Infractiuni silvice Spete. Încheierea /2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 11 februarie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații T G, și împotriva deciziei penale nr. 144 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent T G în stare de arest preventiv și asistat de avocat, inculpatul recurent, personal și asistat de avocat, inculpatul recurent, personal și asistat de avocat, lipsă fiind partea civilă intimată Direcția Silvică C-
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind formulate cereri sau invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului T G, av., solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică, arătând că instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt, ce a avut drept urmare pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare. Totodată arată că probele administrate nu conduc cu certitudine la concluzia că acesta a comis faptele care au stat la baza condamnării, martorii și dând declarații contradictorii atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanței, întrucât aceștia au interes personal, fiind cercetați alături de inculpați.
Apărătorul inculpatului, av., critică hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că probele propuse de către acesta au fost înlăturate cu ușurință de instanța de apel și că contradicțiile care au fost relevate de Tribunalul C-S în declarațiile inculpatului, nu sunt confirmate de către probele dosarului, invocând faptul că instanța de apel nu a valorificat îndeajuns proba cu expertiza în silvicultură, administrată la fondul cauzei.
Astfel, pune concluzii de casare a hotărârii penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, solicitând totodată și verificarea faptului dacă a fost pusă în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei reținute de către instanța de apel, în tăinuire.
Apărătorul inculpatului, av., achiesează la concluziile celorlalți avocați aleși în cauză și pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei atacate și menținerea sentinței primei instanțe. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Procurorul, pune concluzii de respingere a recursurilor și menținerea deciziei Tribunalului Timiș, probele administrate în cauză, dovedind vinovăția inculpaților. În situația în care se constată că nu a fost pusă în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Inculpații recurenți, având fiecare ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, arătând că sunt nevinovați.
CURTEA,
vând nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 306 cpp,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 15.02.2008
Dată în ședință publică, azi, 11.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Tehnored. /15.02.08
RO MANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.167/
Ședința publică din 15 februarie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea soluției privind recursurile formulate de inculpații T G, și împotriva deciziei penale nr. 144 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor, concluziile apărătorilor și ale procurorului, ultimul cuvânt al inculpaților au avut loc în ședința publică de la 11.02.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 15.02.2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 331/26.05.2005 inculpatul TGa fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare în baza art. art. 25 cod penal rap. la art. 32 alin. 1, 2 și 4 lit. a și c din OG96/1998 republicată, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infr. prev. de art. 25 cod penal rap. la art. 32 alin. 2 și 4 lit. a și c din OG96/1998.
În baza art. 98 alin. 1, 2 și 4 rap. la art. 97 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 26/1996 prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infr. prev. de art. art. 98 din Legea nr. 26/1996 alin. 2 și 4 rap. la art. 97 lit. a și c inculpatul a fost condamnat la pedeapsa 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa de2 ani închisoare.
În baza art. 71 cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 cod penal pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art. 26 cod penal rap. la art. 98 alin. 1, 2 și 4 rap. la art. 97 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 26/1996, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 26 cod penal rap. la art. 98 din Legea nr. 26/1996, alin. 2 și 4 rap. la art. 97 lit. a și c inculpatul u, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 26 cod penal rap. la art. 98 alin. 1, 2 și 4 rap. la art. 97 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 26/1996, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 26 cod penal rap. la art. 98 din Legea nr. 26/1996, alin. 2 și 4 rap. la art. 97 lit. a și c, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă Direcția Silvică C-S și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 38.282.810 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material suferit.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b, rap. la art. 98 alin. 5 din Legea nr. 26/1996 s-a dispus confiscarea autobasculantei cu nr. de înmatriculare -, proprietatea inculpatului.
În baza art. 191 cod procedură penală instanța a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut faptul că în data de 28.02.2004, în jurul orelor 18.00-19.00, inculpatul T G, având calitatea de pădurar, s-a deplasat împreună cu inculpatul u, care-i conducea autoturismul, la vagoanele de dormit ale muncitorilor ieri de la din zona păstrăvăriei din com.. Aici, primul inculpat a discutat cu martorul, propunându-i acestuia să meargă cu el să taie cu drujba niște arbori de esență și spunându-i că a discutat și cu colegul acestuia pentru ca să vină să-i ajute cu un utilaj ier numit taf, urmând a se întâlni la locul numit "Crucea lui ".
