Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 95/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr -
DECIZIA NR.95
Ședința publică de la data de 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Tudoran Mihai Viorel
JUDECĂTOR 2: Teișanu Florentin
JUDECĂTOR 3: Frățilescu
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 26 octombrie 1963, domiciliat în P,-,.88,.C,.42, județul P, împotriva deciziei penale nr. 335 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.1919 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Prin sentința penală nr.1919 din 20 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, faptă din 21.02.2006, prev. de art.78 alin.2 din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a și art.74 lit.c
Prin aceeași sentință s-a dispus în baza art.83 revocarea susăendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.852/16.03.2004 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare, pedeapsă care se execută alăturat și în final urmând ca inculpatul să execute 1 an și 8 luni închisoare.
S-au aplicat disp.art.71 și 64 lit.a, b și c
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat personal și asistat de avocat ales, cu împuternicire avoocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.59/22.01.2008, depusă la fila 10 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, precizându-se că prin serviciul registratură al instanței s-au depus de recurentul-inculpat motivele de recurs pe care înțelege să le formuleze împotriva hotărârii atacate, după care:
Potrivit disp. art.378 alin.11pr.pen. s-a procedat la audierea recurentului-inculpat, depoziția acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Avocat, pentru recurentul-inculpat, având cuvântul, depune la dosar o serie de înscrisuri, precizând că acestea reprezintă acte în circumstanțiere. Se aduc la cunoștința reprezentantului Ministerului Public, după care arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-condamnat, arată că recursul ce face obiectul cauzei de față vizează sentința penală nr.1919/2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești și decizia penală nr.335/2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, criticile nefiind însă unele cu privire la legalitatea acestora, ci sub aspectul temeiniciei conform disp. art.3859pct.17 pr.pen.
Astfel, din probele existente la dosarul cauzei reiese că soluția celor două instanțe, de fond și de apel, putea fi și alta, raportat la circumstanțele reale ale faptei reținută în sarcina inculpatului și la circumstanțele personale ale acestuia.
Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.78 din nr.OUG195/2002, reținându-se în sarcina sa că la data de 21.02.2006 a condus pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere, însă situația reținută nu este cea reală, față de situația prezentată de inculpat, care a arătat că a condus în condițiile în care permisului îi era anulat, dat fiind faptul că anterior datei de 21.02.2006 a fost condamnat potrivit art.79 alin.1 din nr.OUG195/2002 la 1 an închisoare, cu aplicarea art.81
Precizează că legiuitorul a stabilit trei situații de sancționare a conducătorilor auto: când aceștia nu au permis de conducere, când permisul de conducere este suspendat și când este anulat, iar în această din urmă ipoteză pedeapsa prevăzută este de 6 luni - 3 ani sau amendă.
Arată că trebuie analizat dacă pedeapsa aplicată inculpatului se raportează la circumstanțele reale ale faptei săvârșite și la circumstanțele personale ale acestuia.
Astfel, inculpatul se circumscrie acestora în condițiile în care a condus un autoturism în timp ce permisul îi era anulat ca urmare a primei infracțiuni, însă, acesta încă de la prima declarația a arătat de ce a ajuns să săvârșească această faptă: avea în întreținere un copil de 6 luni care era bolnav, reacționând față de vârsta copilului și față de faptul că nu a putut beneficia de ajutorul vecinului său și a procedat astfel din disperare, alegând între viața copilului și situația sa.
În aceeași ordine de idei, susține că trebuie analizați oamenii la nivelul mediului în care trăiesc, mediu ce poate determina săvârșirea anumitor fapte, inculpatul fiind un om de condiție medie, muncitor și cu doi copii în întreținere, cu atât mai mult cu cât și săvârșirea primei infracțiuni, care a dus la anularea permisului de conducere, s-a datorat tot unei situații deosebite.
Apreciază că la momentul pronunțării hotărârilor de către instanțele de fond și apel s-a greșit, în sensul că nu s-a dat valență aspectului uman, invocând practica judiciară potrivit cu care prima problemă ce trebuie avută în vedere la aplicarea unei pedepse, a unei sancțiuni, este aceea că trebuie analizată valoarea socială la care se aduce atingere, în speță fiind vorba de un om care a trebuit să gândească ca un tată și să procedeze ca atare.
Se solicită a se proceda la raportarea tuturor aspectelor mai sus arătate la textul de lege ce incriminează fapta reținută în sarcina inculpatului, text ce prevede și pedeapsa alternativă a amenzii, urmând a se avea în vedere și faptul că cele două momente din viața inculpatului, în care au fost săvârșite infracțiunile, reprezintă doar două accidente, precum și acela că cei doi copii ai inculpatului nu pot fi întreținuți de o mamă care este bolnavă, în situația în care inculpatul va executa o pedeapsă în regim de detenție.
