Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 78R Dosar nr-
Ședința publică de la 04 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
Grefier - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva deciziei penale nr 95/A din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr -.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv a președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat asistat de apărătorul ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
Instanța constată că prin prezența apărătorului ales și depunerea de către acesta a împuternicirii avocațiale, a încetat delegația apărătorului din oficiu, avocat.
Reprezentantul Ministerului Public în raport de soluția pronunțată de instanța de fond, solicită a se dispune asupra audierii inculpatului.
Instanța, față de dispozițiile art 385/14 alin 1(1)2 Cod procedură penală potrivit căreia este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent atunci când instanța de fond sau apel nu au pronunțat împotriva acestuia o hotărâre de condamnare, în temeiul art. 70 alin 1 Cod pr penală instanța procedează la identificarea inculpatului, iar în temeiul art. 70 alin 2 Cod pr penală aduce la cunoștința acestuia faptul că poate sau nu să dea declarație în fața instanței de recurs și că cele declarate pot fi folosite împotriva sa.
Recurentul inculpat declară că nu dorește să dea o nouă declarație.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de parchet pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea pronunțată de instanța de fond, Judecătoria Întorsura Buzăului, menținută, în apel, de Tribunalul Covasna, s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală și aplicarea unei amenzi administrative pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 79 alin 1 din OUG 195/2002.
În fapt, s-a reținut pe baza probatoriului administrat (fapta nefiind contestată de inculpat), că, în 28 mai 2006 în jurul orelor 22, 30, inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice, având o imbibiție alcoolică de 0,95 gr%0.
Din punctul său de vedere soluțiile sunt criticabile, astfel că invocă temeiul de casare prev de art. 385/9 pct. 16 Cod procedură penală, în primul rând fiind vorba de o faptă care nu este în mod vădit lipsită de importanță și care nu ar prezenta pericolul social al unei infracțiuni, infracțiunea este una de pericol, iar, în al doilea rând, dată fiind valoarea alcoolemiei care confirmă această susținere.
Mai mult decât atât, conform concluziilor medicului de gardă, acesta a constatat că în urma examenului clinic, inculpatul era vădit marcat de efectele consumului de băuturi alcoolice.
Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere poziția procesuala inculpatului care a încercat să prezinte o stare de fapt, infirmat de probatoriul administrat, aspect ce denotă lipsa de sinceritate a acestuia.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului, desființarea sentinței instanței de fond și, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată.
Apărătorul ales, avocat, pentru intimatul inculpat solicită respingerea ca nefondat a recursului parchetului și să se constate că decizia tribunalului și sentința Judecătoriei Întorsura Buzăului sunt legale și temeinice, cele două instanțe procedând la analiza aprofundata si atentă a materialului probator administrat și analizând fapta și toate celelalte elemente care circumscriu existenta sau inexistenta pericolului social.
Astfel, cu argumente deosebit de pertinente, instanța a concluzionat că în realitate fapta pentru care a fost trimis in judecată inculpatul nu poate să prezinte gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar aplicarea unei sancțiuni, indiferent cât de mult s-ar da eficiență circumstanțelor atenuante, ar fi disproporționată si exagerată.
Cele arătate de reprezentantul parchetului consideră că nu pot constitui elemente pentru a se putea reține că ar fi comisă o eroare gravă cum cere cazul de casare prev la pct 18 a art 385/9 Cpp care să ducă la achitare.
Conform doctrinei si jurisprudenței, această teorie a inaplicabilității art. 18/1 la infracțiunea de pericol, cum încearcă a se susține, este falsă.
Instanța de apel a pronunțat argumente de principiu, in sensul că legea nu distinge. Art. 18/1 se aplica indiferent de faptul că este infracțiune de rezultat sau de pericol, iar practica judiciara este generală in sensul că pentru infracțiunile de pericol și pentru infracțiuni la legea circulației publice s-a aplicat art. 18/1 Cod penal in cazul in care s-a constatat, in concret că fapta nu prezintă gradul de pericol social.
În speță se mai susține că ar fi fost vorba de o alcoolemie mare care presupune existenta unei infracțiuni, însă solicită a se avea în vedere că este vorba de o alcoolemie de 0,95% și 0,85 %, infracțiune care depășește cu puțin limita actuala a alcoolemiei pentru a constitui infracțiune și care, anterior modificării legislației, nici nu era considerată infracțiune.