Martorul a mers împreună cu, cu taful condus de acesta din urmă, în pădure, la locul numit " Crucea lui ", unde erau așteptați de inculpații T G și u.
De la locul unde s-au întâlnit și unde se afla o barieră, cei patru s-au deplasat cu taful condus de inculpatul o distanță de aproximativ 2- 3 km. La indicațiile lui TGm artorul a tăiat cu dujba un număr de 4 arbori de esență, nemarcați, pe care martorul i-a tras cu taful până în apropierea barierei.
Arborii au fost măsurați de inculpatul T la o lungime de 4 metri, fiind ajutat de u, și tăiați apoi de martorul. La scurt timp, la fața locului a sosit și inculpatul, care conducea autobasculanta cu nr. de înmatriculare -. Lemnele au fost încărcate în autobasculantă de către martorul cu ajutorul unui ifron. Autocamionul s-a deplasat spre mun. Reșița, fără a se putea stabili unde au fost vânduți buștenii.
După câteva zile inculpatul TGi -a dat martorului suma de 3.000.000 lei, pe are să-i împartă cu. Și martorul a fost remunerat pentru activitatea sa cu suma de 600.000 lei.
Inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor, însă din întregul material probator a rezultat fără nici un dubiu vinovăția acestora.
Astfel, martorii, și au confirmat starea de fapt expusă mai sus, aceștia descriind detaliat activitatea inculpaților.
Declarațiile acestora s-au coroborat și cu celelalte probe administrate în cauză.
Referitor la declarațiile martorilor G, și, acestea au fost înlăturate de către instanță, ele necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpații și partea civilă Direcția Silvică C-
Prin decizia penală nr. 316/13.12.2005 pronunțată de către Tribunalul C-S, în dosar nr. 5221/P/2005 au fost admise apelurile declarate de către inculpați și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 331/26.05.2005, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr. 4294/P/2004 și s-a dispus desființarea sentinței apelate și rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de fond.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, analizându-se declarațiile martorilor, și, ale căror declarații sunt puternic contrazise de către declarațiile martorilor G, și și care nu pot fi analizate fără a se avea în vedere interesul acestora în cauză, se impune reaudierea și confruntarea celor de mai sus, precum și reaudierea și confruntarea inculpaților cu aceștia în vederea stabilirii existenței infracțiunii și a participațiunii tuturor persoanelor implicate. Acest aspect se impune cu atât mai mult cu cât declarațiile martorilor din rechizitoriu se contrazic cu temeiul reținut prin acest act, fiind greu de explicat cum se aflau în eroare de fapt, în condițiile în care primiseră banii ca recompensă pentru serviciile prestate cu ocazia desfășurării infracțiunilor.
Cauza a fost reînregistrată sub numărul 604/290/24.01.2006 la Judecătoria Reșița.
Prin sentința penală nr. 77 din 8.03.2007, pronunțată în dosar nr. 604/2006, Judecătoria Reșița în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 alin. 1 lit. c cod procedură penală a achitat pe inculpatul T G, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 cod penal rap. la art. 32 alin. 1,2,4 lit. a,c din OG 96/1998 republicată și a infracțiunii prev. de art. 98 alin. 1,2,4 rap. la art. 97 alin. 4 lit. a,c din Legea nr. 26/1996.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 alin. 1 lit. c cod procedură penală a achitat pe inculpații u și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 cod penal rap. la art. 98 alin. 1,2,4 rap. la art. 97 alin. 4 lit. a,c din Legea nr. 26/1996.
A respins acțiunea civilă formulată de către partea civilă Direcția Silvică C-
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, existând un puternic dubiu, care profită acestora.
