Infractiuni silvice Spete. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 105/
Ședința publică din 12 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
Judecător: dr.-
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în comuna Rucăr, județul A, împotriva deciziei penale nr.191 din 02.10.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05 februarie 2009, când susținerile părților au fost consemnate în scris în încheierea de ședință din aceeași dată ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.109 din 13 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr-, în baza art.31 alin.2 penal rap. la art.97 alin.3 și 4 din Legea nr.26/1996 și art.33 lit.a penal, a fost condamnat inculpatul - la 2 ani închisoare.
În baza art.31 alin.2 penal rap. la art.98 alin.3 și 4 din Legea nr.26/1996, cu art.33 lit.a Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art.34 lit.b penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.861penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani aplicată inculpatului, sub supraveghere.
În baza art.862penal, a fost fixat termen de încercare pentru inculpat o perioadă de 5 ani.
În baza art.863penal, s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, condamnatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art.863lit.a, b, c penal, urmând să se prezinte la sfârșitul fiecărei luni la Postul de Poliție Rucăr, județul
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.864penal.
A fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile cu titlu de despăgubiri, suma de 6901,15 lei, reprezentând contravaloarea a 31 arbori tăiați nemarcați de pe picior în valoare de 42,409 metri cubi, conform raportului de expertiză întocmit de ing..
A fost obligat inculpatul să plătească statului 600 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Partea vătămată din B, în calitate de proprietară a unei suprafețe de teren cu vegetație forestieră de 10 ha. situată pe raza Comunei Rucăr, județul A, a formulat plângere penală împotriva învinuitului, pretinzând că în perioada 2004 - 2005 acesta ar fi tăiat mai mulți arbori esență molid din pădurea proprietatea ei, într-un volum de 239 metri cubi.
Pe acest fond, s-a început urmărirea penală, ocazie cu care s-a dovedit că susținerile părții vătămate s-au adeverit numai în parte, în sensul că în baza actelor de punere în valoare depuse la dosar, inculpatul a trecut la exploatarea în sistem industrial, a pădurii proprietatea tatălui său în suprafață de circa 7 ha. situată în punctul "Cascoe" de pe raza Comunei Rucăr, județul A, iar pentru a executa această lucrare a angajat pe frații G și, primul fiind în prezent decedat.
S-a dovedit că la începutul exploatării pădurii proprietatea tatălui inculpatului, cel care a indicat lucrătorilor forestieri angajați, hotarul ce delimita pădurea proprietatea tatălui său, de pădurea proprietatea părții vătămate, a fost inculpatul -, pe baza semnelor de identificare marcate cu vopsea roșie și albă, semne care erau vizibile.
Cu ocazia cercetărilor penale întreprinse, inculpatul a recunoscut că s-ar fi tăiat din eroare și un număr de 31 arbori, de esență molid din pădurea proprietatea părții vătămate, arbori în volum de 42, 409 metri cubi, evaluați la suma de 6901,15 lei.
Aceste date tehnice, respectiv cubarea, fixarea numărului de arbori tăiați cât și tăierea acestora, s-au stabilit prin actele întocmite de organele silvice, care au stat la baza efectuării expertizei tehnice întocmite de ing..
Actele care au stat la baza acestei expertize se află la filele 16-20 și anume procesul-verbal întocmit la data de 14 iunie 2005 de către Ocolul Silvic Rucăr, județul A, fișa de despuiere pe specii, diametre și clase de calitate întocmită de același Ocol Silvic Rucăr, județul privind specia molid - III și 151, cum și actele de la fila 19-20
În timpul judecății, fost audiată partea vătămată care s-a constituit parte civilă cu suma de 800.000.000 lei ROL, sumă ce reprezintă contravaloarea arborilor tăiați fără drept din pădurea proprietatea sa.
