Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.90/R/2008
Ședința publică din 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela judecător
Judecător: - - - vicepreședintele instanței
Procuror:
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,. în O,-, județul S M, împotriva deciziei penale nr.274/A din 20 decembrie 2007, decizie care menține în totul sentința penală nr.150/P din 29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii prev. și ped. de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 republicată cu aplicarea art.38 lit.a Cod penal și art.83 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent lipsă, apărătorul desemnat din oficiu avocat, în baza delegației nr.651/2008 emisă din oficiu de Baroul Bihor la data de 22.01.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului recurent avocat susține recursul, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate, în principal, a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e din Codul d e procedură penală, având în vedere că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv starea de necesitate prev. de art.45 alin.2 din Codul penal.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și în baza art.385 pct.2 lit.c raportat la art.385/9 pct.10 Cod procedură penală, a se dispune casarea hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei de către instanța de fond, având în vedere că nici in fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel nu a fost audiat martorul care a acordat îngrijiri medicale inculpatului imediat după producerea accidentului și solicită a se avea în vedere motivelor de recurs depuse la dosar.
Procurorul apreciază că, decizia instanței de apel este legală și temeinică, din probele de la dosarul cauzei rezultând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de care este acuzat, iar cauza de înlăturare a caracterului penal al faptei apreciază că nu este îndeplinită în speță, considerente față de care pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.150 din 29.06.2007, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, în baza art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.74 lit.a, art.76 lit.d și art.37 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 30.01.1966, în O, județul S M, CNP -, cetățenia română, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, divorțat, recidivist, domiciliat în O,-, județul SMp entru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul autovehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei la pedeapsa de:
- 10 luni închisoare.
În baza art.83 Cod penal, s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.177/31.01.2005 a Judecătoriei Satu Mare și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă separat de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de constituire de parte civilă formulată de,. în comuna, nr.10, județul S
În baza art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în data de 29.12.2006, inculpatul a condus pe DJ 109 în direcția - O, autoturismul marca Peugeot Partner cu nr. de înmatriculare 691.
În timpul deplasării inculpatul a pierdut controlul volanului și a pătruns pe sensul opus de circulație iar autoturismul condus de acesta a intrat în coliziune cu cel condus de martorul.
Urmare a producerii acestei coliziuni partea civilă aflată în autoturismul condus de martor a suferit leziuni corporale a căror vindecare a necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Aceasta a fost transportată de la locul faptei la Spitalul din O cu mașina aparținând Serviciului de Ambulanță care a trecut întâmplător prin acel loc.
Inculpatul după ce s-a asigurat care este starea sănătății persoanelor aflate în autoturismul cu care a intrat în coliziune, autoturismul său a părăsit locul unde s-a produs evenimentul rutier. Până la momentul părăsirii de către inculpat a acestui loc, poliția nu fusese înștiințată despre producerea evenimentului rutier iar inculpatul nu a obținut încuviințarea din partea poliției de a părăsi locul respectiv.
A doua zi inculpatul a fost informat că, a fost căutat de poliție la locuința sa și a hotărât să se pună la dispoziția organelor de poliție care au cercetat evenimentul rutier produs.
Inculpatul a recunoscut că a săvârșit fapta reținută în sarcina sa iar declarația martorului și cele ale părții civile l-au indicat pe inculpat ca fiind autorul acestei fapte.
Inculpatul pretinde că, înainte de a părăsi locul accidentului, s-a asigurat că starea sănătății persoanelor care se aflau în autoturismul cu care a intrat în coliziune autoturismul condus de el este bună și că acestea nu au nevoie de ajutor din partea sa.
De asemenea, inculpatul pretinde că a suferit și el vătămări corporale și că părăsind locul accidentului s-a deplasat la un medic unde a fost consultat.
Martorul a relatat în declarația sa că inculpatul le-a cerut să înștiințeze poliția despre producerea accidentului de circulație și că aerul expirat de inculpat în timp ce vorbea cu el emana miros de alcool. Apoi, inculpatul a părăsit locul accidentului la volanul autoturismului său, imediat ce partea civilă a fost transportată la spital.
Starea de fapt mai sus descrisă relevă faptul că inculpatul, în ciuda susținerile sale contrare la momentul părăsirii locului accidentului, era conștient de faptul că accidentul produs din vina sa s-a soldat cu vătămarea integrității corporale a altei persoane.