Analizând probele în învinuire s-a constatat că martorii și au dat declarații contradictorii atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată. Astfel, prin declarația de la fila 15 dosar martorul i-a indicat pe inculpați ca fiind autorii faptelor, a descris modul în care infracțiunile au fost comise, adăugând că pentru serviciul prestat a fost recompensat de către inculpatul T G cu suma de 3 milioane lei. La fila 17 din același dosar, acest martor revine asupra declarațiilor date anterior și arată că, în data de 28.02.2004, după terminarea serviciului a stat în locuință, nu a fost vizitat de nici o persoană, nu a fost în seara acelei zile în pădure și nu a primit nici o sumă de bani de la inculpatul T
Și în faza de judecată martorul a avut o poziție oscilantă, declarând mai întâi că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor, arătând apoi că nu își menține declarația, cele declarate anterior se datorează amenințărilor la care a fost supus de către patronul firmei la care lucrează și șeful postului de poliție din. Nu a venit nimeni să-i ceară să taie lemne din pădure. Fiind audiat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița în legătură cu săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, a declarat că a înțeles să revină asupra declarațiilor din care rezultă că inculpații au comis faptele ce formează obiectul acestui dosar întrucât inculpatul TGl -a servit cu băuturi alcoolice.
O atitudine asemănătoare a avut-o și martorul, care în declarația dată la fila 33 dosar arată că nu-și susține declarația dată anterior la postul de poliție, acolo fiind agresat verbal și amenințat. Nu a fost vizitat de către inculpatul T G în data de 28.02.2004, nu cunoaște cine a tăiat arborii. Ulterior, în faza de judecată, i-a indicat pe inculpați ca fiind autorii faptelor.
Date fiind desele reveniri asupra propriilor declarații, faptul că acești doi martori pot fi bănuiți de subiectivism și rea credință, în condițiile în care au fost cercetați în prima fază alături de ceilalți inculpați ( - soluție de scoatere de sub urmărire penală, și - neînceperea urm. penale ), coroborate cu declarația martorului, potrivit căreia și i-au spus că șeful lor, le-a cerut să declare la parchet că inculpații sunt autorii faptelor în caz contrar urmând a fi concediați, instanța de fond a înlăturat de la deliberare aceste declarații apreciindu-le ca nefiind sincere.
În legătură cu declarația martorului, instanța de fond a reținut poziția constantă a acestuia atunci când a afirmat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor. Este adevărat și faptul că datorită regulii generale a liberei aprecieri a probelor, pe baza declarației unui singur martor, se poate întemeia o sentință de condamnare. În această situație, însă, judecătorul va trebui să fie sigur că martorul este de bună-credință și că a perceput corect și fidel faptele asupra cărora a fost audiat.
Or, în speța de față, faptele și împrejurările cu privire la care a făcut referire martorul au fost puternic contrazise de declarațiile date de către ceilalți martori audiați în cauză, respectiv G, și. Nu a fost identificat nici un motiv care să determine instanța să aibă rezerve în a admite ca fiind reale cele declarate de către acești martori.
Potrivit art. 66 alin. 1. proc. pen. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească vinovăția.
Așa fiind, instanța de fond a constatat că probele administrate nu fac dovada vinovăției inculpaților și că nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 23 alin. 11 din Constituția României și de art. 66 din codul d e procedură penală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița.
În motivarea apelului parchetului s-a arătat că sentința primei instanțe este vădit netemeinică, bazându-se pe o apreciere eronată a probelor administrate la dosarul cauzei; s-a arătat că, în mod greșit, prima instanță a apreciat drept subiective declarațiile martorilor, și, pentru că aceștia, inițial, ar fi fost cercetați alături de ceilalți inculpați, fără a avea însă în vedere subiectivismul martorilor propuși de către inculpați. În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecându-se cauza, condamnarea inculpaților pentru faptele reținute în sarcina acestora.
Prin decizia penală nr. 144 din 25.10.2007 pronunțată de Tribunalul C-S, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița, împotriva sentinței penale nr. 77/8.03.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 604/2006, pe care a desființat-o și rejudecând:
În baza art. 25 cod penal rap. la art. 32 alin. 1, 2 și 4 lit. a și c din OG96/1998 republicată, prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 25 cod penal rap. la art. 32 alin. 2 și 4 lit. a și c din OG96/1998 republicată, a condamnat pe inculpatul T G, la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 98 alin. 1, 2 și 4 rap. la art. 97 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 26/1996 prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 98 din Legea nr. 26/1996 alin. 2 și 4 rap. la art. 97 lit. a și cac ondamnat același inculpat la 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa de2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a-c cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale.
