Contestație (plângere) cu privire la măsurile asigurătorii (art.168 c.p.p.). Decizia 939/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 3817/2/2009
969/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.939
Ședința publică din data de 26 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Corina Ciobanu
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva Încheierii de ședință din data de 7 aprilie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-petent SC SRL prin apărător OG, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.49.232/7.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost atașat dosarul nr. 957/2005 al Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, după care;
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că recursul vizează netemeinicia și nelegalitatea încheierii pronunțate pe data de 07.04.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr- prin care s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator asupra unui imobil format din teren și clădire, situată în C,-, Acest sechestru a fost instituit prin ordonanța din 15.11.2004, pronunțată în dosarul nr.195/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Parchetul menține în totalitate motivele invocate în memoriul depus la dosarul cauzei însă solicită a se prezenta și aspecte care au legătură cu soluționarea acestui recurs cât și cu soluționarea pe fond a dosarului Tribunalului București, nr-. Din dosarul de urmărire penală și din cuprinsul rechizitoriului, rezultă că în dosarul nr.195/P/2003, prin Ordonanța 15.11.2004 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii împotriva bunurilor aparținând atât inculpatului cât și a altor inculpați care au fost cercetați în prezentul dosar. Din acest dosar de urmărire penală s-au format alte dosare care au legătură directă cu infracțiune de spălare de bani pentru care inculpatul și alți inculpați au fost trimiși în judecată pentru spălare de bani efectuată în perioada 2001-2003, data la care s-a început urmărirea penală în cauză. În prezent, din acest dosar, pe rolul Tribunalului București se mai află și un alt dosar în care inculpatul cu alți inculpați a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, dosarul se află în apel, în care ca părți responsabile civilmente apar atât SC SRL cât și SC GRUP SRL.
În ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare care apare că ar fi fost încheiat pe data de 11.10.2002, cu scopul comiterii infracțiunii de spălare de bani, respectiv a albiri sumelor de bani obținute prin returnări ilegale de TVA în perioada 2001-2003, în sensul că așa cum rezultă din datele existente la dosar, comunicate de către Registrul Comerțului, la data de 11.10.2002, cât cât și nu mai aveau calitatea administrator și nici cea de acționar, nici la SC SRL și nici la SC SRL, astfel încât nu mai puteau semna pe de o parte ca și vânzători, iar pe de altă parte ca și cumpărători, în condițiile în care pe data de 04.10.2002, cei doi au încheiat un contract de cesiune de acțiuni în favoarea a doi cetățeni străini, și, fiind numit administrator cu puteri depline al SC SRL.
De asemenea nici în societatea SC GRUP SRL, nu mai era nici administrator și nici acționar la data respectivă, în condițiile în care se cesionaseră acțiunile deținute prin contractul nr.2327/27.09.2002. În urma cesiunii activităților, SC SRL și-a schimbat și sediul în B, str. - -, în baza unui contract de închiriere încheiat în data de 27.09.2002. Toată această activitate s-a axat pe ideea de a albii sumele de bani obținute în luna septembrie 2002, o sumă de aproximativ 13 miliarde lei obținută prin restituire ilegală de TVA iar această activitate nu a avut ca scop decât introducerea unui circuit aparent legal, astfel încât suma de bani care a fost achitată ca și preț al imobilului din C,-,D să capete un caracter licit, prin această tranzacție aparent licită și cu scop licit.
În condițiile în care fondul cauzei nu s-a pronunțat asupra infracțiunii de spălare de bani, iar potrivit dispozițiilor art.24 și 25 din Legea 656/2006, în cazul comiterii infracțiunii de spălare de bani sunt obligatorii luarea măsurii asiguratorii, indiferent că bunurile sau banii supuse infracțiunii de bani se află sau nu se află în proprietatea inculpaților sau a altor părți.
Referitor la sentința civilă pronunțată în data de 13.10.2005 de către Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, referitoare la anularea contratului de vânzarea-cumpărare și dispunerea restabilirii situației anterioare referitoare la revenirea în patrimoniul SC SRL, este soluționată în condițiile lipsei minime de probatorii în cauză, în condițiile în care dacă Tribunalul București ar fi făcut verificările minime la Registrul Comerțului, se observa că la data la care s-a efectuat vânzarea respectivă cei doi inculpați nu mai aveau nici un fel de calitate la cele două societăți. Tribunalul Bucureștia ținut cont de calculul făcut de administratorul judiciar pe care l-a realizat și l-a depus la dosarul cauzei, și instanța a dispus admiterea acelei cereri dispunând anularea contractului respectiv.