Prima instanță, examinând dosarul penal dedus judecății, atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, prin prisma actelor depuse atât în faza de urmărire penală, cât și la instanță, a tuturor probelor administrate, acte de constatare întocmite de organele silvice, raportul de expertiză de specialitate întocmit în cauză de ing., de depozițiile martorilor audiați la urmărirea penală cât și de declarația de constituire ca parte civilă după citirea actului de sesizare, cum și conținutul actelor depuse de aceasta, în raport de textele de lege ce guvernează latura penală cât și latura civilă a cauzei, a reținut că partea civilă nu și-a dovedit susținerea potrivit căreia numărul arborilor tăiați ilegal de către inculpat, din pădurea proprietatea sa, este mai mare decât cel stabilit prin actul de sesizare a instanței.
S-a reținut astfel că inculpatul, în perioada 2004-2005, a tăiat din pădurea proprietatea părții vătămate, un număr de 31 arbori de esență molid, care au totalizat un volum de 42,409 metri cubi, având valoare de 6901, 15 lei, comițând astfel cu vinovăție infracțiunile pentru care a fost deferit judecății în forma prevăzută de art.31 alin.2 din penal rap. la art.97 alin.3 și 4 și art.98 alin.3 și 4 din Legea nr.26/1996 (Cod silvic) cu aplicarea art.33 lit.a penal.
S-a arătat de către prima instanță că apărarea inculpatului, potrivit căreia ar fi fost în eroare cu privire la delimitarea semnelor de hotar, cu privire la semnele ce delimitau pădurea proprietatea tatălui său, de pădurea părții vătămate, este nesemnificativă, deoarece însăși inculpatul declară că aceste semne de culoare roșie și albă erau vizibile.
Având în vedere numărul și esența arborilor tăiați de inculpat din pădurea proprietatea părții vătămate, cum și valoarea acestora de 6901,15 lei, văzând și limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare, prima instanță a apreciat că pericolul social concret este mare având în vedere și valoarea pagubei înregistrate de partea civilă, prejudiciul fiind nerecuperat.
Prima instanță a apreciat că fixarea unei pedepse într-un cuantum orientat către minimum special al fiecărei fapte deduse judecății, este de natură a răspunde dezideratului urmărit de legiuitor la scopul preventiv și educativ al pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei, așa cum este prevăzut de art.52 penal, se poate realiza prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
S- fixat termen de încercare pentru inculpat, în baza art.862penal, după care, în baza art.863penal pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art.863lit.a, b, din penal, urmând să se prezinte la sfârșitul fiecărei luni la Postul de Poliție al Comunei Rucăr, județul A, unde acesta își are domiciliul.
De asemenea, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864penal.
Cu privire la acțiunea civilă, alăturată celei penale, prima instanță a apreciat-o ca fiind întemeiată numai în parte, dispunând obligarea inculpatului să-i plătească părții vătămate suma de 6901,15 lei, ce reprezintă contravaloarea unui număr de 31 arbori nemarcați tăiați de pe picior, totalizând 42,409 metri cubi, potrivit raportului de expertiză întocmit de ing..
S-a reținut în acest sens că partea vătămată nu a contestat în niciun mod, deși avea această posibilitate în timpul cercetării judecătorești, actele prin care s-a stabilit că inculpatul a tăiat fără drept, de pe picior, un număr de 31 de arbori esență molid, în valoare de 6.901,15 lei.
S-a mai arătat că organele silvice, deplasându-se la locul de unde au fost tăiați arborii, au constatat că aceștia sunt în număr de 31 față de fișa de inventariere a cioatelor, întocmită de P, fișă de inventariere ce se bazează pe alte acte și care este o probă extrajudiciară.
De asemenea, s-a avut în vedere depoziția martorului -, care a arătat că deși îi vânduse cu 2 ani în urmă, prin act sub semnătură privată un teren de 10 ha. în punctul " Largă", primind suma de 650.000. 000 lei ROL, totuși acest martor a fost reclamat de către partea vătămată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung N. județul A, cum că acesta a tăiat masă lemnoasă din proprietatea ei, mai mult decât i-a vândut, fiind astfel cercetat penal sub aspectul art.97 și 98 din Codul silvic.