În baza art. 26 cod penal rap. la art. 98 alin. 1, 2 și 4 rap. la art. 97 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 74 lit.a, art. 76 lit. d Cp prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 26 cod penal rap. la art. 98 din Legea nr. 26/1996, alin. 2 și 4 rap. la art. 97 lit. a și cac ondamnat pe inculpatul u la1 an închisoare.
În baza art. 81 cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 cod penal, punând în vedere inculpatului prevederile art. 83 cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 26 cod penal rap. la art. 98 alin. 1, 2 și 4 rap. la art. 97 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 26/1996, cu aplic. art. 74 lit.a, art. 76 lit.d Cp prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 26 cod penal rap. la art. 98 din Legea nr. 26/1996, alin. 2 și 4 rap. la art. 97 lit. a și cac ondamnat pe inculpatul la1 an închisoare.
În baza art. 81 cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 cod penal. punând în vedere inculpatului prevederile art. 83 cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală și a art. 998 și urm. cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă Direcția Silvică C-S și obligă inculpații, în solidar, la plata sumei de 3828,281 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material suferit, respingând celelalte pretenții ale părții civile.
În baza art. 118 alin. 1 lit. b, rap. la art. 98 alin. 5 din Legea nr. 26/1996 a confiscat autobasculanta cu nr. de înmatriculare -, proprietatea inculpatului.
Verificând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 și art.378 Cod procedură penală, sub toate aspectele de temeinicie și legalitate și pentru orice motiv de desființare, tribunalul a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița este fondat urmând a fi admis, în sensul și pentru următoarele considerentele:
Astfel, tribunalul a reținut că prima instanță a apreciat eronat probele administrate în cauză, soluția de achitare pronunțată nefiind întemeiată.
S-a reținut că martorii și au indicat, în declarațiile lor date în faza de urmărire penală, activitatea desfășurată de către cei trei inculpați.
Declarațiile celor doi martori mai sus amintiți au fost confirmate și de martorii și, martori asistenți la conducerea în teren, care au declarat că, în prezența lor, martorii și au indicat locul faptei și au confirmat că au tăiat arborii la solicitarea inculpatului T
De asemenea, martorul a indicat locul săvârșirii faptei, cât și modul de săvârșire a faptelor de către cei trei inculpați, declarația acestuia venind în completarea declarațiilor martorilor și .
Chiar dacă martorii, și au revenit de mai multe ori asupra declarațiilor date, tribunalul a reținut că primele declarații date de aceștia corespund adevărului, întrucât nu s-a făcut dovada că acestea ar fi fost date sub imperiul presiunii sau amenințării, ci întrucât ele se coroborează cu celelalte probe care susțin vinovăția inculpaților (declarațiile constante ale martorilor și, procesul-verbal de constatare de la fila 10 dosar urmărire penală, procesul-verbal de conducere în teren -fila 25 dosar ).
Declarațiile inculpaților și cele ale martorilor, și au fost înlăturate întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, cu privire la aceste declarații s-a reținut următoarele:
În ce-l privește pe inculpatulT, s-a reținut că, în declarația sa inițială (fila 40 dosar ) acesta a arătat că, în ziua reținută ca fiind cea a săvârșirii infracțiunii, a fost la bar împreună cu u și u, după care a stat la domiciliul său. A mai arătat că în jurul orei 20,30 fost vizitat de colegul său, martorul. Abia când a fost audiat în fața primei judecăți a fondului, inculpatul Tad eclarat că la domiciliul său, în jurul aceleiași ore, 20,30, au venit atât, cât și, deși putea să specifice acest lucru și cu ocazia primei declarații. Apoi inculpatul și-a modificat declarația și a arătat că a venit la domiciliul său la ora 18,00, iar la ora 21.
În plus, s-a reținut că declarațiile celor doi martori ( și ), pe lângă faptul că, în succesiunea lor au suferit modificări, nici nu se coroborează cu cele ale inculpatului.