În condițiile în care Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a soluționat acest dosar fără a proceda la o minimă verificare a condițiilor de fond a cererii formulate de administratorul judiciar, respectiv ca acel contract să fie încheiat în defavoarea creditorilor SC SRL la data respectivă. Ori, așa cum rezultă din actele depuse în recurs de SC SRL rezultă că la data de 01.10.2002, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare și anterior cesiunii acțiunilor, SC SRL nu înregistra nici un debit la Administrația Finanțelor Publice Acest lucru a fost luat în considerarea Curtea de APEL BUCUREȘTI, cu ocazia soluționării recursului și a contestație în anulare împotriva sentinței civile, dar a reținut în mod greșit faptul că la data respectivă SC SRL ar fi avut un debit izvorât dintr-un proces verbal încheiat de garda financiară încheiat în anul 2003.
Sentința pronunțată de Tribunalul București nu are autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește acest dosar, în condițiile în care nu au fost verificate condițiile de fond ale admiterii cererii, iar pe de altă parte având în vedere natura infracțiunii pentru care inculpații au fost trimiși în judecată precum și faptul că circuitul financiar al sumelor de bani obținute prin returnarea ilegală de TVA, pe lângă cele două firme SC SRL și SC SRL au cuprins și alte firme care sunt indicate pe larg în cuprinsul rechizitoriului.
Referindu-se la prețul care a fost plătit în schimbul imobilului, atunci când s-a pus sechestrul asigurator asupra imobilului respectiv, a fost efectuată și o expertiză de evaluare care să stabilească valoarea de piață la data de 15.11.2004, ocazie cu care s-a stabilit că valoarea terenului este de 5 miliarde de lei, iar valoarea hotelului este 1 696 000 euro. Documentele depuse la dosarul cauzei cu ocazia soluționării recursului - facturi fiscale, situații de lucrări, sunt încheiate în mare parte pe numele inculpatului. Toată suma de bani folosită pentru construcția și modernizarea imobilului, provine din infracțiunea de spălare de bani. În afara acestor bani care erau folosiți pentru acest imobil, bani proveniți din spălare de bani au fost folosiți și pentru alte imobile pe care inculpatul le deținea pe teritoriul întregii țări, și asupra cărora a fost instituit un sechestru asigurator.
Se consideră că prin admiterea cererii și ridicarea sechestrului de pe acest imobil, se face atingere direct soluționării cauzei penale referitoare la comiterea infracțiunii de spălare de bani. Această măsură asiguratorie dispusă prin prisma comiterii infracțiunii de spălare de bani pentru acest imobil, până la acoperirea întregii sume cu care ANAF s-a constituit parte civilă la data respectivă, nu face decât să îngreuneze ulterior soluția pronunțată în cauză și punerea în executarea a dispozițiilor atât civile și penale a sentinței.
Față de toate aceste considerente, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.P.P. solicită admiterea recursului formulat de către - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de SC SRL.
Apărătorul ales al intimatului-petent SC SRL, având cuvântul, arată că societatea SC SRL a vândut imobilul în cauză, către societatea SC GRUP SRL conform contractului autentificat în data de 27.09.2002, iar conform datelor de le Registrul Comerțului la aceea dată era asociat la ambele societăți comerciale - SC SRL și SC GRUP SRL. Contractul de vânzare-cumpărare, deși a fost autentificat, nu a fost intabulat în Cartea Funciară, unde a figurat întotdeauna pe numele societății SC SRL ca fiind proprietatea acesteia. În ceea ce privește existența la dosar a facturilor privind modernizarea imobilului, apreciază că deși sunt depuse ca probe în dosarul de recurs, niciodată nu a fost făcută dovada plății acestor facturi, iar simpla emitere a unor facturi, fără dovada plății nu are relevanță.
Sechestrul a fost instituit de către Parchet în data de 15.11.2004, când SC SRL nu avea nicio calitate în dosarul de cercetare penală, iar inculpatul nu mai era asociat la această societate comercială și nici la societatea SC GRUP SRL, astfel cum rezultă din datele comunicate de la Registrul Comerțului. Având în vedere faptul că SC GRUP SRL nu a fost niciodată proprietar tabular, iar la data instituirii măsurii sechestrului, inculpatul nu era asociat nici la SC SRL și nici SC GRUP SRL. SC SRL nu a avut și nu are calitate în dosarul de cercetare penală în care s-a dispus sechestrul respectiv, astfel că solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul București.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Prin încheierea din data de 07.04.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a admis cererea formulată de prin lichidator, în baza art.163 și 169 Cod procedură penală și a ridicat sechestrul asigurator asupra imobilului situat în C,-, instituit prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curți de Casație și Justiție din data de 15.11.2004 în dosarul nr. 165/P/2003.