Se invocă concluziile medicului la examenul clinic, situație cu privire la care solicită a se constata că este o interpretare parțială și a acestui act in sine. Dintre alternativele avute la dispoziție, medicul spune că pare a fi sub influența alcoolului, nu că este sub această influență băuturilor alcoolice.
Se omit declarațiile martorilor, coroborate cu declarația inculpatului, din care rezultă că avea un comportament care nu arăta că este sub influența băuturilor alcoolice, mai ales că a reușit ce nu a reușit soția lui si cealaltă martoră care avea permis de conducere, respectiv să scoată mașina din parcare in condițiile in care era parcata si nu putea fi mișcată.
Deci o persoană care era sub influenta alcoolului de așa manieră să prezinte pericol public nu ar fi reușit această manevră, astfel că, în sine, faptul acesta este un element care contrazice motivul invocat.
Se invocă, de asemenea, lipsa de sinceritate. Ambele instanțe au relevat, dimpotrivă, ca inculpatul a fost deosebit de sincer si a colaborat cu organele de cercetare pe tot parcursul ciclului procesual.
Solicită a se constata că nu se regăsește in speța de fată nici unul din cazurile de casare, iar aceste hotărâri sunt temeinice si legale.
Față de susținerea din motivarea recursului că inculpatul putea să oprească si înainte de distanta de 100 m, solicită a se constata că sunt două procese de constatare la fata locului pe traseul parcurs, reținându-se că nu putea să oprească efectiv pe acea porțiune, întrucât era interdicție legală. El a oprit unde putea, având în vedere că la ieșirea din parcare era o curba de 90 și fata de art 174 din Ordonanța 195/2002 interzice oprirea in curbă. Uoi ntersecție in curbă și potrivit aceluiași text din regulament este interzisă oprirea. Apoi era o trecere de pietoni, alt loc în zona căruia la cca. 20-25 m este interzisă oprirea. Inculpatul a oprit imediat in locul unde ii era permis să oprească, situație față de care nu i se poate retine nici un pericol social real, el nefăcând decât altceva decât să scoată mașina din parcare.
Solicită a se avea în vedere că, fiind la nuntă, s-a înțeles cu soția lui că ea va conduce, însă ea nu a putut să o scoată și a fost nevoit să scoată mașina din locul unde era parcată și, ieșind in drum intr-o porțiune unde nu putea opri legal, a oprit in primul loc in care avea această posibilitate. Era ora 12 noaptea, nu circula nici o mașina pe acolo, astfel că nu se poate retine un pericol social concret.
In plus, solicită a se avea în vedere conduita inculpatului, că este singurul întreținător al unei familii de 4 persoane - mama văduvă, cu soția cu un copil și cu un frate cu handicap de gradul III, că de 3 ani nu s-a putut folosit de permisul de conducere, mai ales in raport de faptul că el își câștiga existența conducând un camion cu care transporta și realiza venituri.
Pentru toate acestea solicită respingerea recursului parchetului și menținerea soluției de achitare a inculpatului și aplicare a unei sancțiuni administrative.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr 30 din 6 februarie 2007, Judecătoria Întorsura Buzăului în baza art 79 alin 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice cu aplicarea art 74 alin 1 lit a si c și alin 2 Cod penal raportat la art 76 alin 1 lit d Cod penal a condamnat pe inculpatul fiul lui si, născut la 22.01.1981 în Buzăului, jud C, la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul având o imbibiție alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur in sânge, cu aplicarea art. 71 Cod penal; art. 64 lit a-c Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe o durată de 2 ani si 6 luni ce constituie termenul de încercare potrivit art. 81 alin 2 Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În conformitate cu art. 359 alin 2 Cod procedura penala a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În conformitate cu art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 75 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, în ziua de 28.05.2006, orele 02,30, inculpatul însoțit de soția sa, se întorcea de la o nuntă ce avusese loc la restaurantul "La " din orașul Î Buzăului conducând sub influența băuturilor alcoolice autoturismul 1310 cu număr de înmatriculare - și a fost oprit în trafic de un echipaj al Serviciului Poliției Rutiere pe strada - - din orașul Î Buzăului.
După ce a fost testat cu aparatul etilotest marca seria - 0710, la ora 02,37, rezultatul fiind de 0,50 mg/l alcool pur in aerul expirat, a fost condus la spitalul din localitate unde i-au fost recoltate două probe biologice la interval de o oră, prima la ora 02, 55 și cea de-a doua la 03,55.
