Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 975/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
( 1356/2009 )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALA NR. 975
Ședința publică de la 26 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 430 din 5 martie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B în dosarul nr. - și a deciziei penale nr. 310/A din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr. -.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat personal și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 65304 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul recurentului inculpat depune la dosar practică judiciară.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, arată că recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală, solicitând admiterea acestuia,casarea în parte a deciziei instanței de apel și a sentinței instanței de fond, urmând a dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală. În opinia apărării, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din Ordonanța 195/2002.Solicită a se observa că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut ca unică probă elocventă în cauză raportul de expertiză medico - legală - în care s-a evidențiat că interpretarea retroactivă a alcoolemiei oferă valori teoretice, aproximative și ca atare, nu poate avea caracter probator din punct de vedere medico - legal. Așa fiind, instanța de fond și cea de apel au făcut o apreciere greșită a acestei probe, ce nu dovedește practic existența elementelor constitutive ale infracțiuni ce s-a reținut în sarcina inculpatului.
Față de cele arătate mai sus și avându-se în vedere și motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului și achitarea inculpatului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul,apreciază că formularea IML-ului, în sensul că interpretarea retroactivă a alcoolemiei nu poate avea caracter probator este una nefericită, întâlnită și în alte expertize efectuate. Solicită a se ține cont de faptul că nu IML poate stabili ce este probă în cauză și ce nu, sau ce poate avea valoarea de probă și ce nu. Consideră că față de probele administrate în cauză, în mod corect instanța a reținut ca fiind valid raportul de expertiză medico -legală și a dispus condamnarea inculpatului.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, regretă fapta comisă și arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare. După deliberare,
CURTE A,
Cu privire la recursul penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.430/05.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul penal nr-, în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit.d din Cod pr.pen. a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.86 alin.2 din OUG 195/2002.
In temeiul art.87 alin.l din OUG 195/ 2002, cu aplicarea art.74 lit.a si c raportat la art.76 lit.d din Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 6 luni.
S-a făcut aplicarea art.71 si 64 alin. 1 lit. a teza a II- și b din Cod penal.
In temeiul art.81 din Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei închisorii In baza art.82 alin.l din același cod s-a fixat termen de încercare în cuantum de 2 ani si 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei închisorii în condițiile art.83 din Cod penal.
In baza art.191 alin.l din Cod pr.pen. a fost obligat inculpat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în dimineața zilei de 23 august 2005, între orele 2,20-2,30 inculpatul a fost oprit pe Strada - din sectorul 5 - B, de către un echipaj al de Politie Rutiera, conducând cu lumina dreapta fata. A fost controlat cu aparatul alcooltest și constatându-se o valoare de 0, 71 mg/1 în aer a fost condus la sediul INML unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii gradului de alcoolemie în sânge.
Conform buletinului de analiza toxicologica - alcoolemie a rezultat ca acesta avea la ora 3, 30 un grad de alcoolemie de 0, 85 iar la ora 4, 30 un grad de 0, 75.
La data de 2 august 2006 fost efectuata expertiza medico legala în vederea stabilirii retroactive a gradului de alcoolemie, stabilindu-se ca: la ora 2, 20 inculpatul avea 0, 95 gr%0.
Totodată, din probele administrate a mai rezultat că la data de 22 august 2005 inculpatul a fost depistat în Ghimpați, județul G, conducând un autoturism pe drumurile publice cu o alcoolemie de 0,44 mg.alcool în aerul expirat. Din buletinul de analiza toxicologica a rezultat ca la ora 11,27 acesta a avut o alcoolemie în sânge de 0,75 gr.%0, iar la ora 12,27 avut o,60 gr. %0, deci sub limita legala de 0,70 gr. %0.
Ca urmare pentru infracțiunea prevăzuta de art.79 alin.l din OUG 195/2002 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art.228 alin.6 raportat la art.10 lit. b din Codul d e procedura penala.
Pe durata procesului respectiv inculpatului nu i-a fost eliberata adeverința prevăzuta de art.180 alin.6 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Referitor la infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze, instanța fondului a reținut că în privința celei prevăzute de art.87 alin.l din OUG 195/2002 rezulta din probatoriul administrat întrunirea elementelor constitutive ale acesteia, sub aspectul laturii subiective si a celei obiective.