Inculpatul nu a fost sincer atunci când a afirmat că nu a sesizat că partea civilă a fost transportată la spital cu o mașină a Serviciului de Ambulanță. Faptul că acesta nu-și mai amintește acest lucru nu poate fi pus pe seama stării sănătății sale de la acel moment, pentru că așa cum însuși inculpatul a declarat acesta a părăsit locul accidentului la volanul autoturismului de unde rezultă că starea sănătății lui este departe de a fi considerată atât de gravă încât să-l împiedice să sesizeze faptul că partea civilă a fost transportată la spital.
În plus, inculpatul a declarat că a constatat că partea civilă era lovită la cap și că leziunea suferită de aceasta sângera.
În raport cu tot ceea ce inculpatul a văzut și i s-a spus până în momentul părăsirii locului accidentului, acesta nu poate pretinde că a fost îndreptățit să creadă că victima n-a suferit nici o vătămare corporală și că ar fi acționat sub imperiul unei erori de fapt care potrivit art.51 Cod penal, înlătură caracterul penal al faptei.
Pe de altă parte, inculpatul a susținut că părăsind locul unde s-a produs accidentul de circulație urmărind să ajungă de urgență la un medic care să-l consulte în privința vătămărilor corporale pe care le-a suferit și el în timpul accidentului.
Inculpatul și-a probat susținerea sa depunând la dosar înscrisuri eliberate de cabinetul medical unde a fost consultat și din care rezultă că acesta s-a prezentat pentru consult la data de 29.12.2006 la cabinetul medicului.
Această împrejurare însă nu este de natură a înlătura caracterul penal al faptei inculpatului.
Circumstanțele în care s-a săvârșit fapta demonstrează că nu a existat un pericol iminent care să fi amenințat viața, integritatea corporală sau sănătatea inculpatului.
În absența unui astfel de pericol inculpatul nu poate pretinde că a acționat în prezența stării de necesitate definită de art.45 Cod penal care ar înlătura caracterul penal al faptei sale.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că inculpatul, conștient fiind că este implicat într-un accident de circulație ce s-a soldat cu vătămarea integrității corporale a altei persoane, a părăsit locul unde accidentul s-a produs fără să aibă încuviințare în acest sens din partea organelor de cercetare penală.
Procedând astfel inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. și ped. de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.
Din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului ( fila 17 din dosarul de urmărire penală ) rezultă că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.177/31.05.2005 a Judecătoriei Satu Mare la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendarea executării.
Cum termenul de încercare de 5 ani stabilit în cazul acestei condamnări nu s-a împlinit până la data săvârșirii infracțiunii ce face obiectul prezentei hotărâri, devin aplicabile în speță dispozițiile art.83 Cod penal, în temeiul cărora instanța de fond a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei anterioare și a dispus ca această pedeapsă să fie executată de inculpat separat de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
Alături de pedeapsa închisorii instanța de fond a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie prev. de art.71 Cod penal, interzicându-i pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal.
Individualizând pedeapsa aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere în primul rând pericolul social concret al faptei pe care inculpatul a săvârșit-
Evident că, părăsind locul accidentului, inculpatul a pus deopotrivă în pericol atât siguranța circulației pe drumurile publice, cât și activitatea organelor judiciare., prin părăsirea locului accidentului, a descoperirii și sancționării inculpatului care prin comportarea lui culpabilă a provocat un eveniment rutier ( chiar dacă acesta a fost mai puțin grav ) a fost iminentă la momentul când inculpatul a săvârșit fapta în condițiile în care cu excepția celor implicați în accident, alți participanți la trafic care ar fi putut ajuta la elucidarea accidentului n-au asistat la producerea acestuia eveniment.
Conduita pe care inculpatul a adoptat-o după săvârșirea faptei i-a fost recunoscută acestuia circumstanță atenuantă. Faptul că inculpatul s-a prezentat ulterior la poliție spre a da relații necesare stabilirii stării de fapt, are semnificația unei manifestări de căință, de regret față de fapta comisă.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a avut în vedere vârsta inculpatului și nivelul lui de educație.
În raport cu criteriile de individualizare a pedepsei enunțate, instanța de fond a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului va asigura deopotrivă reeducarea lui și prevenția generală.
Victima accidentului de circulație produs din vina inculpatului s-a constituit parte civilă în faza urmăririi penale a procesului.
Aceasta susține că în patrimoniul său s-a localizat o pagubă ce se exprimă prin avariile suferite de autoturismul proprietatea sa și lipsa folosinței autoturismului începând cu data la care s-a produs evenimentul rutier soldat cu avarierea acestuia.
Potrivit art.998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara iar conform art.999 din același cod, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat pentru fapta sa, dar și pentru acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa.
Rezultă din cuprinsul textelor de lege enunțate că antrenarea răspunderii civile delictuale presupune, printre altele, existența unui raport cauzat între prejudiciu și faptă.
Lesne se constată că, între fapta de părăsire a locului accidentului ce i se impută inculpatului și prejudiciul pe care partea civilă pretinde că l-a suferit, nu există raport cauzal nici direct și nici mediat.
Infracțiunea de părăsire a locului accidentului este o infracțiune de pericol. Urmarea acestei infracțiuni se concretizează într-o stare de pericol pentru siguranța circulației pe drumul public și pentru activitatea organelor judiciare și nu într-un rezultat material.
De altfel, prejudiciul pe care partea civilă pretinde că l-a suferit se plasează în timp într-un moment anterior celui la care inculpatul a părăsit locul accidentului, existența acestuia fiind total independentă de faptul părăsirii ulterioare de către inculpat a locului accidentului. Ori, în orice raport cauzal, cauza se plasează înaintea efectului și nu invers.
Potrivit art.24 alin.1 și 2 Cod procedură penală este persoană vătămată și deci exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal doar persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială.
Cum persoana vătămată constituită parte civilă în proces nu a suferit vătămarea materială invocată prin infracțiunea pentru care inculpatul a fost judecat, cererii acesteia îi lipsește unui dintre temeiurile răspunderii civile delictuale ( raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu ) motiv pentru care instanța de fond a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând-o sub aspectul netemeiniciei și nelegalității, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și achitarea inculpatului devreme ce există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv starea de necesitate.
La dosarul cauzei afirmă inculpatul se află acte medicale din care rezultă că inculpatul s-a prezentat la medic pentru a primi îngrijiri medicale, după care, în interval de 24 ore, s-a prezentat la poliție și deci nu se poate spune că a părăsit locul accidentului.
Prin motivele de apel depuse la fila 12 din dosar, inculpatul arată că la data de 29.12.2006, în jurul orelor 20.00, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală pe drumul ce leagă comuna de orașul O, datorită condițiilor meteorologice nefavorabile, a pierdut controlului volanului și a intrat în coliziune cu un alt autoturism care circula din sens opus.
După producerea accidentului de circulație, fiind foarte tulburat, a coborât din mașină și s-a deplasat la celălalt autoturism pentru a vedea care este starea pasagerilor afirmă inculpatul, după care s-a întors la autoturism și din câte își amintește a căzut lângă aceasta, după câteva minute a reușit să se ridice și fiind foarte confuz și tulburat de cele întâmplate s-a deplasat la cabinetul medicului de familie. Medicul de familia i-a administrat un calmant foarte puternic după care s-a deplasat la cabana unde a stat până a doua zi.
A doua zi s-a prezentat la Poliția O pentru a anunța accidentul de circulație.
Inculpatul critică faptul că, greșit Poliția O și Parchetul de pe lângă Judecătoria Negrești O a ș, l-au cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului prev. și ped. de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.83 Cod penal, deoarece așa cum a afirmat, există cauza prev. de art.45 alin.2 Cod penal care înlătură caracterul penal al faptei - starea de necesitate.
Se mai arată de inculpat în motivele de apel că instanța de fond nu a luat în considerare apărările formulate și l-a condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare, dar a revocat 3 ani închisoare care i-a fost aplicată prin sentința penală nr.177/2005 a Judecătoriei Satu Mare, dispunând executarea pedepsei separat de pedeapsa aplicată.
Pe de altă parte, afirmă incupatul la fața locului și spre medicul de familie, nu a întâlnit nici un echipaj al poliției și nu avea cui să ceară încuviințarea să părăsească locul accidentului pentru a beneficia și el de îngrijiri medicale, fapt care conduce la concluzia că starea de necesitate invocată exista și astfel lipsește latura obiectivă a infracțiunii.
