Infractiuni silvice Spete. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 20/
Ședința publică din data de 14.01.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Mița Mârza
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
GREFIER -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursului declarat de partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 326 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, privind pe inculpatul.
La apelul nominal a răspuns recurenta- parte vătămată și pentru intimatul- inculpat, lipsă, a răspuns avocat G - apărător desemnat din oficiu în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 127 din 9.01.2009 depusă la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că prezenta cauză este la primul termen de judecată în recurs, după care;
Recurenta- parte vătămată depune la dosar motivele scrise de recurs și precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Recurenta- parte vătămată având cuvântul, consideră că în mod nelegal a fost obligată la cheltuieli de judecată și, avându-se în vedere motivele scrise de recurs depuse la dosar, solicită admiterea recursului formulat.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul- inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, în mod corect nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată întrucât a fost despăgubită pentru prejudiciul suferit. Cu plata onorariului pentru apărător desemnat din oficiu.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată că partea vătămată a primit bani pentru sustragerea de arbori deși inculpatul a fost judecat pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori și nu pentru sustragere de arbori. Consideră că recursul formulat este nefondat și solicită respingerea acestuia, cu obligarea recurentei la cheltuieli judiciare către stat.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Prin sentința penală nr. 243/16.09.2008 pronunțată de Judecătoria Adjud, în dosarul penal nr-, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prev.de art. 32 al.1,2 din OG 96/1998 cu aplic.art. 13 din Codul penal.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a,b din Codul penal, cu excepția dreptului de a alege, în cond.art. 71 al. 2 din Codul penal.
Conf.-art.81, 82 și art. 71 al.5 din codul penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate, pe durata termenului de încercare de trei ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 din codul penal.
A fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă a părții civile.
Conform art. 191 al.1 cod proc.penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în baza probelor adminJ. în cauză, următoarea situație de fapt:
Într-o zi din cursul lunii noiembrie 2008 inculpatul s-a deplasat în pădurea din punctul pentru a-și procura lemne de foc. La rugat pe socrul său, să-l însoțească cu tractorul pentru a transporta buștenii la domiciliu. Inculpatul cumpărase anterior o suprafață de pădure în acel punct de la numita. cu exactitate semnele de hotar, inculpatul a tăiat patru arbori nemarcați de organele silvice din pădurea părții vătămate, situată în apropierea proprietății sale. In procesul de tăiere s-a dislocat încă un. In timp ce încărca acești arbori în remorca tractorului ajutat de socrul său, inculpatul a fost surprins de paznicul de pădure R care i-a spus că terenul pe care se află este al părții vătămate. Inculpatul a transportat buștenii la domiciliul său, urmând ca socrul său să discute cu partea vătămată despre despăgubiri. Acest aspect nu a fost rezolvat de părți până la data pronunțării hotărârii.
Conform adresei nr. 689/01.04.2008 a Ocolului Silvic Adjud valoarea celor cinci arbori sustrași (4 fagi și un stejar) este de 2053,87 lei, iar prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este de 74 lei. Valoarea celor cinci arbori tăiați depășește de 20 de ori prețul de referință amintit.
Inculpatul a recunoscut fapta comisă, susținând că se grăbea să asigure combustibilul pentru încălzirea locuinței sale și nu a așteptat avizul organelor locale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, partea vătămată care susține că fapta de tăiere ilegală de arbori a fost săvârșit de numitul, că arborii tăiați au fost însușiți de către inculpat și numitul, cauzându-i un prejudiciu de 2200 lei, care nu a fost acoperit.
Prin decizia penală nr. 326/10.11.2008 a Tribunalului Vrancea apelul declarat de partea civilă a fost respins ca nefondat iar apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței, prin prisma criticilor apelantului, cât și din oficiu, în condițiile prev.de art.371 al.2 cod proc.penală, s-a constatat că prima instanță a făcut o justă analiză a probelor adminJ. a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar încadrarea juridică dată faptelor este cea legală.
De asemenea, s-a constatat că prima instanță a aplicat în mod judicios disp.art. 13 cod penal, aplicându-i inculpatului disp.art. 32 alin.1 și 2 din nr.OG 96/1998 care-i sunt mai favorabile în comparație cu noile reglementări cuprinse în Legea nr. 46/2005.
Susținerea apelantei în sensul că fapta de tăiere legală de arbori ar fi fost săvârșită de numitul, socrul inculpatului, nu a fost reținută, întrucât aceasta nu se bazează pe materialul probatoriu al cauzei. Faptul că numitul, s-a angajat în fața părții vătămate că-i va acoperi prejudiciul, nu înseamnă că aceasta este și persoana care a și tăiat efectiv arborii, de vreme ce inculpatul a susținut în mod constant că el a fost cel care a tăiat arborii și că martorul, dar l-a însoțit, fără a-l ajuta în vreun fel la tăierea arborilor.
Cum apelanta nu și-a mai susținut motivele pe latura civilă a cauzei și avînd în vedere că prima instanță a apreciat în mod corect asupra acțiunii civile a părții vătămate, instanța a apreciat că apelul părții vătămate este nefondat urmând a fi respins, în conf. cu disp.art. 379 pct.1 lit.b Cod proc.penală.
Potrivit disp.art. 192 al.2 cod proc.penală apelanta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat și au fost avute în vedere și disp.art. 69 din Legea nr. 51/1995.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs partea vătămată susținând că instanța de apel trebuia să îi admită calea de tac promovată și să constate achitat prejudiciul ce i-a fost cauzat.
Recursul declarat de partea vătămată este fondat și urmează a fi admis.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivului de recurs invocat de partea vătămată Curtea constată că aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei reprezentând contravaloarea a 10 arbori sustrași de pe terenul său.