Conform buletinului de analiză toxicologică nr 177/A/29.05.2006, alcoolemia inculpatului, la ora 02,55 a fost de 0,95 gr %0 alcool pur in sânge, iar la ora 03,55 avea o îmbibație alcoolică e 0,85 gr %0 alcool pur în sânge.
Cu ocazia examinării clinice s-a stabilit că inculpatul prezenta halenă alcoolică, își păstra cu greutate echilibrul la întoarcere bruscă din mers, avea vorbire dizartrică și comportare agitată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului si inculpatul, iar, prin decizia penală nr. 110/A din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Covasna, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului si de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 30 din 6 februarie 2007 a Judecătoriei Întorsura Buzăului care a fost desființată in totalitate și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru reluarea dezbaterilor cu acordarea ultimului cuvânt al inculpatului.
Au fost menținute actele procedurale efectuate până la termenul din 10 ianuarie 2007, inclusiv.
In ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat s-a dispus să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că dreptul la apărare al inculpatului a fost încălcat prin neacordarea ultimului cuvânt cu ocazia dezbaterii in fond a cauzei si această împrejurare se comportă ca o nulitate absolută conform art. 197 alin 4 Cod penal, fiind necesară anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare cu acordarea ultimului cuvânt al inculpatului.
Prin sentința penală nr. 95 din 12 august 2008 pronunțată de Judecătoria Întorsura Buzăului, în baza art. 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul fiul lui și, născut la 22.01.1981 în localitatea Buzăului, jud. C, din infracțiunea prev de art. 79 alin 1 OUG 195/2002 în infracțiunea prev de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002, republicată.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală coroborat cu art. 18/1 Cod penal a fost achitat inculpatul fiul lui și, născut la 22.01.1981 în localitatea Buzăului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002, republicată.
În baza art. 18/1 alin.3 Cod penal, raportat la art. 91 alin. 1 lit. caf ost aplicată inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ în cuantum de 1000 lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 190 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate în timpul urmăririi penale.
Pentru încadrarea faptei instanța a cercetat una din codițiile caracteristice ale infracțiunii, și anume pericolul social.
În aprecierea pericolului social concret al faptei, instanța a reținut seama de prevederile art. 18/1 alin 2 Cod penal și anume: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, de imprejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana sau conduita făptuitorului:
Modul și mijloacele de săvârșire a faptei nu reliefează pericolul social concret suficient pentru a caracteriza fapta ca pe o infracțiune, deoarece inculpatul a intenționat doar să scoată mașina din parcare, a mers doar 100 m și a oprit din proprie inițiativă pentru a face schimbul cu soția sa, timp în care la mașină a venit un agent de circulație. Nici alcoolemia rezultată din buletinul de analiză nu a fost prea ridicată (0,95 și apoi la o oră 0,85 %0 ) cu puțin peste limita prevăzută de lege.
Scopul urmărit de inculpat in momentul săvârșirii faptei nu a fost acela de a conduce mașina, deși stia că consumase alcool, ci doar de aos coate din parcare văzând că soția sa nu reușește.
Împrejurările in care fapta a fost comisă pot conduce la concluzia că inculpatul nu a intenționat nici o clipă să încalce prevederile legii. Astfel, acesta de la început s-a înțeles cu soția sa să conducă ea mașina. După ce a scos mașina din parcare, a condus 100 m, fiind nevoit de imprejurarea că imediat urma o curbă de 90 cu linie continuă și a oprit din proprie inițiativă doar când a avut posibilitatea.
Urmarea care se putea produce, în general, a constat în existența posibilității de producere de accidente, însă pericolul de a se produce accidente a fost redus, deoarece fapta a fost săvârșită la ora 2,30 dimineața când, practic, pe drum nu era circulație, iar, la distanța pe care a circulat inculpatul a fost foarte mică, respectiv 100m. De altfel, nici alcoolemia pe care a avut-o inculpatul la ora săvârșirii faptei, de 0,95 %0, nu putea conduce la un pericol ridicat.