Tribunalul a reținut:
Măsurile asiguratorii se iau în vederea reparării pagubei și numai asupra bunurilor inculpatului întrucât nu pot fi indisponibilizate decât bunurile celui ce urmează să fie tras la răspundere penală, cu o singură excepție, în sensul că pot fi luate măsuri asiguratorii, conform art. 163 alin.2 C.P.P. și asupra bunurilor părții responsabile civilmente.
Având n vedere că bunul asupra căruia s-a pus inscripție ipotecară nu aparține inculpatului, iar parte responsabilă civilmente nu există în cauză, această măsură nu se mai justifică, scopul pentru care a fost luată măsura nemaiexistând.
Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, prin hotărârea nr. 1897 din 13.10.2005 a Tribunalului București, Secția VII Comercială s-a admis acțiunea formulată de, în calitate de lichidator judiciar desemnat ai debitoarei SC SRL împotriva pârâtei SC SRL și s-a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat de părți și autentificat sub nr. -.09.2002 la notarul public, obligând pârâta să restituie averii debitoarei SC SRL imobilul înstrăinat, respectiv clădire cu destinație cramă și hotel cu suprafață construită de 3100 mp și teren intravilan în suprafață de 2 792 mp situate în C,-, jud. D, înscris în cartea funciară nr. 2165 Hotărârea instanței a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de APEL BUCUREȘTI 2568/2006.
Din extrasul de carte funciară nr. 4237 din 07.06.2005, depus la dosar, rezultă că prin ordonanța din 15.11.2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a notat sechestrul asigurator asupra mobilului respectiv.
Din rechizitoriul nr. 165/P/2005, filele 192-195, rezultă că pe parcursul urmăririi penale a fost instituit, printre altele, sechestru asigurator, în timpul urmăririi penale și în prezenta cauză, pe imobilul situat în municipiul C,-, jud. D, proprietar fiind SC SRL.
Având n vedere cele de mai sus, în baza art. 163 Cod procedură penală rap. Ia art. 168. Cod procedură penală Tribunalul a dispus ridicarea sechestrului asigurator asupra imobilului situat în C,-, jud. D instituit prin ordonanța din 15.11.2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În ceea ce privește cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, Tribunalul a consider-o ca nefondată pentru următoarele motive:
Tribunalul a constatat că în cauză măsura restrictivă de libertate luată față de inculpatul este legală și temeinică și temeiurile care au stat la baza acesteia subzistă în continuare.
Tribunalul a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată această măsură este necesară a fi menținută și astfel pentru a înlătura orice risc privind îngreunarea cercetării judecătorești.
Restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație precum și restrângerea altor drepturi cetățenești sunt consfințite prin Constituție în art. 53 în caz. de instrucție penală. Sigur, aceasta nu poate aduce atingere existenței dreptului în sine, dar Tribunalul a apreciat că în funcție de situația care a determinat-o aceste restricții sunt justificate. Susținerea că în România nu ar exista instituții medicale specializate pentru tratarea și îngrijirea sănătății inculpatului nu este însoțită de dovezi, astfel încât la acest moment aceasta nu poate constitui temei pentru revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Pentru aceste considerente Tribunalul a respins cererea formulată de inculpatul, prin apărător ales.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care a criticat încheierea pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că dezbaterile asupra cererii privind măsura asiguratorie au avut loc în ședința publică din data de 31.03.2009, iar pronunțarea s-a efectuat la data de 07.04.2009 fără ca din această din urmă încheiere să rezulte compunerea completului de judecată și fără să se înțeleagă că ar fi o încheiere distinctă de cea din data de 31.03.2009. Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a criticat măsura dispusă pe fondul său pentru următoarele motive:
Deși se reține că bunul asupra căruia s-a pus inscripția ipotecară nu aparține inculpatului, instanța a concluzionat că această măsură nu se mai justifică deoarece scopul pentru care a fost luată măsura nu mai există.
În primul rând este de precizat că imobilul în litigiu nu a aparținut niciunui inculpat ca persoană fizică, ci este în proprietatea SC SRL, cu acționariatul și administrarea mai sus descrisă, astfel încât premiza ce a stat la baza raționamentului instanței este falsă.
Pe de altă parte în mod greșit se reține că scopul pentru care a fost luată măsura nu mai există, în condițiile în care procesul penal nu a fost soluționat în mod definitiv, iar sechestrul asigurător a fost instituit în vederea reparării pagubei produse prin activitatea infracțională a inculpaților.
Din modul în care instanța a motivat soluția nu se poate stabili dacă a avut în vedere existența unei nulități absolute a procesului verbal de aplicare a sechestrului asigurător, sau a apreciat această măsură este netemeinică, condițiile de aplicare a celor două situații juridice fiind diferite.