În urma cercetărilor efectuate, prin rezoluția din 07 martie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung N. județul A, în soluționarea dosarului penal nr.1452/P/2006, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva acestuia, în baza art.228 alin.6 și art.10 lit.d proc.pen.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel inculpatul și partea civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, partea vătămată a arătat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță și-a întemeiat hotărârea pe un raport de expertiză întocmit nelegal, în sensul că nu a fost citată la efectuarea acestui raport și care, în mod greșit, a stabilit că inculpatul a tăiat un număr de 31 de arbori în loc de 115 arbori, conform procesului-verbal întocmit la data de 14 iunie 2005.
Inculpatul, în motivarea apelului, a arătat că în mod greșit a fost condamnat de prima instanță întrucât, s-a aflat în eroare cu privire la hotarul ce desparte proprietatea sa de proprietatea părții vătămate, situație ce înlătură caracterul penal al faptei.
În subsidiar, a arătat că în situația în care s-ar fi apreciat că nu sunt întrunite dispozițiile prevăzute de art.51 penal, se impunea aplicarea în cauză a dispozițiilor prev. de art.181penal, fapta săvârșită de el neîntrunind gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În apel, au fost administrate proba cu expertiză tehnică topografică și proba cu relații de la Ocolul Silvic Rucăr.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.191 din 02 octombrie 2008, a admis apelurile, a desființat în parte sentința în sensul descontopirii pedepselor aplicate inculpatului în pedepsele componente, înlăturând condamnarea inculpatului.
În temeiul dispozițiilor art.334 proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art.31 alin.2 penal rap. la art.97 alin.3 și 4 din Legea nr.26/1996 și art.31 alin.2 penal rap. la art.98 alin.3 și 4 din Legea nr.26/1996 cu aplic. art.33 lit.a penal în infracțiuni prev. de art.31 alin.2 penal rap. la art.97 alin.3 și 4 din Legea nr.26/1996 cu aplic. art.13 penal și art.31 alin.2 penal rap. la art.98 alin.3 și 4 din Legea nr.26/1996 cu aplic. art.13 penal și art.33 lit.a penal.
Totodată, a condamnat pe inculpatul, la câte:
- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.31 alin.2 penal rap. la art.97 alin.3 și 4 din Legea nr.26/1996 cu aplic. art.13 penal.
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.31 alin.2 penal rap. la art.98 alin.3 și 4 din Legea nr.26/1996 cu aplic. art.13 penal.
S-a dispus recontopirea pedepselor aplicate și ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a majorat cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul de la 6.901,15 lei la 38.406 lei.
Prin aceeași decizie au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
S-a dispus ca diferența onorariului de expert în cuantum de 550 lei să fie suportată din fondurile Ministerului Justiției, iar cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele:
În cauza de față, terenul proprietatea părții vătămate, este vecin cu terenul proprietatea tatălui inculpatului, cele două terenuri fiind delimitate prin semne de hotar, respectiv: semne amenajistice care au fost mutate atunci când s-au efectuat tăieri de pe terenurile proprietatea tatălui inculpatului și părții vătămate.
Potrivit procesului-verbal încheiat la 14 iunie 2005, inculpatul fusese găsit cu aproximativ 15 zile înainte de data întocmirii procesului-verbal scoțând lemn cu tractorul din proprietatea părții vătămate, ocazie cu care s-a constatat și că semnele de hotar fuseseră mutate în interiorul proprietății părții vătămate, vopseaua fiind proaspătă.
procesului-verbal întocmit la data de 14.06.2005 și care au fost audiați în calitate de martori, au arătat că, la data deplasării în teren, au constatat că arborii pe care existau marcajele inițiale și care delimitau cele două proprietăți, erau tăiați, iar pe arborii care încă nu fuseseră tăiați și care se găseau pe proprietatea părții vătămate, vopseaua era proaspătă.
De asemenea, s-a constatat că de rășinoase erau proaspăt tăiate în proprietatea părții vătămate, comparativ cu proprietatea inculpatului.
În mod greșit prima instanță a dat eficiență juridică probatorie raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul, întrucât, așa cum rezultă atât din procesul-verbal de constatare, cât și din raportul de expertiză, între cele două proprietăți nu există alte semne de hotar, decât arborii însemnați cu vopsea, semn compus din două linii verticale albe, iar la mijloc o linie de vopsea roșie.