Persoana și conduita inculpatului. Instanța a reținut in primul rând că inculpatul este la primul impact cu legea penală, la data săvârșirii faptei avea25 ani și nu este un consumator de băuturi alcoolice. Deși de la început inculpatul s-a înțeles cu soția sa ca aceasta să conducă la întoarcere, se poate observa că, chiar și în aceste condiții, inculpatul a consumat alcool în mod rezonabil, deși era la o nuntă, alcoolemia constatată prin buletinul de analiză toxicologică trecând cu puțin peste limita legală prevăzută de lege.
De asemenea, instanța a reținut că inculpatul este o fire echilibrată, este căsătorit, tată a unui copil de 4 luni și întreținător al familiei sale lărgite, mama și frate cu handicap de grad III de invaliditate.
Din raportul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune, reiese faptul că inculpatul, în timpul serviciului militar, a suferit un accident la o intervenție la un incendiu prin secționarea nervului la mâna dreaptă, rămânând cu sechele, sensibilitatea mâinii drepte fiind diminuată. Acestea, însă, nu l-au împiedicat să-și deschidă o asociație familială și să desfășoare o activitate autorizată de prelucrare material lemnos deținând un autocamion pentru transportul acestuia, activitate cu care își câștigă existența sa și a familiei sale.
De la data săvârșirii faptei, 28.05.2006, inculpatul a fost in imposibilitate de a mai desfășura activități de transport material lemnos cu autocamionul propriu, fiindu-i ridicat permisul de conducere, practic, fiind in imposibilitate de a -și mai câștiga existența pentru el, cât și pentru familia pe care o are în întreținere ( copil, soție, mamă, frate cu handicap).
De asemenea, s-a constatat că în timpul procesului, inculpatul s-a prezentat la fiecare termen de judecată, a fost deosebit de sincer, recunoscând săvârșirea faptei, declarația sa nefiind contradictorie cu celelalte probe existente în dosar.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că pericolul social concret al faptei nu este suficient pentru caracteriza fapta ca infracțiune, deoarece atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege a fost minimă, având in vedere că alcoolemia este foarte apropiată de cea admisă de lege, iar inculpatul nu a mai încălcat legea penală, cele întâmplate reprezentând un accident, nu un obicei in viața inculpatului care are în societate și familie un comportament exemplar, prin fapta sa aducând o infirmă încălcare a legii penale.
Prin decizia penală nr. 95/5.11.2008 a Tribunalului Covasnaa fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului împotriva sentinței penale nr. 95/12.08.2008 a Judecătoriei Întorsura Buzăului ce a fost menținută.
Cheltuielile judiciare în sumă de 40 lei au rămas în sarcina statului.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a apreciat just criteriile prev. de art. 18/1 Cod procedură penală acestea referindu-se atât la faptă, cât și la făptuitor.
Din buletinul de analiză toxicologică nr. 177/A din 29.05.2006 a rezultat că inculpatul la prima probă avea o alcoolemie de 0,95 gr %0, iar a doua probă 0,85 gr %0, deci, față de alcoolemia de 0,80 gr %0prevăzută de lege, prezenta o depășire minimă.
Din constatările efectuate la fața locului și declarațiile martorilor audiați rezultă că inculpatul a condus autoturismul pe o distanță foarte mică, doar de 100 m, noaptea la orele 2,30 când practic pe drum nu era circulație, neprezentând astfel nici un pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, nefiind înregistrat nici un eveniment rutier în urma conducerii autoturismului.
Persoana și conduita inculpatului este caracterizată pozitiv, acesta se află la primul impact cu legea penală, nu este un consumator de băuturi alcoolice, era o excepție, participând la o nuntă, dar și de data aceasta consumul de alcool din partea lui era rezonabil și limitat.
Este caracterizat ca o persoană cu un comportament echilibrat, are loc de muncă în cadrul asociației de familie unde isi desfășoară o activitate autorizată, lucrând pe un autocamion de transport, activitate din care își asigură existența sa și a familiei sale, compusă din soție, copil, mamă și frate cu handicap.
A fost sincer și a cooperat cu organele justiției și a regretat fapta.
