Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr -
DECIZIA NR.91
Ședința publică de la data de 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Tudoran Mihai Viorel
JUDECĂTOR 2: Teișanu Florentin
JUDECĂTOR 3: Frățilescu
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17 decembrie 1976, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva deciziei penale nr. 332 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care a fost respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.1637 din 7 august 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Prin sentința penală nr.1637 din 7 august 2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza art.208-209 alin.1 lit. cu aplicarea art.37 lit.b, infracțiune de furt calificat săvârșită la 31.05.2007, a fost condamnat inculpatul la 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art.71,64 lit.a și
În baza art.88 a fost dedusă din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 31.05.2007 la zi.
În baza art.350 alin.1 pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată, domiciliat în P,-, jud.P, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din cadrul Baroului P, conform delegației nr.7307/2007, fila 16 dosar, lipsă fiind intimata - parte vătămată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, cu permisiunea instanței, a luat legătura cu recurentul-inculpat, precizând că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, arată că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, constând în aceea că la data de 31.05.2007 a sustras din buzunarul cămășii părții vătămate o bancnotă de 50 lei, faptă pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1637 din 7 august 2007 de Judecătoria Ploiești la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, iar apelul declarat de inculpat împotriva acestei hotărârii a fost respins.
Precizează că în cauză trebuie avut în vedere faptul că prejudiciul a fost recuperat, că acesta are o valoare mică, că inculpatul din momentul surprinderii de către organele de poliție a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, precum și faptul că este unicul întreținător de familie, având doi copii minori.
Mai arată că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată este una prea aspră și că se puteau reține în cauză dispoozițiile art.74-76, chiar dacă inculpatul se află în stare de recidivă, putându-se proceda la coborârea pedepsei sub minumul prevăzut de lege, având în vedere prejudiciul extrem de mic și circumstanțele personale ale inculpatului.
Față de cele mai sus menționate, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri atacate, redozarea pedespelor aplicate cu reținerea disp.art.74-76 și orientarea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine individualizată în raport cu dispozițiile art.72, că într-adevăr prejudiciul nu are o valoare foarte mare, însă trebuie avută în vedere persoana inculpatului, astfel că a fost bine dozat cuantumul pedespei.
De asemenea, mai arată că trebuie avută în vedere și starea de recidivă în care se află inculpatul, ceea ce denotă o perseverență infracțională a acestuia.
Pentru motivele de mai sus, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și nelegal.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi dispusă în cauză.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.332 din 31.10.2007 Tribunalul Prahova -Secția Penală a respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1637 /07.08.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
În baza art.383 alin.1 și 2 comb.C.P.P. cu art.350 a C.P.P. fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 31.05.2007 la zi.
A fost obligat apelantul-inculpat la 130 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța decizia respectivă, tribunalul a reținut în baza probelor administrate în fond și apel următoarea situație:
Prin sentința penală nr.1637/7.08.2007 Judecătoria Ploieștia dispus, în baza art.208-209 alin.1 lit.e cu aplicarea art.37 lit.b infracțiunea de furt calificat, condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la 17.12.1976 în P, cetățean român, fără ocupație, studii 4 clase, recidivist, domiciliat în P, str.G - și în P,-, jud.P, deținut în Penitenciarul Ploiești, la 3 ani și 6 luni închisoare.
S-au aplicat inculpatului disp. art.71 și 64 lit.a,b
În baza art.88 s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 31.05.2007 la zi și în baza art.350 s C.P.P.-a menținut arestarea preventivă a acestuia. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 inculpatul C.P.P. a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat și s-a avansat onorariul apărătorului din oficiu din fondurile Ministerului Justiției.
Instanța de fond față de probele administrate în cauză a reținut în sarcina inculpatului că în ziua de 31.05.2007 a sustras din buzunarul părții vătămate o bancnotă de 50 lei după care a fost prins de o patrulă de jandarmi aflată în zonă iar partea vătămată și-a recuperat prejudiciul.
La individualizarea pedepsei aplicată instanța de fond a avut în vedere disp.art.72 privind gradul de pericol social al faptei, împrejurările comiterii și persoana inculpatului care a comis această infracțiune în stare de recidivă post executorie.
Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel inculpatul criticând-o ca netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pe care îl consideră excesiv față de condițiile în care a comis fapta și de rezultatul acesteia, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia.
Examinând hotărârea atacată față de actele și lucrările din dosar, criticile invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele, așa cum prevăd disp.art.371 alin.2 C.P.P. tribunalul a constatat că apelul este nefondat.
Instanța de fond, față de ansamblul probator administrat în cauză, a reținut corect situația de fapt din care rezultă indubitabil că inculpatul în ziua de 31.05.2007, aflat în stația de tramvai de la Centrale din P, a sustras din buzunarul cămășii părții vătămate o bancnotă de 50 lei și a încercat să fugă dar a fost prins de o patrulă de jandarmi care se afla în zonă.