S-a reținut că diferența dintre procesul-verbal de constatare și raportul de expertiză tehnică, constă în aceea că cele două acte au fost întocmite la o diferență de aproximativ un an, iar la data întocmirii procesului-verbal s-a putut constata că semnele de vopsea au fost făcute pe alt aliniament între cele două proprietăți, iar existente pe terenul proprietatea părții vătămate, erau proaspăt tăiate comparativ cu proprietatea tatălui inculpatului.
De altfel, în raportul de expertiză întocmit atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, s-a menționat că nu se poate stabili dacă semnele de hotar au fost mutate întrucât arborii de pe ambele proprietăți au fost exploatați, neexistând niciun element de reper care să conducă la situația anterioară.
Prin urmare, s-a reținut că singura probă în măsură să stabilească situația existentă la data formulării plângerii, este procesul-verbal întocmit de organele silvice la data de 14 iunie 2005, cu atât mai mult cu cât acesta se coroborează atât cu declarația părții vătămate cât și cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
S-a precizat și faptul că, martorii, și, care s-au deplasat în teren la data de 14.06.2005, confirmă situația reținută în procesul-verbal de constatare.
Prin urmare, pentru considerentele arătate mai sus, apelul formulat de partea vătămată a fost privit ca întemeiat, prima instanță stabilind în mod greșit situația de fapt, precum și numărul arborilor tăiați și respectiv sustrași de pe terenul proprietatea părții vătămate, soluționând eronat latura civilă a cauzei.
Totodată, tribunalul a constatat că și apelul formulat de inculpat este întemeiat, având în vedere faptul că de la data săvârșirii infracțiunii și până în prezent, a intrat în vigoare Legea nr.46/2008, care incriminează faptele de tăiere și de sustragere de arbori, însă, regimul sancționator prevăzut de această lege este mai decât regimul sancționator prevăzut de Legea nr.26/1996, situație față de care, a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile prevăzute de art.13 penal, privind legea penală mai favorabilă, cu consecința schimbării încadrării juridice a faptelor, în condițiile reținute în dispozitivul deciziei.
Împotriva deciziei pronunțate de tribunal a formulat recurs inculpatul, reiterând motivele formulate cu ocazia judecării apelului. A arătat că starea de fapt reținută în speță confirmă faptul că recurentul-inculpat s-a aflat în eroare cu privire la linia despărțitoare a proprietăților învecinate aparținând părților litigante, aspect de natură a înlătura caracterul penal al faptei deduse judecății și implicit a răspunderii penale a inculpatului.
S-a susținut în continuare că în situația în care s-ar aprecia că nu sunt întrunite dispozițiile prevăzute de art.51 penal, se impunea aplicarea dispozițiilor art.181penal cu privire la care instanța de apel nu a făcut nicio referire, deși a existat cerință în acest sens. Totodată, s-a arătat că latura civilă a cauzei a fost soluționată greșit de instanța de apel, fiind majorate despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul, fără să existe sub acest aspect un suport probator solid.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că instanța de apel a stabilit corect situația de fapt sub aspectul laturii penale a cauzei, cu o încadrare juridică corespunzătoare și a apreciat în mod judicios vinovăția inculpatului în cauză pe baza unei analize complete și critice a tuturor probelor administrate în cauză, neputând fi astfel incidente dispozițiile art.51 și art.181penal.
Se reține, însă, că nu au fost prezentate motive întemeiate pentru majorarea cuantumului despăgubirilor civile acordate părții civile, de la 6901,15 lei la 38.406 lei, refacerea raportului de expertiză în apel și conținutul procesului-verbal de constatare din 14.06.2005 nefiind convingătoare sub acest aspect pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit art.62 din Codul d e procedură penală, în vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele legate atât de latura penală, cât și de cea civilă, pe bază de probe, sens în care părțile pot propune probe și cere administrarea lor.