Totodată din dispozitivul hotărârii cu nr. 1897 din 13. 10. 2005 Tribunalului București Secția a VII a Comercială, invocată de instanța de fond în susținerea soluției pronunțate, rezultă că s-a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între SC SRL și SC SRL, cu motivarea că prețul plătit de cumpărătoare este mult mai mic decât valoarea reală a imobilului.
Potrivit art. 22 alin. 2 Cod procedură penală hotărârea definitivă a instanței civile nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Așa fiind instanța de fond, trebuia să analizeze valabilitatea contractului de vânzare cumpărare și a efectelor eventualei anulări ale acestuia, și prin prisma faptului că instanța comercială a dispus anularea acestui contract prin aprecierea ca neserioasă a prețului achitat, și a obligat pe SC Srl să restituie imobilul către SC SRL, fără însă să se pronunțe și la repunerea în situația anterioară încheierii contractului referitoare la restituire sumei de bani achitate în schimbul imobilului.
Această analiză se impunea pe de o parte datorită faptului că instanța civilă a greșit când anulat contractul de vânzare cumpărare, cu motivarea că prețul plătit este prea mic în raport de valoarea reală a imobilului, în condițiile în care din economia dispozițiilor art.1171-1174 din Codul civil rezultă că înscrisul autentic, dacă cel puțin aparent a fost regulat întocmit, se bucură de prezumția de autenticitate.
Sub aspectul puterii doveditoare, mențiunile cuprinse în înscrisul autentic referitoare la faptele materiale săvârșite de agentul instrumentator, notarul în acest caz, sau la cele petrecute în fața sa și constatate de către acesta prin propriile simțuri, în timp ce se afla în exercițiul funcțiunii și în limitele competenței sale, nu pot fi înlăturate decât prin înscrierea în fals.
Cum nu s-a cerut înscrierea în fals, în mod judicios instanță civilă trebuia să respingă acțiunea debitoare, cu această motivare.
Pe de altă parte, chiar dacă din examinarea condițiilor de validitate ale contractului s-ar fi constatat că prețul convenit de părți era sub valoarea reală de circulație a bunului, iar cauza care a stat la baza contractului era discutabilă, sub aspectul caracterului licit, cu toate acestea contractul nu este afectat de nulitatea absolută deoarece:
- prețul nu era derizoriu și simbolic, ci doar inferior valorii reale.
În aceste condiții, legea nu prevede posibilitatea unei acțiuni în resciziune decât pentru minorii care au încheiat contracte personal, fără încuviințarea părinților / tutorilor (art. 1157 și art. 1165 civ.). În practica judiciară s-a exprimat opinia potrivit căreia dacă prețul este un element aparent al vânzării, atunci contractul va fi nul ca vânzare (vânzare simulată) dar poate fi valabil ca donație deghizată dacă este făcut în formă autentică.
- cerințele privind cauza (reală, licită și morală) sunt, de asemenea, îndeplinite. Cauza este licită în măsura în care este conformă cu normele juridice.
Așa fiind instanța de fond avea obligația să lămurească sub toate aspectele cererea formulată și să motiveze temeinic în fapt și în drept soluția adoptată astfel încât să fie clarificate situațiile și efectele juridice ale admiterii cererii și sub aspectul instituirii sechestrului asigurator asupra sumei de bani plătită de SC SRL ca preț al imobilului, astfel ncât soluționarea acțiunii civile atașată procesului penal să nu fie afectată.
S-a menționat și faptul cererea formulată de SC SRL, nu a fost însoțită de procesul verbal de sechestru asigurător, de ordonanța din data de 15.11.2004 și nici de alte înscrisuri doveditoare care ar fi putut să contribuie la corecta și legala soluționare a cererii.
Pentru motivele expuse mai sus, în baza art. 38515pct. 2. d, s-a solicitat instanței de recurs admiterea recursului, casarea parțială a ncheierii recurate și rejudecând pe fond respingerea cererii formulate de SC SRL, prin lichidator.
Curtea a dispus atașarea dosarului instanței civile Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în care s-a pronunțat sentința comercială nr.1897/13.10.2005 și a solicitat relații la Oficiul Registrul Comerțului cu privire la situația și SC SRL.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt în conformitate cu disp. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat.
