/25 septembrie 2008
Jud.fond
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Elena Minodora Rusu