S-a apreciat că încadrarea juridică a faptei este corespunzătoare iar la individualizarea pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 și circumstanțele personale ale inculpatului.
În ceea ce privește susținerile inculpatului în apel, privind cuantumul excesiv al pedepsei, s-a reținut că acestea sunt în totalitate nefondate față de perseverența infracțională a acestuia, gradul sporit de pericol social al faptei în condițiile frecvenței acestora și că instanța de fond a avut o orientare corectă privind cuantumul pedepsei care se situează către minimul special.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie în sensul că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea aspră raportat la cuantumul prejudiciului produs, care a fost și recuperat, în cauză putând fi aplicate inclusiv circumstanțe atenuante.
Drept urmare a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri atacate și redozarea pedepselor aplicate în sensul celor arătate.
Avându-se în vedere faptul că inculpatul nu a fost audiat în fața instanțelor de apel deși a fost prezent personal la această instanță, curtea, în temeiul disp.art.38514alin.11C.P.P. și a deciziei nr.2435 din 7.05.2007 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție coroborate cu jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Tierce și alții împotriva din data de 25.07.2000), a dispus ascultarea acestuia în recurs, fără ca declarația acestuia să aducă elemente de noutate față de cele deja relevate anterior.
Curtea, verificând hotărârile atacate, conform art.38514C.P.P. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art.3859C.P.P. constată că recursul inculpatului este fondat, însă pentru un alt motiv decât cel învederat de acesta.
Astfel, situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de prima instanță și de instanța de apel după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport, probator în actele și lucrările dosarului, culminând cu declarația inculpatului de recunoaștere a acțiunilor infracționale desfășurate.
Prima instanță de judecată a individualizat corect iar instanța de apel a menținut just pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea săvârșită făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art.72 cod penal privind individualizarea judiciară a pedepsei, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, împrejurărilor concrete de săvârșire a acestora și a persoanei inculpatului care este recidivist demonstrând perseverență pe calea infracțională.
Motivul invocat de recurent, acela că prejudiciul a fost unul mic și deja recuperat, iar atitudinea sa a fost de recunoaștere a faptelor, astfel că se impune reducerea pedepsei aplicate, motiv ce se învederează în mod formal în cazul de casare prev. de art.3859pct.14 teza I nu C.P.P. poate sta în picioare atât timp cât contextul cauzei a fost acela că inculpatul a sustras, practic la întâmplare ce i s-a oferit la îndemână fiind prins imediat după încetarea acțiunii de sustragere astfel încât recunoașterea faptei nu se datorează unei atitudini pozitive inculpatului ci evidentei situații în care s-a aflat.
Totuși, curtea constată că în cauză este incident cazul de casare prev. de art.3859pct.14 teza a II a ce C.P.P. se ia în considerare din oficiu în sensul că, avându-se în vedere și decizia nr.LXXIV (74) din 5.11.2007 de recurs în interesul legii dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, se impune a constata că interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza I, lit.b și lit.c din codul penal nu se face automat, prin efectul legii (așa cum se întâmplă numai pentru dreptul prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a datorate incompatibilității evidente stabilită și de legea electorală), ci se supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3
Raportat la specificul persoanei inculpatului și al infracțiunii comise de acesta, curtea constată că se impune numai interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.b
Se mai constată că în cauză nu sunt incidente alte cauze de casare din oficiu a hotărârilor atacate.
Față de cele astfel reținute, curtea, în temeiul art.38515alin.1 pct.2 lit. C.P.P. va admite recursul, va casa în parte decizia nr.332/2007 a Tribunalului Prahova și sentința penală nr.1637/2007 a Judecătoriei Ploiești, în sensul că se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a și lit.
Se vor menține în rest dispozițiile deciziei și sentinței respective.
În baza art.38517alin.2 C.P.P. rap. la art.383 alin.3 C.P.P. se va computa din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 31.05.2007, la zi.
Având în vedere și disp. art.192 alin.3 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 17 decembrie 1976, deținut în Penitenciarul Ploiești, împotriva decizia nr.332/2007 a Tribunalului Prahova și sentința nr.1637/2007 a Judecătoriei Ploiești.
Casează în parte decizia nr.332/2007 a Tribunalului Prahova și sentința nr.1637/2007 a Judecătoriei Ploiești în sensul că aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II a și lit.b pen.
Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței.
din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 31.05.2007 la zi.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
GREFIER,
Red./.red.
4 ex./11.02.2008
. fond nr- Jud.
Jud. fond
. apel nr- Trib.
Jud. apel,
Operator de date cu caracter personal.
nr. notificare 3113/2006
Președinte:Tudoran Mihai ViorelJudecători:Tudoran Mihai Viorel, Teișanu Florentin, Frățilescu