Judecătoria Adjud, apreciind că infracțiunea dedusă judecății este una de pericol și nu poate atrage angajarea răspunderii civile a inculpatului în cadrul procesului penal, a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă susținută de partea vătămată.
În fața instanței de apel inculpatul a achitat părții vătămate suma de 2050 lei iar aceasta a declarat că nu mai are pretenții civile în cauză.
Cu toate acestea instanța de apel, apreciind că în mod fondat a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă a părții vătămate, a respins la rândul său apelul declarat de partea vătămată și a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Curtea constată că ambele instanța au apreciat în mod eronat că infracțiunea dedusă judecății nu este susceptibilă de a genera prejudiciu și implicit atrage imposibilitatea exercitării unei acțiuni civile alături de acțiunea penală.
Sub acest aspect este de reținut că art. 32 al. 1,2 din OG 96/1998 sancționează"tăierea, distrugerea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național sau din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, de către proprietari, deținători sau de către oricare altă persoană, dacă valoarea arborilor, puieților sau lăstarilor este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea este sub această limită, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de 2 ani".
Din cele mai sus arătate rezultă că existența infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat este legată indisolubil de valoarea materialului lemnos tăiat, distrus sau scos din rădăcini și că această infracțiune este o variantă de specie a infracțiunii de "distrugere" prevăzută de art. 217 Cod penal care în mod cert nu este una de pericol ci de rezultat.
Sub acest aspect Curtea amintește că infracțiunile de daună sau de prejudiciu sunt acelea care produc o vătămare efectivă, o lezare a obiectului infracțiunii, cum sunt infracțiunile de omor, vătămare corporală, distrugere și altele pe când infracțiunile de pericol, prin realizarea lor, nu produc o lezare a obiectului, ci creează o stare de pericol pentru acesta, cum sunt infracțiunile de conducere a autovehiculului în stare de ebrietate, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, enumerarea fiind exemplificativă.
Prin urmare faptul că inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru sustragerea arborilor tăiați fără drept din pădurea părții vătămate nu înlătură dreptul acesteia de a formula pretenții civile în cauză,] instanțele trebuind să analizeze dacă acestea erau justificate sau nu dar în nici un caz să aprecieze că acțiunea civilă este inadmisibilă.
Este de remarcat că și în situația în care inculpatul ar fi fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de furt de arbori exista posibilitatea ca partea vătămată să formuleze pretenții civile suplimentare față de valoarea arborilor, astfel cum este ea stabilită de ocolul silvic, pretenții ce pot fi considerate ca derivând din infracțiunea de tăiere și nu din aceea de sustragere de arbori (spre exemplu atunci când materialul lemnos a fost tăiat înainte de ajunge la o anumită dimensiune iar partea vătămată dovedește că astfel a suferit un prejudiciu, suplimentar față de valoarea intrinsecă a materialului lemnos).
În acest context soluția instanței de fond de respingere a acțiunii civile ca inadmisibilă cu motivarea că partea vătămată trebuie să formuleze o acțiune civilă separată pentru recuperarea prejudiciului apare ca fiind nelegală și neconformă cu principiile stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție care a arătat în motivarea deciziei nr. 1/2004 pronunțată într-un recurs în interesul legii că, este nu numai în interesul societății de a se înfăptui actul de justiție în mod complet și cât mai prompt posibil, dar și în interesul părților ca judecarea acțiunii civile să fie realizată, în întregul ei, în fața instanței penale.
Sub acest aspect, persoana vătămată este vădit interesată să fie despăgubită pentru întregul prejudiciu suferit, în cadrul aceluiași proces, de către instanța penală, unde acțiunea sa civilă poate fi soluționată în condiții de mai mare celeritate și cu garanții de administrare mai lesnicioasă și completă a probelor.
Tot astfel, posibilitățile de a administra mai lesnicios probele, ca și de a-și concentra apărările îl fac și pe inculpat să fie interesat în soluționarea acțiunii civile și a celei penale în fața aceleiași instanțe.
Este de subliniat că prin soluționarea de către aceeași instanță a celor două acțiuni, determinate de săvârșirea aceleiași fapte, se asigură o mai promptă, temeinică și completă aflare a adevărului, prin aprecierea unitară a probelor, precum și evitarea pronunțării de hotărâri contradictorii.
Față de cele mai sus expuse, constatând că infracțiunea dedusă judecății nu exclude, de plano, formularea de pretenții civile în cauză și că instanța de apel trebuia să ia act de achitarea prejudiciului reclamat de partea vătămată și să înlăture din sentință mențiunea privind respingerea acțiunii civile ca inadmisibilă, Curtea va admite recursul declarat de partea vătămată, va casa decizia recurată și în parte sentința pe care o va modifica în sensul celor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de partea vătămată domiciliată în com., jud. V, împotriva deciziei penale nr. 326 din 10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea ( sentința penală nr. 243 din 16.09.2008 pronunțată de Judecătoria Adjud ) privind pe inculpatul.
Casează în tot decizia penală nr. 326 din 10.11.2008 a Tribunalului Vrancea și în parte sentința penală nr. 243 din 16.09.2008 a Judecătoriei Adjud și în rejudecare:
Înlătură din sentința penală recurată dispoziția privind respingerea acțiunii civile ca inadmisibilă.
Constată că prejudiciul în sumă de 2050 lei cauzat părții vătămate a fost acoperit.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Galația sumei de 200 lei reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
- - - - - -
Grefier,
Red./28.01.2009
Tehnored./06.02.2009/2 ex
Fond:
Apel: -
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Mița Mârza, Marcian Marius
