Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 87/ DOSAR NR-
Ședința publică din 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Epure JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 3: Alexandru Vasiliu
- -- grefier șef
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 317/A din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 30 ianuarie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 5 februarie 2008.
Deliberând asupra recursului penal de față;
Constată că, prin sentința penală nr. 1294/2007, Judecătoria Brașova achitat pe inculpata în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a, raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În fapt s-a reținut că inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 13 Cod penal. Reținerea acestei ultime dispoziții a art. 13 Cod penal nu s-ar impune întrucât norma incriminatoare nu a suferit modificări care să determine aprecieri de lege mai favorabilă.
Potrivit art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 actualizată (fost art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002), părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire sau de examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație, în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani. În cauză nu a avut loc un accident de circulație, în sensul legii incriminatoare, fapt ce rezultă din copia registrului medical, din depoziția medicului examinator, din depozițiile martorilor care au revenit asupra declarațiilor învederând că nu au observat avarii la autoturism, că nu au observat cum a ajuns martorul în șanț.
Mai mult, se ridică întrebarea unde s-a aflat cu precizie martorul la data de 30.04.2006 ora 16,30, aceasta având în vedere probele administrate. În declarația olografă din 30 aprilie 2006, martorul nu a făcut inițial referire la faptul de a fi fost accidentat de autoturism, a declarat că a făcut un pas înapoi, lovindu-se la piciorul drept, a căzut jos, mașina a oprit la câțiva metri, iar câteva rânduri mai jos a afirmat simplu, în contradicție cu cele clar descrise "nu am observat dacă la autoturismul care m-a lovit a rezultat vreo avarie". De remarcat că martorul a reclamat că a fost lovit la piciorul drept, iar raportul medico-legal, explicat în conținut de către medicul ortoped, se referă la ambele picioare, ambii genunchi.
Instanța a constatat astfel că acțiunea desfășurată de inculpata nu este prevăzută de legea penală. Față de acestea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a și art. 10 lit. b Cod procedură penală, a achitat pe inculpata pentru infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. 1 nr.OUG 195/2002 actualizată (fost art. 81 alin. 1 din nr.OUG 195/2002), întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Prin decizia penală nr. 317/A/2007 Tribunalul Brașova respins ca nefondat apelul parchetului. S-a reținut că pentru a analiza conținutul constitutiv al infracțiunii de părăsire a locului accidentului trebuie verificată întâi existența situației premiza și anume a săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, indicată în actul de inculpare ca fiind accidentarea numitului. Din analiza probelor administrate se poate observa, astfel cum corect a reținut și prima instanță, că la data prezentării sale la spital, numitul nu a declarat că leziunile constatate au fost cauzate de accidentarea sa de către un autoturism, că declarațiile martorului conțin multe aspecte contradictorii și că prin schimbarea depozițiilor martorilor oculari, în lipsa unui alt element decât certificatul medico-legal de coroborare a probelor în vederea verificării acuzației aduse inculpatei, nu se poate stabili cu precizie că leziunile suferite de persoana mai sus menționată la data de 28 aprilie 2006 ar fi rezultatul unei acțiuni a inculpatei, intervenind incidența principiului in dubio pro reo.
astfel această condiție premisă a conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, nu se poate concluziona că acțiunea inculpatei de a pleca cu autoturismul din locul în care a oprit la data de 28 aprilie 2006 lângă martorul ar fi prevăzută de legea penală, soluția adoptată de prima instanță fiind la adăpost de orice critică.
Împotriva hotărârii a declarat recurs parchetul, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând casarea acesteia.
În cadrul dezbaterii orale din fața instanței, reprezentanta Ministerului Publica modificat motivele de recurs și a cerut schimbarea temeiului juridic al achitării în cel prevăzut de art. 10 lit. d Cod procedură penală, raportat la conținutul deciziei nr. 6/2007 a Înaltei Curți de casație și Justiție dată în recursul în interesul legii.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prevăzute de art. 3856raportat la art. 3859Cod procedură penală, se constată că recursul formulat este fondat pentru următoarele considerente:
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 (fost art. 81 alin. 1), constând în aceea că în data de 28 aprilie 2006 produs un accident de circulație din culpa sa exclusivă în urma căruia s-a produs vătămarea coporală a persoanei vătămate, părăsind apoi locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Prima instanță a dispus achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. b Cod procedură penală, considerând că în cauză nu a avut loc un accident de circulație, soluție confirmată și de instanța de apel.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța de recurs constată că soluția de achitare a inculpatei pentru infracțiunea dedusă judecății este legală, însă temeiul juridic corect este cel prevăzut de art. 10 lit. d Cod procedură penală.
În mod eronat au reținut instanțele de fond și apel că în cauză nu s-a produs un accident de circulație, existând dubii că leziunile suferite de persoana vătămată ar fi rezultatul acțiunii inculpatei.
Chiar dacă unii dintre martori și-au modificat poziția procesuală în fața instanței de judecată, materialul probatoriu administrat în cauză dovedește că s-a produc un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a victimei, autoarea fiind inculpata.