Astfel, martorul, în prima sa declarație, a arătat că a fost la domiciliul lui T între orele 14-16 și că, bătând în geam, i-a răspuns u, iar apoi, în declarația din dosarul nr. 604/2006 al Judecătoriei Reșița a arătat că ar fi fost la domiciliul inculpatului T între orele 14,00 - 18,00 și că nu a văzut pe nimeni acolo, întrucât nu a intrat.
Coroborând declarațiile date atât de inculpat cât și de martor, a rezultat cu certitudine că declarația martorului nu corespunde cu primele două declarații ale inculpatului sub aspectul orei la care ar fi venit martorul la domiciliul inculpatului și mai mult, că inculpatul și martorul și-au modificat ultima declarație sub acest aspect, pentru a exista o corespondență între ele.
Martorul a arătat, în ambele declarații date, că ar fi fost la domiciliul lui T G în jurul orei 21,00, însă declarația acestui martor a fost înlăturată întrucât nu a corespuns cu prima declarație a inculpatului T, în care acesta nu a declarat nimic în legătură cu vizita lui și nici cu cea de-a doua declarație a inculpatului în care acesta a arătat că a fost vizitat atât de, cât și de în jurul orei 20,30.
De asemenea, declarația martorului nu se coroborează nici cu declarațiile inculpatului u, care a dat declarații similare cu cele ale inculpatului T
Referitor la inculpatul, tribunalul a reținut că, acesta, în prima sa declarație arată că în ziua reținută ca fiind cea a săvârșirii faptei, a fost la A împreună cu, întorcându-se în jurul orelor 22,30 - 23,00 și rămânând la domiciliul său. În această declarație inculpatul nu precizează nici cu ce mașină s-a deplasat și nici ce dorea să cumpere din localitatea A și nici faptul că s-ar fi întâlnit la întoarcere cu martorul.
Cu ocazia primei judecări a fondului, inculpatul își modifică declarația și arată că a fost la A împreună cu și cu și că la întoarcerea de la A s-ar fi deplasat la domiciliul lui, unde s-ar fi aflat și fiica sa, iar cu ocazia rejudecării fondului inculpatul mai arată că a fost la A împreună cu cei doi martori, deplasându-se cu o mașină albă.
Martora (soția inculpatului) a declarat cu ocazia primei judecăți a fondului că soțul său și martorul au plecat la A cu o mașină VW roșie, declarație care evident nu se coroborează cu ultima declarație dată de inculpat, fapt ce a determinat ca, cu ocazia rejudecării fondului, aceasta să-și modifice declarația și să arate că, după prima judecată a fondului, a aflat că mașina VW s-a și că soțul său (inculpatul ) a plecat la cu un alb.
Declarațiile martorei au fost înlăturate de către tribunal, fiind subiective și necoroborându-se unele cu altele, dar nici cu prima declarație a inculpatului și nici cu cea de-a doua, în care acesta, deși putea preciza cu ce mașină s-a deplasat și faptul că ar fi schimbat mașinile, nu a făcut-
De asemenea, au fost înlăturate și declarațiile martorului, deoarece acestea nu se coroborează cu prima declarație a inculpatului și nici între ele, martorul declarând inițial că a fost împreună cu inculpatul și la A, fără a preciza cu ce s-au deplasat, pentru ca apoi să-și completeze declarația cu mențiunea că cei trei s-au deplasat la A cu un alb și că au schimbat mașinile.
A fost înlăturată și declarația martorului, întrucât aceasta nu se coroborează cu primele declarații ale inculpatului și nici cu prima declarație a martorilor și care, abia cu ocazia rejudecării fondului (în anul 2006) și-au amintit că în dreptul localității s-ar fi întâlnit cu martorul, deși puteau specifica acest lucru și cu ocazia primelor declarații.
În ce-l privește pe inculpatulu, întrucât acesta a declarat la fel ca și inculpatul T G, tribunalul nu a mai făcut analiza declarațiilor martorilor și, care au fost înlăturate, analiza făcută cu privire la declarațiile inculpatului TGf iind valabilă și pentru declarațiile inculpatului u.