Curtea costată astfel că prin rechizitoriul nr.165/P/2003, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, art. 323 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art 13 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, art.23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 292 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art.26 Cod penal rap. Ia art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art.26 Cod penal rap. Ia art. 293 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. Ia art. 48 din Legea nr.26/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26p rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 87/1994 modif. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 279 alin. 1 Cod penal și art. 192 alin. 2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr.656/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 292 Cod penal, art, 26 Cod penal rap. la art. 48 din Legea nr. 26/1990 rep. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 293 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 323 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 13 Cod penal, art. 26 rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 87/1994 modif. toate cu aplic, art. 33. a Cod penal și alți 10 inculpați pentru infracțiuni de aceeași natură.
Pentru inculpatul s-a reținut că în perioada 19.06.2001 - 24.09.2001, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de asociat și administrator al SC SA Cad eterminat cu rea credință cuantumul A de rambursat și, în acest mod, a obținut de la DGFP D suma totală de 25.846.315.021 lei,că în perioada 19.06.2001- 24.09.2001, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, cu intenție, a ajutat-o pe inculpata -, să prezinte inspectorilor DGFP D investită cu soluționarea cererilor de rambursare formulate de SC SA C, documente falsificate (facturi fiscale, -uri, balanțe de verificare, registrul jurnal, că la două date neprecizate din cursul anului 2001, anterior datei de 19.06.2001, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de asociat și administrator al SC SA C, a completat și semnat două declarații pe proprie răspundere prin care a atestat realitatea și legalitatea documentelor prezentate inspectori lor DGFP D care au aprobat rambursarea nelegală a sumei de 25.846.315.021 lei,că în perioada iunie 2001- iunie 2003, sprijinit în mod nemijlocit o grupare infracțională organizată care a acționat pe teritoriul României în scopul spălării de bani, grupare din care făceau parte inculpații, El, Al, și, precum și învinuiții El, și El,că în perioada august 2002 - iunie 2003, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, i-a ajutat pe inculpații AL și A și pe învinuiții EL și, să se prezinte sub identități false la ORC D, notari publici și inspectorii DGFP D, în vederea obținerii de rambursări ilegale de TVA pentru un număr de 5 societăți comerciale, că în perioada august 2002 - septembrie 2002, cu intenție, i-a ajutat pe inculpații, EL, AL și, precum și pe învinuiții EL WY, și EL, ca, în diverse participații penale, să facă declarații inexacte la ORC D referitoare la sediile sociale a 4 societăți comerciale, declarații pe baza cărora s-a dispus înmatricularea acestora,că în perioada aprilie 2002 - iunie 2003, cu intenție, i-a ajutat pe inculpații AL, și, precum și pe învinuiții EL WY, asociați și administratori ai SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL și se INTERNATIONAL SRL, să se sustragă de la efectuarea controlului fiscal prin declararea fictivă a sediilor acestor societăți fantomă,că în perioada august 2002 - iunie 2003, cu intenție, i-a ajutat pe inculpații, EL, AL, și, precum și pe învinuiții EL WY ȘI să obțină in mod fraudulos de la DGFP D suma totală de 110.659.068.823 lei cu titlu de rambursare ilegală de TVA pentru SC SRL. SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL și SC INTERNATIONAL SRL,că în perioada iunie 2001 - iunie 2003, în calitate de membru al unei asociații infracționale, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții, direct sau prin intermediar, a dispus retragerea sau transferarea sumei totale de 136.505.383.844 lei, din conturi deschise la bănci din B și C, cunoscând că aceasta provine din rambursări ilegale de TVA.că de la o dată neprecizată și până la 3.10.2004, a deținut fără drept o armă de vânătoare cu repetiție, fabricată în SUA, marca, model 500, având seria H -,. 12, cu țeavă lisă, de tip "pump action", în stare de funcționare,că la data de 3.10.2004, ora 607, pătruns fără drept, pe timp de noapte, în imobilul aparținând părților vătămate și.