Astfel, a considerat că în raport de probatoriul cauzei, buletinele de analiza și expertiza de interpretare retroactiva a acoolemiei, îmbibația de alcool în sânge pe care inculpatul a avut-o în data de 23 august 2005, orele 2- 2, 30 fost peste limita legala.
Astfel, instanța fondului a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.87 alin.2 din OUG 195/2002, atât sub aspectul laturii subiective - inculpatul știa ca nu are voie să conducă aflat sub influenta băuturilor alcoolice - cat si obiective - fiind surprins conducând astfel pe drumurile publice, motiv pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii respective la data de 23 august 2005.
La individualizarea sancțiunii penale s-a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 din Codul penal, gradul de pericol social al faptei, datele ce caracterizează persoana inculpatului, precum si dispozițiile art.13 din același cod.
In consecința, instanța fondului a apreciat că se impune reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de dispozițiile art.74 lit.a si c din Codul penal si drept urmare sancțiunea penala a fost redusă sub minimul prevăzut de textul legal, considerând că scopul pedepsei, așa cum este definit de dispozițiile art.52 din Codul penal, poate fi atins numai printr-o pedeapsa privativa de libertate.
Întrucât fapta a fost comisa în august 2005, astfel că rezonanta sociala s-a diminuat corespunzător acestei perioade de timp iar inculpatul este o persoana ce nu a creat anterior conflicte cu legea penala, s-a dispus suspendarea condiționată a acestei pedepse.
Referitor la infracțiunea prevăzuta de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 instanța fondului a reținut însă neîntrunirea elementelor constitutive ale acesteia.
In speța, instanța fondului a avut în primul rând în vedere faptul ca infracțiunea respectivă a fost comisă în anul 2005, astfel ca s-a făcut aplicarea art. 13 din codul penal, privind aplicarea legii mai favorabile.
Din adresa emisa de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiua rezultat că pe durata procesului august 2005- august 2006 nu i-a fost eliberata inculpatului dovada înlocuitoare cu sau tară drept de circulație, cu ocazia depistării sale în ziua de 22 august 2005. Astfel instanța fondului a constatat că nu rezulta în mod cert faptul că inculpatului i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce. Nu rezulta cu certitudine nici faptul ca permisul acestuia i-a fost retras si nici anulat.
Întrucât probele echivoce profita inculpatului instanța fondului a considerat ca latura obiectivă a infracțiunii nu este realizată, sub aspectul întrunirii vreuneia dintre modalitățile de comitere a faptei, așa cum era prevăzută la data de 22 august 2005, motiv pentru care s-a dispus achitarea inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bac riticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 și neaplicarea dispozițiilor art.71 al.5 Cod penal cu privire la suspendarea executării pedepselor accesorii.
În esență solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Inculpatul a solicitat în esență admiterea apelului și achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.
Prin decizia penală nr. 310/A din 21.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B și inculpatul împotriva sentinței penale nr.430/05.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul penal nr-.
A obligat apelantul inculpat la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B au rămas în sarcina statului.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod pr.pen. Tribunalul a constatat nefondate apelurile declarate, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin rechizitoriul 8252/P/26 mai 2008 emis în dosarul 8252/P/2005 Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bad ispus trimiterea în judecata, în stare de libertate, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.2 și 87 alin.l din OUG 195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a din Codul penal, reținându-se că la data de 23 august 2005 inculpatul a condus autoturismul marca 1310 cu numărul de înmatriculare B 28 având o îmbibatie alcoolica în sânge peste limita legala. Inculpatul a fost oprit de organele de politie pe Strada - din sectorul 5, în jurul orelor 2:oo, a fost testat cu aparatul alcoolscop, rezultând 0, 71 mg/l alcool pur in aerul expirat; apoi a fost condus la sediul Institutului Național de Medicina Legala " Minovici" unde i s-au recoltat probe de sânge, rezultând conform buletinului de analiza o alcoolemie de 0, 85 gr.%o la ora 3, 30 si o, 75 gr.%o la ora 4, 30.
Reevaluând întreg materialul probator existent în cauză, Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită iar soluția pronunțată, în sensul unei condamnări cu privire la infracțiunea prev. de art.87 alin.l din OUG 195/2002 are la bază tocmai situația redată mai sus. Astfel, susținerile apelantului inculpat potrivit cărora raportul de expertiză medico-legală nr. -/02.01.2006 nu poate constitui mijloc de probă întrucât chiar în interiorul acestuia se menționează "interpretarea retroactivă a alcoolemiei oferă valori teoretice aproximative și ca atare nu poate avea caracter probator din punct de vedere medico-legal" sunt nefondate. Soluția de condamnare pronunțată de prima instanță este întemeiată pe coroborarea concluziilor acestui raport cu celelalte probe administrate în cauză respectiv testarea cu aparatul alcoolscop și rezultatele obținute din probele biologice.
Din toate aceste probe a rezultat că inculpatul a condus la data de 23.08.2005, pe drumurile publice autoturismul 1310 având o alcoolemie teoretică de 0,95%o, deci peste limita legală.
Astfel, cât privește solicitarea apelantului inculpat de pronunțare a unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod pr.per. a constatat că aceasta este nejustificată întrucât prima instanță a făcut o corectă interpretare a materialului probator administrat în cauză și a ajuns la concluzia că inculpatul se face vinovat de fapta ce a fost reținută în sarcina sa, pentru care 1-a și condamnat.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la modalitatea de executare a pedepsei, dispozițiile părții speciale ale
Codului penal care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, modalitatea concretă de săvârșire a faptei precum și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, lucru ce a generat reținerea circumstanțelor atenuante.
Tot nefondată este și solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002.
Și în această privință instanța de fond a pronunțat o soluție legală întrucât din probatoriul administrat în cauză a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni întrucât din adresa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu rezultă că pe durata procesului august 2005 - august 2006 nu i-a fost eliberată inculpatului dovada înlocuitoare cu sau fără drept de circulație cu ocazia depistării sale în ziua de 22.08.2005, astfel că nerezultând în mod cert că inculpatului i-a fost suspendat exercitarea dreptului de a conduce, și nu rezultă cu certitudine nici faptul că permisul acestuia a fost retras sau anulat astfel că existând aceste dubii singura soluție care se impunea era aceea de achitare a inculpatului, reținându-se dispozițiile art.10 lit.d Cod pr.pen.
Drept urmare, în temeiul art.379 pct.l lit.b Cod pr.pen. Tribunalul a respins apelurile declarate constatând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.pen. a obligat apelantul inculpat la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.192 alin.3 Cod pr.pen. cheltuielile judiciare în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că cele două instanțe de judecată au făcut o apreciere greșită a raportului de expertiză medico-legală în care s-a evidențiat că interpretarea retroactivă a alcoolemiei oferă valori teoretice, aproximative, astfel că acest mijloc de probă nu dovedește genetic existența elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat și a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală
Curtea examinând hotărârile atacate pe baza actelor și lucrărilor din dosar în raport de motivul de recurs invocat și întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală constată nefondat recursul.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute în absența cărora nu poate fi socotită gravă: a) să fie evidentă, adică stare de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar; b) să fie esențială, adică să aibă o influență bine precizată asupra soluției.
În speță, inculpatul critică hotărârile recurate susținând doar că acestea s-au întemeiat doar pe raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, ceea ce evident este greșit întrucât instanțele de judecată au reținut judicios vinovăția inculpatului coroborând concluziile acestui raport cu celelalte probe administrate în cauză respectiv testarea cu aparatul alcoolscop și buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie ( 8 și 10 dosar ) mijloace de probă ce nu au fost contestate pe tot parcursul procesului penal.
În raport de cele arătate, în mod evident a constată că, în speță, nu operează cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C.P.P. considerente față de care recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 430/2009 a Judecătoriei sector 5 B și deciziei penale 430/2009 a Judecătoriei sector 5 B și a deciziei penale nr. 310/2009 a Tribunalului București Secția I Penală.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-3.07.2009
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Florică Duță, Lucia Rog