Având în vedere analiza probelor mai sus enunțate, tribunalul a reținut că s-a făcut dovada, atât sub aspectul laturii subiective, cât și sub aspectul laturii obiective, că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor prin rechizitoriul parchetului.
În ce-l privește pe inculpatul T G, sub aspectul laturii obiective s-a făcut dovada că acesta a săvârșit acțiunea de determinare cu privire la martorii și, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și respectiv acțiunea de însușire pe nedrept, sub aspectul laturii subiective făcându-se dovada vinovăției sub forma intenției directe.
Referitor la inculpații u și s-a reținut că aceștia au săvârșit activități specifice de complice iar, sub aspectul laturii subiective au acționat cu intenție directă.
În drept, faptele inculpatului T G de a-i determina pe martorii și la tăierea a patru arbori nemarcați de esență pe care și i-a însușit pe nedrept întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 32 alin. 1, 2 și 4 lit. a și c din OG96/1998 republicată și de art. 98 alin. 1, 2 și 4 raportat la art. 97 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 26/1996.
Faptele inculpatului u, care în data de 28.02.2004 l-a transportat pe inculpatul T, conducând autoturismul acestuia la locul numit "Crucea lui ", l-a însoțit în momentul în care a discutat cu și și l-a ajutat pe acesta la activitățile de măsurare și tăiere a arborilor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la sustragerea de material lemnos prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 98 alin. 1, 2 și 4 raportat la art. 97 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 26/1996.
Fapta inculpatului care în data de 28.02.2004 a transportat materialul lemnos sustras cu camionul proprietate personală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la sustragerea de material lemnos, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 98 alin. 1, 2 și 4 raportat la art. 97 alin. 4 lit. a și c din Legea nr. 26/1996.Pe latură subiectivă instanța reține intenția ca formă a vinovăției.
În ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, în primul rând, s-a reținut că, întrucât rejudecarea cauzei în fond a avut loc ca urmare a admiterii apelurilor inculpaților, acestora nu li se poate crea o situație mai grea în propriul apel.
Cu privire la toți inculpații s-a reținut că au avut o atitudine nesinceră.
Referitor la inculpatul T G, s-a mai reținut că acesta a mai suferit, în trecut, mai multe condamnări, care, deși nu atrag starea de recidivă, indică orientarea acestuia spre comiterea de fapte de natură penală și faptul că scopul preventiv educativ al pedepselor anterioare nu s-a realizat, astfel încât tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, cu executarea acesteia.
Referitor la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, tribunalul a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, întrucât ocuparea uneia dintre funcțiile specificate în dispozițiile lit.a și b ale art.64 Cod penal este condiționată de lege de lipsa unei condamnări la pedeapsa închisorii.
Nu s-a interzis însă inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, dreptul de a alege, exercitarea dreptului la vot nefiind exclusă de lege în cazul existenței unei condamnări.
Totodată, s-a reținut că se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.c Cp, deoarece inculpatul a îndeplinit funcția de pădurar, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Nu au fost însă interzise drepturilor prevăzute de art.64 lit.d-e Cp,o asemenea măsură fiind de altfel fără obiect, întrucât inculpatul nu are copii minori și nici nu are calitatea de tutore sau curator.
Având în vedere conduita bună a inculpaților u și înainte de săvârșirea infracțiunii, tribunalul a reținut aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților și a făcut aplicarea dispozițiilor art.74 lit.a și art.76 lit.d Cod penal.
Totodată, avându-se în vedere faptul că inculpații u și sunt la prima întâlnire cu legea penală, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei aplicate acestora poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpaților, făcând aplicarea dispozițiilor art.81,82 Cod penal.
În ce privește latura civilă a cauzei, s-a reținut că dovada prejudiciului produs părții civile s-a făcut în limita celui stabilit prin expertiza efectuată în cauză, astfel încât inculpații au fost obligați în solidar la plata prejudiciului astfel calculat.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpații T G, și.
În motivarea recursului, inculpatul TGa arătat că hotărârea Tribunalului C-S este netemeinică și nelegală, apelul parchetului fiind greșit admis, instanța de apel comițând o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
S-a mai arătat că probele administrate nu au condus cu certitudine la concluzia că acesta a comis faptele care au stat la baza condamnării, existând un puternic dubiu care îi profită inculpatului.