Pentru inculpatul s-a reținut că faptele inculpatului constau în aceea că, la datele de 23.08.2001 și, respectiv 14.11.2001, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de asociat și administrator al SC SRL C, a determinat cu rea credință și în mod fraudulos cuantumul TVA de rambursat, obținând în acest fel de la DGFP D suma totală de 30.224.791.406 lei,că la datele de 14.09.2001 și, respectiv 7.12.2001, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu știință, a prezentat inspectorilor DGFP D înscrisuri falsificate (facturi fiscale, -uri, note contabile, jurnal inventar, balanțe lunare de verificare etc.), în vederea obținerii rambursării ilegale de TVA, că în luna septembrie 2001, în calitate de asociat unic și administrator al SC SRL C, a completat și semnat o declarație pe proprie răspundere, prin care a atestat realitatea și legalitatea documentelor prezentate inspectorilor DGFP,că în perioada iunie 2001 iunie 2003, inițiat și sprijinit o grupare infracțională organizată care a acționat în scopul spălării de bani, din care făceau parte inculpații, EL, AL, și, precum și învinuiții EL WY, și EL,că în perioada august 2002- iunie 2003, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, i-a ajutat pe inculpații AL și și pe învinuiții EL WY și, să se prezinte sub identități false, cu consecința inducerii în eroare a inspectorilor DGFP D investiți cu soluționare cererilor de rambursare TVA, pentru 11 societăți comerciale,că în perioada noiembrie 2001 septembrie 2002, cu intenție, i-a ajutat pe incu1pații, EL, AL. și, precum și pe învinuiții EL WY, și EL, ca, în diverse participații penale, să facă la ORC D declarații inexacte referitoare la sediile sociale ale societăților fantomă se INTERNATIONAL SRL, SC SRL, SC SRL și SC SRL,că în perioada aprilie 2002 iunie 2003, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, i-a ajutat pe inculpații AL, și, precum și pe învinuiții EL WY, asociați și administratori ai se SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL și SC INTERNATIONAL, SRL, să se sustragă de la efectuarea controlului fiscal prin declararea fictivă a sediilor societăților fantomă amintit,că în perioada noiembrie 2002 - iunie 2003, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu intenție, i-a ajutat pe inculpații AL și, precum și pe învinuiții și EL WY, să prezinte documente falsificate (facturi fiscale, -uri, balanțe de verificare, etc.) inspectorilor DGFP D,că în perioada august 2002 - iunie 2003, cu intenție, i-a ajutat pe inculpații, EL, AL, și, precum și pe învinuiții EL WY și să obțină în mod fraudulos de la DGFP D suma totală de 106.280.592.438 lei cu titlu de rambursare ilegală de TVA pentru SC SA, SC SRL, SC SRL, SC SRL, SC SRL și SC INTERNATIONAL SRL.că în perioada iunie 2001 - iunie 2003, în calitate de membru al unei asociații infracționale, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, direct sau prin intermediar, a dispus retragerea sau transferarea sumei totale de 136.505.383.844 lei, din conturi deschise la bănci din B și C, cunoscând că aceasta provine din rambursări ilegale de TVA.
Curtea reține totodată că prin rechizitoriu s-a dispus față de cei doi inculpați disjungerea cauzei sub aspectul mai multor fapte săvârșite în perioada 2001 - 2002, în legătură cu faptele pentru care au fost trimiși în judecată și de asemenea și față de alți inculpați sau alte persoane pentru fapte în legatură cu persoanele deja cercetate.
În cursul urmăririi penale s-au dispus și măsuri asiguratorii asupra multor bunuri imobile și mobile aparținând inculpaților printre care și asupra imobilului situat în C,-, jud. D, Carte Funciară nr.2165 C, număr cadastral provizoriu 3397, încheiere nr.2/10.01.2005 oficiu de cadastru și Publicitate Imobiliară,proprietatea SC SRL, societate la care inculpatul avea calitatea de asociat și administrator, dar care în realitate era controlată de inculpatul ( așa cum se arată în rechizitoriu).
Măsura asiguratorie s-a dispus prin ordonanța din data de 15.11 2004.
Curtea constată că potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2327/27.09.2002 la Biroul Notarului, imobilul situat în C,- jud. D constituit din clădire cu destinație cramă și hotel cu o suprafață de 3100. și teren în suprafață de 2792. a fost cumpărat de SC SRL administrată de de la SC SRL, administrată de .
, a fost înființată în anul 1991, asociat unic și administrator fiind, din anul 1998 devenind asociat și, cota de participare a acestora la beneficiu și pierderi fiind de 98% respectiv 2%.
La data de 11.10.2002, cei doi asociați și administratori s-au retras din societate, fiind numit un alt administrator, cetățean irakian.
În perioada 2002 - 2006, cei doi inculpați nu mai aveau nici o calitate deținută în societate,din data de 10.02.2005 fiind dispusă procedura prevăzută de Legea 64/1995, în prezent societatea fiind în faliment.
SC SRL a fost înființată în anul 2001, administrator și asociat cu cota de 95% din pierderi și beneficii fiind inculpatul, administrator fiind și inculpatul, primul retrăgându-se la data de 12.02.2003 cel de-al doilea rămânând cu o cotă de participare de 2% până la deschiderea procedurii de insovență.