Prin decizia penală nr.274/A din 20 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, a fost respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpat, menținându-se hotărârea atacată ca legală și temeinică și fiind obligat inculpat apelant să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, instanța de fond a analizat corect starea de fapt și a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Criticile formulate de apelant au fost apreciate ca nefondate, astfel că apelul declarat a fost respins, apreciindu-se că inculpatul avea obligația legală de a nu părăsi locul accidentului, mai ales că în urma coliziunii dintre cele două autoturisme au rezultat vătămări corporale ale ocupanților autoturismului, starea de necesitate invocată de inculpat în apărare neputând fi reținută întrucât inculpatul a părăsit locul accidentului și fiind tulburat s-a deplasat la la cabană unde a stat până a doua zi.
S-a reținut că, prin atitudinea sa nu a săvârșit fapta pentru a salva de la un pericol iminent și care nu putea fi înlăturat altfel, viața, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia sau unui bun important al său ori al altuia sau un interes obștesc astfel cum prevede art.45 alin.2 Cod penal.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor recurate, urmând ca în cauză să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală, având în vedere că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv starea de necesitate prev. de art.45 alin.2 Cod penal.
În subsidiar, se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru audierea martorei ( medicul care a acordat îngrijiri medicale inculpatului imediat după producerea accidentului ).
În motivarea recursului se arată că, imediat după producerea accidentului inculpatul a coborât din mașină și s-a deplasat la celălalt autoturism pentru a vedea care este starea pasagerilor, după care fiind confuz și bulversat s-a deplasat la Cabinetul medicului de familie Dr. care l-a consultat și i-a administrat un calmant foarte puternic. A doua zi inculpatul s-a prezentat la poliția din O pentru a se putea face cercetările ce se impun și a anunța accidentul de circulație. În mod eronat, atât poliția cât și Parchetul de pe lângă Judecătoria Negrești O a ș, l-au cercetat pentru părăsirea locului accidentului având în vedere că inculpatul a plecat de la locul accidentului deoarece avea nevoie de îngrijiri medicale ( aceasta fiind o stare de necesitate ce înlătură caracterul penal al faptei ).
Examinând hotărârile recurate prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este fondat, astfel că va fi admis ca atare, însă pentru alte considerente decât cele invocate de recurent.
Potrivit art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002 constituie infracțiune "părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale, ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei".
Din examinarea conținutului legal al infracțiunii rezultă că, pentru întrunirea laturii obiective a acesteia, este necesar ca din accidentul de circulație să fi rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, ori accidentul să se fi produs ca urmare a unei infracțiuni.
Sintagma "vătămarea integrității corporale ori sănătății uneia sau mai multor persoane" conținută în dispozițiile art.89 alin.1 din OUG 195/2002 trebuie interpretată în sensul că se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile ( art.184 Cod penal ) precum și la celelalte urmări prev. în art.182 alin.2 Cod penal, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.LXVI/15.10.2007 dată în recurs în interesul legii.
În speță, în sarcina recurentului s-a reținut că a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției, accidentul având ca urmare vătămarea integrității corporale a numitei, leziunile suferite de aceasta necesitând 6-7 zile îngrijiri medicale pentru vindecare ( fila 35 dosar urmărire penală ).
Față de cele arătate mai sus, instanța de recurs apreciază că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002, respectiv latura obiectivă având în vedere că vătămarea corporală suferită de a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale sub 10 zile.
Deși martorii și au declarat că inculpatul mirosea a alcool, nu s-au făcut cercetări în acest sens de către organele de urmărire penală și astfel instanța nu ar putea reține că producerea accidentului s-a datorat săvârșirii unei infracțiuni.
Pentru considerentele arătate, instanța de recurs în baza art.385/15 pct.2 lit.d raportat la art.385/9 pct.18 din Codul d e procedură penală, va casa în totalitate hotărârile recurate, iar în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală, va dispune achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În baza art.189 Cod procedură penală, va obliga pe recurentă să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu, sumă ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.274/A din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare și a sentinței penale nr.150 din 29 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș pe care le casează în totalitate:
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, dispune achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.89 alin.1 din OUG nr.195/202.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea Baroului de Avocați B suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu care va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 6.03.2008
Jud.apel/
Jud.fond/
Tehnored.dec./
3 ex./7.03.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela, Crișan Marinela