S-a mai invocat faptul că martorii și au dat declarații contradictorii atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanței, aceștia având interes personal, fiind subiectivi și de rea credință, fiind cercetați alături de inculpați.
Inculpatul, în motivarea recursului a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că probele propuse de către acesta au fost înlăturate cu ușurință de instanța de apel și că contradicțiile care au fost relevate de Tribunalul C-S în declarațiile sale, nu sunt confirmate de către probele dosarului. S-a mai invocat faptul că instanța de apel nu a valorificat îndeajuns proba cu expertiza în silvicultură, administrată la fondul cauzei.
Apărătorul ales, cu ocazia susținerii recursului oral, a mai solicitat, casarea hotărârii penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, verificarea faptului dacă a fost pusă în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, respectiv schimbarea încadrării juridice a faptei reținute de către instanța de apel, în tăinuire.
Inculpatul, în motivarea recursului, a criticat hotărârea Tribunalului C-S pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru că a luat în considerare declarațiile martorilor, și, persoane care au fost cercetate alături de cei trei inculpați, iar declarațiile acestora sunt contradictorii. S-a mai reproșat faptul că instanța de fond nu a luat în considerare martorii propuși de către inculpat și unele aspect relevate de expertiza efectuată de către instanță.
Examinând hotărârea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de către inculpații T G, și sunt nefondate, hotărârea Tribunalului C-S fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de apel a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpaților pe baza probatoriului administrat în cauză, încadrarea juridică a faptelor fiind cea legală, iar individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestora s-a făcut cu respectarea disp. art. 72 Cp.
Prima instanță, respectiv Judecătoria Reșița, a dispus achitarea celor trei inculpați în baza disp. art. 10 alin.1 lit.c Cpp, dând eficiență principiului in dubio pro reo, considerând că martorii propuși de către inculpați contrazic martorii propuși de acuzare, astfel că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații nu a fost răsturnată.
Tribunalul C-S însă, a reapreciat întregul probatoriu administrat, făcând o analiză atentă și eficientă a fiecărei probe în parte și a ajuns la concluzia că este necesară înlăturarea probei testimoniale propuse de către inculpați, acestea necoroborându-se cu întregul material probator existent la dosar, fiind în același timp subiective.
Este adevărat că martorii acuzării, printre care sunt și numiții, și sunt persoane care au fost cercetate penal, la un moment dat împreună cu inculpații din prezentul dosar, iar împotriva primilor s-au dispus soluții de netrimitere în judecată, însă acest lucru nu face ca declarațiile lor să fie necredibile, deoarece se coroborează cu întregul material probator administrat în cauză. Cei trei martori arătați mai sus au descris amănunțit modul de desfășurare a întregii activități infracționale a celor trei inculpați,deoarece ei înșiși au participat la aceste fapte, iar din declarațiile lor, coroborate cu declarațiile martorilor și, dar și cu probele cu înscrisuri depuse la dosar, s-a putut contura starea de fapt.
S-a criticat de către cei trei inculpați că declarațiile martorilor și au fost oscilante pe parcursul procesului penal, însă se constată că declarațiile acestora din faza de urmărire penală corespund adevărului, nefăcându-se dovada faptului că acestea ar fi fost date sub imperiul amenințării sau a presiunii din partea cuiva, coroborându-se cu celelalte înscrisuri, respectiv declarațiile martorilor acuzării.
Este adevărat că cei trei inculpați, prin probele care le-au propus în apărare, au încercat să-și creeze un alibi, prin dovedirea faptului că în ziua săvârșirii infracțiunii nu au fost prezenți în zonă, însă aceste probe nu au fost de natură să convingă instanța de realitatea faptelor expuse, deoarece au existat o serie de inexactități și de necoroborări între ele, apreciindu-se în mod corect de către instanța de apel că ele nu sunt credibile.
Nu este important numărul martorilor, ci credibilitatea lor și buna lor credință, și că aceștia să perceapă fidel faptele care sunt deduse judecății, iar în speța noastră s-a dovedit că martorii propuși prin rechizitoriu dovedesc faptele săvârșite de către cei trei inculpați, iar pe baza regulii generale a liberei aprecieri a probelor, Tribunalul C-S a dat eficiență acestor probe, pronunțând o hotărâre de condamnare a inculpaților.