De asemenea, solicită analizarea circumstanțelor personale ale inculpatului, astfel cum acestea au fost expuse, și să se dea valență disp. art.10 lit.1pr.pen.
Pentru toate motivele prezentate, avocat, pentru recurentul-condamnat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că recursul declarat de inculpat este fondat, după cum urmează: 1) se reține în rechizitoriul Parchetului că inculpatul a condus fără permis de conducere, pentru ca în dispozitivul acestuia să se arate că acesta a condus în timp ce permisul îi era anulat, rezultând astfel o eroare cu privire la dispozitiv; 2) referitor la motivul de recurs invocat de inculpat cu privire la circumstanțele reale ale faptei și cele personale ale inculpatului, instanța, față de aceste circumstanțe, putea proceda la aplicarea unei sancțiunii care să ducă la realizarea scopului educativ al acesteia, dând o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului.
Prin urmare, solicită admiterea recursului, urmând a se da eficiență circumstanțelor atenuante, în raport de circumstanțele reale ale faptei și personale ale inculpatului, respectiv reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub limita minimă prevăzută de lege și eventual aplicarea pedepsei amenzii. Arată că se opune solicitării inculpatului privind aplicarea dispozițiilor art.10 lit.1pr.pen.
Recurentul-condamnat, având cuvântul personal, solicită lăsarea sa în libertate pentru a-și putea întreține familia și a se avea în vedere că a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1919 pronunțată la data de 20.09.2007 în dosarul nr- Judecătoria Ploiești, județul P, în baza art.78 alin.2 din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a, art.74 lit.c, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 26.10.1963 în com., cetățean român, recidivist, domiciliat în P,-,.88,.42, județul P, -, la 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă din 21.02.2006.
În baza art.83 s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.952 din 16.03.2004 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare la 8.04.2004, pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în final urmând să execute 1 an și 8 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art.71, 64 lit.a,b, iar în baza art.171 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 170 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Ploiești, față de probele administrate, a reținut că inculpatul în data de 21.02.2006, în jurul orelor 19,00, a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, pe str.- din P, având permisul de conducere anulat din data de 06.09.2004.
La individualizarea pedepsei aplicate instanța de fond a avut în vedere disp. art.72 privind limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, precum și persoana inculpatului care a comis fapta în stare de recidivă post condamnatorie.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o ca netemeinică și nelegală, susținând că a fost determinat de motive deosebite pentru a conduce fără permis în sensul că a trebuit să meargă cu copilul său de urgență la spital. În consecință, incupatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond achitarea în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.1pr.pen.
Prin decizia nr.335 din 31.10.2007 Tribunalul Prahova -Secția Penală a respins apelul declarat de inculpat ca nefondat și l-a obligat pe acesta la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, s-a reținut de Tribunalul Prahova, față de actele și lucrările din dosar, criticile invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele, așa cum prevăd disp. art.371 alin.2 pr.pen. că apelul este nefondat, dat fiind faptul că instanța de fond, raportat la ansamblul probator administrat, a stabilit corect situația de fapt.
În acest sens, s-a arătat că din situația de fapt, astfel cum a fost reținută, rezultă fără nici o îndoială că inculpatul în seara zilei de 21.02.2006 a condus pe drum public în municipiul P autovehiculul cu nr. de înnmatriculare - având permisul de conducere anulat din anul 2004. Deși inculpatul nu a negat comiterea faptei, acesta a încercat să dea o altă interpretare în sensul că a avut o urgență medicală în familie.
S-a apreciat că aspectul invocat de inculpat, așa cum s-a arătat mai sus, nu a fost dovedit de acesta, din actele depuse la dosar nerezultând faptul că în aceeași seară fiica sa a fost internată de urgență într-o unitate sanitară din Chiar și în aceste condiții nu este o scuză plauzibilă pentru inculpat deoarece în astfel de cazuri se poate apla la serviciile medicale de urgență.
A mai reținut tribunalul că în speță inculpatul a dovedit perseverență infracțională deoarece acesta fusese condamnat anterior, caz în care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, adoptându-se astfel de către instanță o atitudine clementă față de inculpat dar acesta nu a înțeles în mod corespunzător săvârșind din nou o faptă penală cu grad ridicat de pericol social.
Pentru considerentele mai sus arătate, s-a constatat de instanța de apel că sentința atactă de inculpat este legală și temeinică în conformitate cu rezultatul probelor administrate, că încadrarea juridică a faptei este corespunzătoare și că la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 și circumstanțele personale ale inculpatului.
Împotriva deciziei nr.335 pronunțată de Tribunalul Prahovaa declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac a arătat recurentul că a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată sub impulsul unor împrejurări grave din punct de vedere al sănătății fiicei sale, dorind să o transporte pe aceasta la policlinica pentru copii. În consecință, solicită achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.b rap. La art.10 lit.1și p. aplicarea unei amenzi administrative. În acest sens, se mai arată că nu a consumat alcool și nu a produs vreun eveniment rutier. În subsidiar, se solicită aplicarea unei pedepse orientată sub minimul prevăzut de lege, urmând să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor reale în care s-a săvârșit fapta și celor personale făcându-se trimitere la faptul că are de întreținut doi copii minori, iar soția sa este bolnavă și nu realizează venituri, cu privire la această pedeapsă să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, conform art.3859alin.3 C.P.P. Curtea apreciază că această cale de atac este fondată numai o parte a motivelor invocate de recurent.
Referitor la împrejurările în care recurentul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată Curtea observă că acestea au fost reținute în mod corect de către ambele instanțe anterioare prin prisma probatoriilor administrate în cauză.
Deși recurentul susține că în seara zilei de 21.02.2006 a condus autoturismul proprietate personală pentru aot ransporta pe fiica sa la policlinică din nici o probă administrată până în prezent nu a rezultat această situație de fapt, ba mai mult inculpatul nedovedind în vreun fel veridicitatea acestor afirmații.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că în mod justificat ambele instabțe anterioare au apreciat că pentru respectiva faptă se impune ca inculpatul să fie condamnat cu pedeapsa închisorii astfel cum prevede textul incriminator ținându-se cont câteodată de faptul că acesta anterior a mai suferit o condamnare, de asemenea pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice.
Dintr-un alt punct de vedere se constată că textul de lege care incriminează conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis i-a fost retras sau anulat prevăzut în vechea reglementare de art.78 alin.2 din nr.OUG195/2002, iar în actuala reglementare de art.86 alin.2 din nr.OUG195/2002 este sancționată cu o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani sau amendă. Așa cum se obersvă instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circusmtanțele judiciare prev. de art.74 și i-a aplicat o pedeapsă de 8 luni închisoare, situație ce a fost menținută de către instanța de apel.
Această pedeapsă, astfel cum se poate lesne observa, este nelegală.
Aflându-ne în calea de recurs formulată de către inculpat, Curtea trebuie să rețină aceleași circumstanțe antenuante reținute și de către Judecătoria.
Astfel, față de cele mai sus invederate, Curtea va admite recursul inculpatului, va casa în parte în latură penală atât decizia nr.335/2007 a Tribunalul Prahova cât și sentința penală nr.1919/2007 a Judecătoriei și rejudecând cauza conform art.38515pct.2 lit. C.P.P. va descontopi pedeapsa de un an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.952/2004 a Judecătoriei Ploiești, defintiivă prin neapelare, și 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art.78 alin.2 (actualmente art.86 alin.2) din nr.OUG195/2002 modificată și republicată, cu aplicarea art.37 lit.a și 74 lit.c
Apreciind asupra circumstanțelor antenuante judiciare reținute de către instanța de fond, în baza art.78 alin.2 (actualmente 86 alin.2) din nr.OUG195/2002, cu aplic. art.37 lit.a coroborat cu art. 74 lit. și 76 lit. va condamna inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art.83 va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare anterior menționate, pe care o adaugă la pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare.
Va aplica inculpatului disp.art.71 - 64 lit.a teza a II a și lit.b
Va menține restul dispozițiilor hotărârilor judecătorești anterioare.
Văzând și disp.art.192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 26.10.1963 în com., jud.P, domiciliat în P,-,.88,.42, jud.P, împotriva deciziei penale nr.335/31.10.2007 a Tribunalului Prahova și sentinței penale nr.1919/20.09.2007 a Judecătoriei Ploiești.
Casează în parte, în latură penală, decizia penală nr.335/31.10.2007 a Tribunalului Prahova și sentința penală nr.1919/20.09.2007 a Judecătoriei Ploiești și rejudecând cauza descontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de:
- 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.952/16.03.2004 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare.
- 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.78 alin.2 (actualmente 86 alin.2) din nr.OUG195/2002 modificată și republicată, cu aplicarea art.37 lit.a și 74 lit.c
În baza art.78 alin.2 (actualmente 86 alin.2) din nr.OUG195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a coroborat cu art. 74 lit.c și art.76 lit.e condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art.83 revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare anterior menționate, pe care o adaugă la pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare.
Aplică inculpatului disp.art.71 - 64 lit.a teza a II a și lit.b
Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței penale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
GREFIER,
Red./.red.
4 ex./01.02.2008
Dosar fond - Jud.
Jud. fond
Dosar apel - Trib. P
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal.
nr. notificare 3113/2006
Președinte:Tudoran Mihai ViorelJudecători:Tudoran Mihai Viorel, Teișanu Florentin, Frățilescu