Astfel, în cursul urmăririi penale, atât victima cât și martorii, -, și confirmă faptul că a existat un accident, autoturismul condus de inculpată părăsind carosabilul și intrând pe acostament unde se afla, care în urma impactului, a căzut la pământ. Martorul (fila 28 dosar urmărire penală) arată chiar că a sărit șanțul pentru a evita să fie lovit de autoturism, în timp ce colegul său nu a mai apucat, văzându-l jos pe pământ, iar precizează că l-a văzut pe care fusese lovit de autoturism. De asemenea, martorul a arătat că a văzut o ambulanță care a oprit la fața locului, personalul medical interesându-se de starea celor prezenți, după care a părăsit locul. Și acest martor, precum și martorul au confirmat declarația inculpatei în sensul că au văzut-o pe aceasta în fața sediului de poliție din comuna pentru a declara un eveniment rutier.
În fața instanței de judecată, martorii și-au modificat parțial declarațiile, încercând să acrediteze ideea că victima ar fi căzut singură jos, fără a fi atinsă de autoturismul inculpatei. Întreaga desfășurare a evenimentelor infirmă însă noua poziție procesuală a martorilor, declarațiile noi necoroborându-se cu restul probelor. Martorii nu au putut prezenta, de asemenea, un motiv real, obiectiv, care să justifice schimbarea declarațiilor, astfel că instanțele anterioare ar fi trebuit să le înlăture întrucât nu se coroborau cu restul materialului probatoriu.
Declarația martorului nu lămurește în nici un fel datele speței și nu infirmă existența accidentului, medicul prezentând doar aspecte generale privind modul în care se procedează în cazul în care constată existența unor leziuni, fără a-și aminti date despe victima.
Totodată, simplul fapt că în registrul de evidență al spitalului nu este menționat nimic despre un posibil accident rutier nu înseamnă că leziunile nu s-au produs în urma unui astfel de accident, fiind posibil ca, deși victima să declare acest lucru, din eroare sau volum mare de muncă, să nu se consemneze acest fapt.
De altfel, raportul de constatare medico-legală relevă faptul că leziunile s-au putut produce prin lovirecușidecorpuri dure, posibil în cadrul unui accident de trafic rutier (fila 13 dosar urmărire penală).
De altfel, reacția violentă a martorilor la acțiunea inculpatei ("doamnă ne omori, ați depășit pe trecerea de pietoni și linia continuă", "doamnă dvs. sunteți sănătoasă", doamna respectivă răspunzând "n-am vrut" - fila 29, 30 dosar urmărire penală) și prezentarea inculpatei la postul de poliție pentru declararea evenimentului rutier, vin să întărească concluziile anterioare privind existența accidentului.
Față de aceste considerente, rezultă că în speță este pe deplin dovedită existența unui accident de trafic rutier în care a fost implicată inculpata.
În cauză sunt însă incidente dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Prin decizia nr. 66 din 15 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în cadrul recursului în interesul legii că sintagma "vătămarea integrității corporale ori sănătății uneia sau mai multor persoane" conținută în dispozițiile art. 89 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, se interpretează în sensul că se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și la celelalte urmări prevăzute în art. 182 alin. 2 Cod penal.
Potrivit actului medico-legal, leziunile cauzate victimei au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, astfel că în cauză lipsește unul din elementele constitutive ale laturii obiective a infracțiunii.
De asemenea, în cauză lipsește și latura subiectivă a infracțiunii, inculpata neintenționând să se sustragă cercetărilor, dimpotrivă a încercat să repare urmările incidentului și s-a deplasat la poliție pentru a anunța evenimentul rutier.
Materialul probatoriu administrat în cauză relevă faptul că după producerea accidentului, inculpata a oprit la fața locului, s-a interesat de starea victimei și la sugestia unuia dintre martori (fila 30 dosar urmărire penală) a plecat.
Totodată, prezența ambulanței la fața locului și discuțiile cu personalul medical au creat incupatei impresia că victima nu prezintă leziuni.
De asemenea, inculpata s-a prezentat la postul de poliție pentru a raporta accidentul (fapt confirmat de martorii și ), însă nu a găsit nici o persoană.
Toate considerentele expuse, conduc la concluzia că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Prin urmare, Curtea de Apel Brașov va admite - în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, raportat la art. 3859alin. 1 pct. 16 Cod procedură penală - recursul parchetului și va casa, respectiv desființa hotărârile sub aspectul temeiului achitării, iar în cadrul rejudecării va schimba temeiul soluției de achitare în art. 11 pct 2, lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva deciziei penale nr. 317/A/2007 a Tribunalului Brașov, pe care o casează sub aspectul temeiului achitării, desființând și sentința penală nr. 1294/2007 a Judecătoriei Brașov.
Rejudecând cauza,
Schimbă temeiul soluției de achitare dispusă față de inculpata sub aspectul comiterii infracțiunii de părăsire a locului accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, prevăzută de art. 89 din nr.OUG 195/2002 din art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală în art. 11 pct. 2, lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
grefier
-
Red.LP/24.04. 2008
Tehnoredact.DS/05.05. 2008
Jud.fond.
Jud.apel./
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Laura Popa, Alexandru Vasiliu