S-a mai criticat faptul că copacilor tăiați nu au fost găsite. Această critică este neîntemeiată, deoarece din procesul verbal de constatare a infracțiunii, aflat la fila 10 dosar urmărire penală, rezultă că aceste cioate au fost găsite, fiind descris locul respectiv, precizându-se și faptul că la fața locului s-a găsit rumeguș proaspăt, ca urmare a fasonării arborilor de esență, nemarcați, dar și vârfurile arborilor și mai multe crengi rezultate în urma tăierii. Faptul că ulterior, au fost scoase din rădăcini o parte din aceste cioate nu mai are relevanță, deoarece s-a dovedit cu probe că acestea au existat și, mai mult decât atât, s-au găsit urme de tăiere a arborilor la locul săvârșirii faptelor.
O altă critică adusă de către inculpați, a fost o remarcă a completării la raportul de expertiză efectuat în cursul judecății la instanța de fond, potrivit faptului că, în luna februarie, când s-a făcut tăierea arborilor, stratul de zăpadă a fost gros și nu s-a putut intra cu basculanta pe drumul ier pentru încărcarea buștenilor, însă aceste precizări sunt teoretice, deoarece expertiza a fost efectuată ulterior și ea nu se coroborează cu întregul material probator.
Instanța de recurs apreciază că Tribunalul C-S, prin reaprecierea probelor, în mod corect a constatat că probele existente la dosar fac dovada vinovăției inculpaților, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații și desființarea hotărârii primei instanțe, respectiv condamnarea celor trei inculpați, s-a făcut într-o manieră justă.
Instanța apreciază că aplicarea pedepsei s-a făcut corect, cu luarea în considerare a gradului de participare a fiecărui inculpat la activitatea infracțională, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, dar și de circumstanțele personale a fiecărui inculpat în parte, mai mult decât atât, acestea din urmă au fost valorificate prin acordarea circumstanțelor atenuante facultative inculpaților și, acestora din urmă fiind dispusă suspendarea executării pedepsei aplicate, conf. art. 81 Cp.
Solicitările inculpaților de achitare a acestora pentru motivele arătate mai sus, vor fi înlăturate în acest condiții, fiind menținută hotărârea de condamnare dispusă de către Tribunalul C-
În ceea ce privește pe inculpatul, solicitările acestuia, prin avocat, cu ocazia dezbaterii de fond a recursului, nu sunt fondate, deoarece încadrarea juridică a faptei este corectă, neputând fiind reținută în sarcina inculpatului latura obiectivă a infracțiunii de tăinuire, iar faptul că nu s-ar fi pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei nu a adus nici o vătămare inculpatului, nefiind motive de casare cu trimitere spre rejudecare a cauzei, acest lucru(schimbarea de încadrare juridică a faptei) făcându-se din oficiu și nu este în defavoarea inculpatului.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de apel a făcut o corectă apreciere a probelor și, constatând că sunt îndeplinite condițiile esențiale ale răspunderii civile delictuale, a dispus obligarea inculpaților în solidar la plata sumei de 3828,281 Ron, cu titlu de despăgubiri materiale, fiind respinse celelalte pretenții ale părții civile.
Constatându-se vinovăția inculpatului, instanța de apel, în mod corect a făcut aplicarea art. 118 alin.1 lit.b Cp, raportat la art. 98 alin.5 din 26/1996, dispunând confiscarea autobasculantei cu nr. de înmatriculare -, care se afla în proprietatea acestui inculpat.
Pentru toate aceste considerente, neexistând motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondate recursurile formulate de inculpații T G, și.
Văzând și art. 192 alin.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge recursurile formulate de inculpații T G, și - împotriva deciziei penale nr. 144/25.10.2007 a Tribunalului C-S, pronunțată în dosarul nr-, ca nefondate.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă inculpatul recurent la câte 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. Gh./21.02.08
Tehnored. ex. /21.02.08
PI. -
- -;
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