Prin sentința comercială nr.1897/13.10.2005, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială s-a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2327/27.09.2002 la Biroul Notarului, SC SRL fiind obligată să restituie imobilul situat în C,-, județul D, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia comercială nr.2568/2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Sechestrul a fost instituit prin ordonanța din data de 15.11.2004, după începerea cercetărilor în prezenta cauză, cercetări care au avut în vedere faptele inculpaților și printre alții,și, reținându-se că infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală, și s-a pus ulterior în mișcare acțiunea penală față de inculpați sunt infracțiuni de spălare de bani, evaziuni fiscale, infracțiuni de fals (fals în declarații, fals privind identitatea în farma complicității, uz de fals), infracțiuni la legea registrului comerțului, infracțiuni săvârșite în perioada 2001 - 2003, Curtea apreciază că măsura sechestrului asigurator a fost dispusă în mod legal.
Potrivit art.163 Cod procedură penală măsurile asiguratorii iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanță și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
2 și 3 prevăd că aceste măsuri - se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanelor responsabile civilmente în vederea recuperării pagubei și doar asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului în cazul dispunerii acestora în vederea garantării executării pedepsei amenzii.
Măsura sechestrului asigurator a fost dispusă în cauză asupra imobilului din-, C, Județul D, imobil care, la data de 15.11.2004 se afla în proprietatea SC SRL dat fiind contractul de vânzare cumpărare autentificat la Biroul Notarului la data de 27.09.2002, prin care SC SRL a cumpărat imobilul de la
La aceeași dată, 15.11.2004 SC SRL nu mai era într-adevăr administrată de inculpatul, însă măsura a fost dispusă în considerarea activității infracționale a inculpatului anterioară acestui moment,respectiv în perioada în care inculpatul era administrator și asociat majoritar atât al SC SRL cât și al
Calitatea de parte responsabilă civilmente - pe care o contestă în fapt petenta din cauză este deja o chestiune care vizează în mod evident fondul cauzei - atât sub aspectul laturii sale penale - în ceea ce privește vinovăția inculpatului,cât și în ceea ce privește latura civilă - căci răspunderea civilă implică analiza atât a vinovăției sub aspectul angajării răspunderii civile a inculpatului cât și verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor pentru angajarea răspunderii civile a părții responsabile civilmente (respectiv verificarea calității de angajat - prepus a inculpatului în societate, săvârșirea sau nu a faptelor în virtutea calității,în timpul sau în legătură în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, etc).
Este de asemenea adevărat că prin sentința comercială anterior invocată s-a anulat contractul de vânzare cumpărare între cele două societăți, însă acest aspect este oricum lipsit de relevanță în problema de față. Pe de o parte, la momentul dispunerii măsurii (15.11.2004) aceasta a avut în vedere proprietarul legal al imobilului care era SC SRL, deci nu s-au încălcat dispozițiile legale prev. de art. 163 alin. 2 Cod procedură penală (cum invocă petenta), sentința comercială fiind pronunțată ulterior- la data de 13.10.2005, iar efectele retroactive ale anulării - ca sancțiune de drept - nu puteau fi avute în vedere la luarea măsurii, pentru că la acea dată - a dispunerii măsurii sechestrului, contractul era valabil încheiat (efectul retroactiv putând fi invocat ulterior, ceea ce petenta a și înțeles să facă prin cererea ce constituie obiectul prezentei cauzei, dar fără a invoca nelegalitatea luării măsurii, care a fost la acea dată luată cu îndeplinirea tuturor condițiilor legale).
Pe de altă parte, indiferent în proprietatea cărei societăți se afla imobilul în discuție la data instituirii sechestrului, măsura a vizat activitatea infracțională a inculpatului desfășurată într-o perioadă anterioară, când acesta era administrator și asociat majoritar al societății în proprietatea căreia se afla, astfel încât - reținând că scopul unei astfel de măsuri este executarea măsurii de siguranță a confiscării speciale, respectiv executarea despăgubirilor civile - măsura a fost,de asemenea, legal dispusă la acea dată.
Împrejurarea că după săvârșirea pretinsei activități infracționale inculpatul a vândut imobilul unei alte societăți, nu poate conduce în nici un caz la concluzia imposibilității instituirii unei astfel de măsuri asupra bunului, indiferent în proprietatea cărei persoane acesta s-ar putea afla, în contextul în care aceasta este o măsură dispusă în scopul arătat și nu se poate admite ca un inculpat - prin voința sa discreționară și în mod unilateral -să dispună astfel de bunurile sale după ce a săvârșit o infracțiune ce a produs prejudicii caci s-ar ajunge astfel la concluzia că inculpatului i se lasă posibilitatea să-și sustragă -în acest mod -toată averea, cu consecința ca până la finalizarea procesului penal și pronunțarea unei hotărâri definitive,să devină insolvabil și atât măsura de siguranță cât și despăgubirea părților civile nu ar mai putea fi executate
Este adevărat că în măsura în care s-ar ajunge la o soluție de achitare cu eventuala consecință a înlăturării și a răspunderii civile, noul proprietar al bunului sechestrat ar putea fi la rândul său prejudiciat ( cu atât mai mult în cazul în care durata procesului poate fi îndelungată, iar bunul își poate pierde semificativ din valoare) însă acest proprietar poate chema - la rândul său - în judecată pe cel de la care a cumpărat pentru a-și recupera prejudiciile suferite (presupunând că este un proprietar de bună credință) situația urmând a fi reglementată de instanța civilă în cadrul unor procese distincte.