Instanța de apel și-a întemeiat soluția în ceea ce privește rezolvarea laturii civile a cauzei pe conținutul procesului-verbal de constatare întocmit la data de 14 iunie 2005, potrivit căruia au fost identificați 115 arbori molid tăiați de pe proprietatea părții vătămate și pe înscrisul constatator de la filele 17-20 de unde rezultă că valoarea celor 115 arbori este de 38.406 RON.
Problema care se ridică în speță este aceea dacă instanța de apel a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art.317 din Codul d e procedură penală, referitoare la obiectul judecății, în condițiile în care trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut pentru tăierea ilegală și sustragerea unui număr de 31 de arbori molid de pe proprietatea părții vătămate.
Trebuie amintit că procesul penal este guvernat de principiul potrivit căruia instanța nu se sesizează din oficiu, aceasta procedând la judecată numai în măsura în care a fost sesizată potrivit legii, principiu care rezultă și din dispozițiile art.317 din Codul d e procedură penală, în care se arată că judecata se mărginește la fapta și persoanele arătate în actul de sesizare a instanței.
În art.263 alin.(1) se prevede că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art.203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.
Este de observat că, dintre aceste mențiuni pe care trebuie să le cuprindă rechizitoriul, art.317 Cod procedură penală, care fixează obiectul judecății, adică limitele învestirii, se referă numai la faptă și persoană.
În accepțiunea acestui text de lege, prin faptă nu se poate înțelege doar simpla încadrare juridică, ci și descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice atât sub aspect penal, cât și sub aspectul laturii civile a cauzei.
Astfel, s-ar putea ajunge la efectuarea urmăririi penale fără asigurarea garanțiilor procesuale înscrise în lege, pentru că în final se poate pe calea apelului sau a recursului să se ajungă la condamnarea inculpatului pentru o faptă mai complexă, fără a se parcurge etapele obligatorii, cu inerente garanții menite să asigure aflarea adevărului și dreptul de apărare al celui judecat, ceea ce ar fi contrar principiilor de bază ale dreptului procesual penal.
În speță, din moment ce prin rechizitoriu nu s-a făcut nicio referire la faptele constând în tăierea ilegală și sustragerea a unui număr de 115 arbori molid, ci numai a unui număr de 31, nu se poate considera că procurorul și-a manifestat voința de a trimite în judecată pe inculpat pentru această infracțiune în maniera în care a fost descrisă, care atrage o altă condamnare sub aspectul majorării despăgubirilor civile. Pentru diferența de arbori necuprinși în descrierea faptei din rechizitoriu, judecata nu poate avea loc decât în urma unui nou act de sesizare a instanței.
În raport de considerentele expuse, Curtea constată că, în mod greșit, tribunalul a procedat la majorarea despăgubirilor civile în raport de constatarea că numărul arborilor tăiați ar fi mai mare, câtă vreme pentru această faptă în modalitatea astfel descrisă, nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului.
În condițiile reținute, în temeiul art.38515pct.2 lit.d proc.pen. rap. la art.3859pct.12 și art.3859alin.2 proc.pen. Curtea va admite recursul declarat de inculpatul, va casa în parte decizia și sentința nr.109 din 13 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în sensul înlăturării mențiunii privind majorarea despăgubirilor civile dispuse de instanța de apel, menținând despăgubirile civile pentru suma de 6901,15 lei, așa cum au fost stabilite de prima instanță.
Se vor menține în rest dispozițiile hotărârilor, iar onorariul apărătorului din oficiu de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, în temeiul art.192 alin.2 proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul penal declarat de inculpatul -, împotriva deciziei penale nr.191 din data de 02 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-.
Casează în parte decizia sus-menționată, precum și sentința penală nr.109 din 13 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Câmpulung N. în dosarul nr-.
Desființează în parte decizia atacată și înlătură majorarea despăgubirilor civile dispusă de instanța de apel, menținând despăgubirile pentru suma de 6901,15 lei stabilite de prima instanță.
Menține în rest dispozițiile hotărârilor.
Onorariu avocat din oficiu în sumă de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, dr.
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./27.02.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Corina Voicu, Dumitru