Astfel fiind, prima instanță a apreciat just că fapta inculpatului reprezintă doar un accident în viața acestuia și că prin aceasta a adus o atingere minimă relațiilor sociale ocrotite de lege, făcând corect și întemeiat aplicarea dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, coroborat cu art. 18/1 Cod penal achitându-l pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev de art. 87 alin 1 OUG 195/2002, iar în baza art 18/1 alin 3 Cod penal raportat la art. 91 alin 1 lit. c Cod penal a stabilit o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei, desființarea în parte a sentinței, iar în urma rejudecării, condamnarea inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere împrejurarea că fapta comisă este o infracțiune de pericol, precum și conduita procesuală a inculpatului, care a încercat denaturarea adevărului, prin susținerea că nu a fost oprit în trafic, ci a fost abordat de lucrătorul de poliție atunci când voia să o lase pe soția sa conducă în continuare. Se mai arată că în concluziile medicului de gardă, în urma examenului clinic, s-a constatat că inculpatul era vădit marcat de consumul de alcool. Aspectele care caracterizează persoana inculpatului pot fi avute în vedere ca circumstanțe atenuante și nu să conducă la exonerarea de răspundere penală a inculpatului. În drept, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, respectiv comiterea unei erori grave de fapt materializată prin evaluarea parțială a probelor.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, cât și prin prisma motivului de recurs invocat, curtea reține următoarele:
Starea de fapt a fost în mod corect reținută de către instanțele de fond, în deplină concordanță cu probele administrate. Astfel, este de necontestat faptul că inculpatul a condus autoturismul proprietatea sa pe o distanță de aproximativ 100 de metri, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv o concentrație ce depășește 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Este adevărat că infracțiunile la legea circulației, deci și cea prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, sunt infracțiuni de pericol, însă aceasta nu înseamnă că în cazul săvârșirii acestor infracțiuni nu se pot aplica dispozițiile art. 18/1 Cod penal, și deci nu se poate aprecia că fapta săvârșită este în mod vădit lipsită de importanță.
Conform art. 18/1 alin. 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fui putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Or, instanțele de fond au analizat fapta săvârșită prin prisma tuturor acestor criterii.
Astfel, s-a ținut cont de modalitatea și împrejurările săvârșirii faptei, inculpatul conducând autoturismul doar pentru aoa juta pe soția sa să scoată mașina din parcare și urmând a face schimb de locuri pe o porțiune de drum in condiții de siguranță, precum și de valoarea alcoolemiei, cu puțin peste limita legală care incriminează fapta ca infracțiune și nu în ultimul rând, de persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, a avut o conduită bună în familie și societate, și o conduită procesuală corespunzătoare.
Instanțele de fond au reținut, pe baza probelor administrate, a referatului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, că inculpatul este întreținătorul familiei sale lărgite, compusă din șotia sa, un copil minor, mama sa și un frate cu handicap, administrând o asociație familială prin intermediul căreia desfășoară o activitate autorizată de prelucrare a materialului lemnos, deținând și un camion pentru transportul propriu.
Conduita sa procesuală a fost corespunzătoare, iar faptul că inculpatul a susținut că nu avea intenția să conducă autoturismul, că l-a condus pe o distanță mică de drum și că atunci când a fost oprit de lucrătorul de poliție, de fapt tocmai voia sa facă schimb de locuri cu soția sa nu poate fi reținut în defavoarea sa și să conducă la aprecierea unui grad de pericol social ridicat al faptei, cât și a persoanei sale. Codul d e procedură penală garantează dreptul inculpatului de a-și face apărarea pe care acesta înțelege să o facă, astfel că acesta nu poate fi sancționat pentru susținerile sale. Valoarea probantă a declarațiilor sale este dată de modul în care aceste declarații se coroborează cu alte mijloace de probă.
În ceea ce privește susținerea parchetului în sensul că inculpatul a fost oprit în trafic, aceasta nu are relevanță sub aspectul aprecierii că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, apreciere făcută în raport de toate criteriile prevăzute de art. 18/1 alin. 2 Cod penal, astfel cum au fost prezentate mai sus. Numai prin reținerea acestei împrejurări nu se putea trage concluzia că fapta săvârșită de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Instanța a ținut cont de ansamblul împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit, care nu putea fi altul decât acela declarat de inculpat, respectiv de a-și ajuta soția, având în vedere că aceasta urma să conduce autoturismul la întoarcerea de la nuntă spre casă, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză.
Astfel, nu se poate trage concluzia că instanțele de fond nu au luat în considerare o probă care să stabilească o altă stare de fapt și să conducă la o soluție de condamnare.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și va menține hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva deciziei penale nr. 95/5.11.2008 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. EB/13.03.2009
Dact MB/13.03.2009
- 2 exemplare -
Jud fond -
Jud apel - +
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Constantin Epure, Simona Franguloiu