În cauza de față însă, situația nu este una de natura celei sus arătate, inculpatul - ca administrator al SC SRL - a vândut imobilul - al cărei administrator era de asemenea, fiind la data de 27.09.2002 asociat majoritar la ambele societăți. Față de această situație Curtea - fără a încălca prezumția de nevinovăție de care inculpatul se bucură - nu poate să nu observe că cel puțin buna credință a inculpatului poate fi pusă la îndoială fața de aceste transferuri ale dreptului de proprietate asupra unor imobile, care în fapt îi aparțineau,din patrimoniul unei societăți pe care o controla în patrimoniul altei societăți controlate de asemenea de inculpat fie personal, fie prin interpuși, căci și administratorul este cercetat în cauză.
Față de considerentele anterior arătate, reținând că inculpatul împreună cu ceilalți inculpați sunt încă cercetați, dosarul fiind în faza de judecată pe fond, iar infracțiunile pentru care sunt judecați sunt în legătură directă cu calitățile pe care aceștia le aveau în perioada 2001- 2003 în cadrul SC SRL, respectiv, infracțiunile sunt și unele de prejudiciu, măsura a fost instutuită cu respectarea condițiilor legale, Curtea apreciază că nu se impune ridicarea sechestrului impus asupra imobilului până la finalizarea procesului penal, eventualele prejudicii suferite de terțe persoane - urmând a fi recuperate în cursul executării în funcție de soluțiile ce se vor adopta.
Problema măsurii asiguratorii este în cauză da față una care antamează și chiar dezvăluie fondul,inclusiv sub aspectul vinovăției penale și orice hotărâre dispusă în această fază ar echivala nu doar cu o antepronunțare, dar ar putea avea consecințe grave care nu ar mai putea fi înlăturate în viitor.
prin lichidator nu poate invoca în acest context buna sa credință și imposibilitatea realizării procedurii de lichidare judiciară, respectiv consecințele grave pentru că, pe de o parte nici nu le a dovedit, limitându-se la a le consemna, nici nu a arătat în ce constau aceste consecințe grave; creditorii pot fi satisfăcuți în procesul de lichidare din întregul patrimoniu, iar aducerea ulterioară la masa credală a unui alt bun,dobândit ulterior împărțirii bunurilor, nu împiedică satisfacerea acestor creditori, procedura permițând acest fapt.
Curtea reține așadar față de considerentele arătate că susținerile petentei recurente referitoare la întabularea sau neîntabularea imobilului pe numele noului proprietar și consecințele sub aspectul dobândirii dreptului de proprietate pe care întabularea le are, respectiv împrejurarea că anularea contractului de vânzare cumpărare dintre cele două societăți a fost una justificată dat fiind că prețul era derizoriu și oricum nu s-a dovedit achitarea sa reală,sunt nerelevante, toate acestea urmând a fi analizate de instanța de judecată la momentul când aceasta se va pronunța pe fondul cauzei, când va analiza toate aspectele atât în ceea ce privește latura penală cât și în ceea ce privește latura civilă cu referire atât la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta prepusului cât și îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile proprii a inculpatului / inculpaților.
În consecință, reținând că recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curți de Casație și Justiție este fondat, Curtea îl va admite potrivit art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală, va casa încheierea din data de 07.04.2009 sub acest aspect și rejudecând în fond va respinge cererea petentei de ridicare a sechestrului asigurator, menținând celelalte dispoziții.
În baza art. 192 alin. 3 cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod de procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva încheierii de ședință din data de 07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a ll-a Penală, în dosarul penal nr-.
Casează în parte încheierea recurată, numai cu privire la soluționarea cererii formulată de petenta C și rejudecând sub acest aspect:
În temeiul art.169 Cod de procedură penală cu referire la art.163 Cod de procedură penală respinge ca nefondată cererea formulată de petenta C, prin lichidator judiciar, cu privire la ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în municipiul C,-, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din 15.11.2004, dată în dosarul nr.165/P/2003.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală o obligă pe petenta la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, în fond, iar în temeiul art.192 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. -
Dact./15.07.2009
Ex.2
Red / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu
