Infractiuni silvice Spete. Decizia 505/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR. 505/R/2008
Ședința publică din 02 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Țarcă Gabriela președinte secție penală,
JUDECĂTOR 3: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr.197/A din 07 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, decizie prin care s-a menținut în totul sentința penală nr.1067 din 25 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de Legea nr.26/1996.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de apărătorul acestuia av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 91/2008, emisă de Baroul Bihor Cabinet Individual, lipsă fiind partea civilă intimată.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală cu referire la art. 18/1 Cod penal în ceea ce privește infracțiunea de tăiere de arbori, iar în ceea ce privește infracțiunea de furt de arbori, a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a sau d Cod procedură penală. În motivarea recursului arată că așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză tehnică, arborii tăiați erau de pe proprietatea inculpatului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat, a se menține ca legale și temeinice hotărârile recurate, cu obligarea inculpatului recurent la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că a tăiat lemne din pădurea proprietatea sa. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1067 din 25.06.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 334 Cod procedură penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 31 din Legea nr. 75/2002, modificat prin art. 32 din Legea 33/2004 și infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 98 din Legea 26/1996 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 32 al. 3 din OUG 96/1998 republicată și art. 98 al. 3 din Legea nr. 26/1996.
În baza art. 32 al. 3 din OUG 96/1998 republicată cu aplic. art. 13 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În baza art. 98 din Legea 26/1996 cu aplic art. 13 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit "a" și art. 34 lit "b" Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare ce se va executa de către inculpat.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit."a" și "b" Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 cod penal și art. 71 alin 5 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și accesorii pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 82 cod penal.
În baza art. 359 cod procedură penală, a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal.
În baza art. 14, art 346 Cod procedură penală și art. 998-999 cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei despăgubiri civile în favoarea părții civile.
În baza art. 189 cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, conform împuternicirii avocațiale nr. 6776 din 09.12.2005, să fie avansat Baroului de Avocați B din Fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 191 alin. 1 cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada 3-5.11.2004 inculpatul împreună cu numitul s-au deplasat în pădurea aparținând cu ajutorul unei drujbe au tăiat un nr. de 13 arbori de diferite esențe, respectiv, cer și sorb, pe care ulterior inculpatul i-a transportat cu tractorul la marginea satului în locul numit unde au fost identificați de reprezentanții Ocolului Silvic O, diametrul acestora corespunzând cioatelor găsite la fața locului.
Cu privire la această faptă Ocolului Silvic Oaî ncheiat procesul verbal de infracțiune silvică nr. 2/I/P din 16.11.2004 reținând infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.31 al.1 din Legea nr. 75/2002 raportat la prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior în sumă de 230.000 ROL pe metru cub, inculpatul refuzând să semneze acest proces verbal (fila 6 dosar urmărire penală).
Conform fișei de evaluare a pagubei, volumul materialului lemnos a fost stabilit la 10,45 mc în valoare de 27.671.070 ROL inclusiv TVA.(fila 5 dosar urmărire penală)
Audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei arătând că arborii au fost tăiați din pădurea sa care este delimitată de pădurea composesoratului prin marcarea unor arbori ai composesoratului cu vopsea roșie, ori găsite sunt incluse în pădurea proprietatea sa. Pădurea din care a tăiat a moștenit-o de la socrii săi și a fost pus în posesie cu aceasta, comisia delimitând la fața locului suprafața, locul respectiv numindu-se "Față " și nu "". Totodată inculpatul a arătat că nu a avut aprobarea Ocolului Silvic pentru tăiere de arbori și aceștia nu i-au fost însemnați de către pădurar, el neștiind că are nevoie de o astfel de aprobare și nici pădurarul nu i-a spus acest lucru.(fila 10-11)
Numitul, reprezentantul composesoratului a arătat că pădurea composesoratului este delimitată cu vopsea roșie și că după terminarea acesteia este teren arabil, și abia dincolo de acesta sunt pășuni împădurite ce aparțin persoanelor fizice.(fila 12)
În apărarea sa inculpatul a depus titlul de proprietate nr. 1698 din 5.05.1998 emis pe numele socrului său, iar potrivit adresei 289/6.03.2006 emisă de Primăria, s-a făcut punerea în posesie pentru nr. top.1014/227 pentru suprafața de 3356 mp teren arabil în parcela "față " și din același nr. topo a fost pus în posesie cu 960 mp teren cu vegetație forestieră care are ca vecinătăți terenul lui, și (filele 20-21)
Pe parcursul procesului inculpatul a mai susținut că el este membru al composesoratului și în această calitate are dreptul anual la o anumită cotă de lemne astfel că nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea infracțiunii de furt.
La data de 24.02.2005 martorul a efectuat o conducere în teren în prezența martorilor asistenți și, ocazie cu care a indicat locul de unde împreună cu inculpatul au tăiat arborii în cauză, trecându-se totodată la măsurarea respectivelor cioate.
Martorul a arătat că a participat la conducerea în teren, ocazie cu care au fost măsurate un nr. de 11-12 cioate de dimensiuni diferite.
Din declarațiile martorilor și G rezultă că pădurea composesoratului este delimitată prin vopsirea cu roșu a arborilor marginali și raportat la această delimitare indicate de martorul se aflau în interiorul pădurii composesoratului. De asemenea, martorii au arătat că inculpatul are pădure la o distanță de cca.400-500 mai jos, abia la cca.150 m începând pădurile particularilor.
Totodată ambii martori au arătat că inculpatul în calitate de membru al composesoratului are dreptul anual la o anumită porție de material lemnos din pădurea composesoratului, a cărui tăiere se face în prezența pădurarului, a comisiei composesoratului după marcarea arborilor de către Ocolul Silvic și numai dintr-o anumită parcelă anume stabilită. La data faptei, nu se mai putea tăia din parcela unde au fost găsite, întrucât fuseseră tăiați toți arborii marcați în momentul respectiv efectuându-s e tăieri pentru membrii composesoratului în altă parte(filele 8-91).
Martorul G, pădurarul responsabil de zonă, a arătat că a constatata tăierea celor 13 arbori după care procedând la căutarea materialului lemnos a găsit o parte abandonat în satul iar o altă parte în curtea inculpatului.Pădurea composesoratului este delimitată clar cu vopsea roșie, inculpatul fiind prezent la respectiva delimitare și tăierea de lemn din această pădure trebuie aprobată de ocolul Silvic care stabilește masa lemnoasă ce se extrage și procedează la marcarea arborilor. Totodată martorul a arătat că de la locul unde s-au găsit până la limita cu pădurea persoanelor fizice sunt cel puțin 50 de metrii (fila 68).
La propunerea inculpatului, au fost audiați martorii: și care nu au putut da detalii cu privire la terenul inculpatului nerelevând aspecte utile cauzei și martorul a HG cărui declarație în sensul că arborii au fost tăiați din terenul inculpatului nu poate fi reținută, aceasta fiind în contradicție cu ansamblul probatoriu administrat în cauză.
Prezent în instanță, președintele ui, numitul a arătat că rația anuală pentru fiecare membru al composesoratului este de 0.533/porție, însă în realitate se dă 13/porție, unii dintre membrii având chiar mai multe porții. Potrivit evidențelor, inculpatul are o singură porție (tabele 99-100), însă soacra sa are 3 porții și sa încă 2 porții.
Inculpatul a arătat în instanță că a fost mandatat verbal de către soacră și sa să ridice lemnele ce le reveneau acestora, fapt pe care însă nu l-a adus la cunoștința composesoratului și nici nu a ridicat niciodată aceste lemne.
Diferența mare dintre volumul materialului lemnos sustras de 10,453și rația anuală ce revenea inculpatului ca membru al composesoratului, de 13, lipsa aprobării și a marcajului din partea Ocolului Silvic, lipsa Comisiei ui la momentul tăierii arborilor și parcela din care au fost tăiați acești arbori sunt aspecte care relevă din punct de vedere subiectiv intenția inculpatului de furt a unor arbori tăiați ilegal ce aparțineau ui.
Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele la care am făcut referire mai sus și procesul verbal de constatare a infracțiunii ( 3-6 dosar urmărire penală), procese verbale de măsurare la și identificare a terenului ( 18-19 dosar urmărire penală), declarații martori ( 7-12 dosar urmărire penală), proces verbal de confruntare ( 29 dos up) și declarații învinuit ( 13-14 dosar urmărire penală).
Prin actul de sesizare, s-a reținut în sarcina inculpatului infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 31 din Legea nr. 75/2002 modificat prin art. 32 din Legea 33/2004 și art. 98 din Legea 26/1996 fără a se indica aliniatul deși infracțiunea are trei forme în funcție de valoarea pagubei raportat la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Potrivit Ordinului nr.416/13.06.2006 al Ministerului Culturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, aplicabil de la 01.07.2006, s-a aprobat prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la suma de 69 lei/m3, pe baza căruia se calculează valoarea despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier și se stabilește încadrarea juridică.
În Monitorul Oficial nr. 122 din 26.02.2003, OUG 96/1998 a fost republicată avându-se în vedere și modificările aduse prin Legea 75/2002, astfel că se impune încadrarea juridică a faptelor potrivit textului de lege astfel cum a fost republicat, în Legis fiind actualizată până ala 21.05.2006.
La data săvârșirii faptei, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior a fost de 230.000 lei așa cum rezultă din sesizarea Ocolului Silvic (fila 3 dosar urmărire penală ), valoarea pagubei așa cum rezultă din fișa de calcul de la fila 5 dosar urmărire penală, fiind astfel de peste 50 de ori mai mare, faptele încadrându-se juridic în art. 32 alin. 3 din OUG 96/1998 republicată și art. 98 alin 3 din Legea 26/1996, astfel că în baza art. 334, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 31 din Legea nr. 75/2002, modificat prin art. 32 din Legea 33/2004 și prevăzută și pedepsită de art. 98 din Legea 26/1996 în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 32 al. 3 din OUG 96/1998 republicată și art. 98 al. 3 din Legea nr. 26/1996.
Având în vedere că înainte de condamnarea definitivă a intrat în vigoare Ordinul la care am făcut referire, care creează o situație mai favorabilă inculpatului cu privire la încadrarea juridică și pedepsele prevăzute de lege în sensul că valoarea pagubei este de 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, instanța de fond a făcut aplicarea art. 13 Cod penal.
Pe latura civilă a cauzei, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 200 lei, arătând ca valoarea unui metru cub de lemne pentru membrii composesoratului este de 20 lei/ metru cub, astfel că instanța, în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală și art. 998-999 cod civil, a obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei despăgubiri civile în favoarea părții civile.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel în termen solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărâri atacate, iar după rejudecarea cauzei, să se dispună achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.b/1 Cod procedură penală cu referire la art.18/1 și art. 91 Cod penal în ceea ce privește infracțiunea de tăiere de arbori, iar în ceea ce privește infracțiunea de furt de arbori, a se dispune achitarea în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.a Cod procedură penală întrucât, astfel cum s-a și stabilit prin raportul de expertiză, acei arbori erau ai inculpatului. Întrucât și la momentul de față, situația juridică a acelui ic de pădure este neclară, petentul nu ar fi primit dreptul de tăia arborii.
Prin decizia penală nr. 197/A din 07 iulie 2008, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1067 din 25 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a menținut - o în totul, obligând pe apelant să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, verificând apelul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, a constatat că acesta este nefondat. În mod legal și temeinic prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori, respectiv furt de arbori la pedeapsa de 1 an închisoare, respectiv 2 ani închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani închisoare, întrucât în perioada 3-5.11.2004 inculpatul a tăiat un nr. de 13 arbori de diferite esențe din pădurea ui cauzând un prejudiciu de 27.671.070 ROL.
În apărare, inculpatul a arătat că a tăiat arbori de pe terenul care-i aparține, iar nu de pe terenul ui, afirmație care nu se coroborează cu vreo altă probă aflată la dosarul cauzei. Martorul G, pădurarul responsabil de zonă a arătat că după ce a constatat tăierea celor 13 arbori a procedat la căutarea materialului lemnos, găsind o parte abandonat în satul, iar o altă parte abandonat în curtea inculpatului. Pădurarul a mai arată de asemenea că pădurea composesoratului este clar delimitată cu vopsea roșie și tăierea de lemn de pe această suprafață trebuie aprobată de Ocolul Silvic, iar de la locul unde s-au găsit până la limita cu pădurea persoanelor fizice sunt cel puțin 50. (68) De asemenea, din declarația aceluiași martor reiese că și înainte și după ce a tăiat arborii acesta l-a căutat pe martor, cerându-i să-i dea aprobare pentru tăierea acestora, pădurarul răspunzându-i că nu este în măsură să dea aprobări. Același martor declară că inculpatul, cu ocazia măsurării la, a invocat că are pădure în zona respectivă, dar nu a motivat cu nici un înscris acest lucru.
De asemenea, din declarația martorului, reprezentantul ui, a rezultat că de o parte și de alta a drumului forestier se întinde pădurea ui, că raportat la direcția de mers dinspre înspre pădure, inculpatul a tăiat arbori mai mult de pe partea, și doar 1 sau 2 de pe partea dreaptă, iar în zona de unde s-au tăiat arborii nu se învecinează cu vreo altă pădure și nu există posibilitatea de a se învecina arborii. (12) De asemenea, mai declară că arborii ui sunt delimitați prin vopsea roșie, după terminarea acesteia este teren arabil și abia dincolo de terenul arabil sunt păduri împădurite ce aparțin persoanelor fizice.
Expertiza topo întocmită în cauză susține la concluzii că porțiunea împădurită cuprinsă între terenul arabil folosit de apelatul inculpat și drumul forestier pe marginea căruia este marcată limita amenajamentului silvic, aparține nr. topo 1698/1998 emis pe seama numitului (socrul apelantului inculpat), acesta fiind terenul în litigiu. Expertiza nu face însă precizarea dacă terenul în litigiu este terenul în legătură cu care există neînțelegeri între inculpat și reprez. ui, sau terenul de pe care s-au tăiat toți arborii, întrucât din celelalte probe rezultă că arborii au fost tăiați de o parte și de alta a drumului forestier, iar nu doar de pe o parte. Dar, astfel cum susține martorul audiat anterior, inculpatul a tăiat arbori de o parte și de alta a drumului forestier, și chiar dacă s-ar admite faptul că a tăiat arbori de pe terenul moștenit de la socru, tot mai rămâne un număr de arbori care au fost tăiați de pe terenul ui, în legătură cu care inculpatul trebuia să știe că nu sunt pe terenul său. Pentru acest motiv nu a putut fi reținută solicitarea formulată în apărare privind achitarea inculpatului cu art.10 lit. a Cod procedură penală, tot astfel cum nu s-a putut reține nici solicitarea privind achitarea inculpatului cu art.10 lit. b/1 pentru tăiere ilegală de arbori, fapta prezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni, pe fondul accelerării procesului de tăieri ilegale de arbori, cu implicații grave asupra mediului înconjurător, însuși inculpatul recunoscând că nu avea aprobare pentru tăierea acestora.
Împotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul solicitând instanței casarea hotărârilor și modificarea lor în sensul de a se dispune achitarea lui în baza art. 11 punctul 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală cu referire la art. 18/1 Cod penal, pentru infracțiunea de tăiere de arbori și art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru infracțiunea de furt de arbori.
În motivarea recursului, inculpatul arată că așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză tehnică, arborii tăiați erau pe proprietatea sa.
Curtea, examinând hotărârile atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385/9 alin.3 Cod procedură penală combinate cu art. 385/6 alin. 1 și art. 385/7 alin. 1 Cod procedură penală, constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
S-a stabilit de către ambele instanțe în mod indubitabil că inculpatul a tăiat arbori fără aprobare, săvârșind pe această cale infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 32 alin. 3 din G nr. 96/1998 republicată, cu aplicarea art. 13 Cod penal.
Sustragerea materialului lemnos de 10,45 metri cubi, în lipsa aprobării din partea Ocolului Silvic, sunt aspecte care relevă din punct de vedere subiectiv, intenția inculpatului de furt a unor arbori tăiați ilegal, ce aparțineau ui. Pentru aceste considerente instanța nu-și va însuși critica inculpatului, potrivit căreia nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt de arbori.
Desigur, așa cum rezultă din probele de la dosar, este plauzibil ca o parte din cei 13 arbori tăiați, să fi aparținut fondului forestier atribuit socrului inculpatului.
Nici acest aspect nu are relevanță în cauză câtă vreme arborii au fost tăiați și însușiți fără aprobare legală.
Și totuși, instanța va considera că fapta inculpatului de a tăia fără drept 13 arbori, de pe fondul ui, și de a-și însuși arborii tăiați, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
S-au avut în vedere următoarele criterii de apreciere: - valoarea relativ redusă a prejudiciului (2.800 lei); - inexistența unei delimitări juridice clare între terenul aparținând inculpatului și cel aparținând ui, conform expertizei topo dispusă în cauză (fila 58, dosar instanța de apel).
Împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat la plata unor amenzi penale pentru săvârșirea unor infracțiuni de lovire nu exclude posibilitatea aplicării art. 18/1 Cod penal.
Antecedentele inculpatului își relevă importanța în caracterizarea gradului de pericol social al faptei, numai dacă sunt examinate în contextul împrejurărilor în care faptele au fost săvârșite, al rezultatelor acestora și al celorlalte date ce caracterizează persoana inculpatului.
În cazul săvârșirii de către inculpat a două infracțiuni concurente care, în accepțiunea instanței, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, se va aplica o singură sancțiune cu caracter administrativ, conform dispozițiilor art. 91 Cod penal.
Pentru toate aceste motive s-a procedat ca mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. "d" Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 197/A din 07 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 1067 din 25 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care le casează și modifică în sensul că:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente.
Înlătură pedepsele de 1 an închisoare și 2 ani închisoare.
Înlătură pedepsele accesorii aplicate.
În baza art. 18/1 Cod penal cu referire la dispozițiile art.11 punctul 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, dispune achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 32 alin. 3 din G nr. 96/1998, cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 98 din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 13 Cod penal, și făcând aplicarea dispozițiilor art. 91 lit. c Cod penal îi va aplica o sancțiune cu caracter administrativ constând din:
-500 lei amendă administrativă.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - -, - - - -
Cu opinie separată,
în sensul admiterii recursului
inculpatului doar în sensul li-
mitării pedepselor accesorii
la interzicerea drepturilor prev.
de art. 64 lit. a teza a II-a și lit.
b din Codul penal.
decizie - T/13.10.2008
Judec. apel - -
Judec.fond
2 ex./13.10.2008,
OPINIA SEPARATĂ
Consider că instanța de fond a reținut corect activitatea infracțională și vinovăția inculpatului în concordanță cu probele administrate în cauză și atribuind faptelor o caracterizare juridică legală, a individualizat just pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului în deplin acord cu criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal, soluție menținută și de către instanța de apel.
Modul de începere al activității infracționale, împrejurările concrete în care infracțiunile au fost comise, respectiv mijloacele săvârșirii lor, pluralitatea infracțiunilor sub forma concursului de infracțiuni, urmările produse, prejudiciul creat nerecuperat, persoana și conduita inculpatului care în pofida probelor administrate în cauză a avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor săvârșite, împotriva acestuia fiind pronunțate trei condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență, ceea ce probează perseverența sa infracțională precum și faptul că executarea pedepselor anterioare nu a atins în persoana inculpatului scopul educativ și preventiv în considerarea căruia au fost aplicate, imprimă faptelor gradul de pericol social al unei infracțiuni în sensul legii penale.
În cauză nu se poate susține că există argumente ce ar atrage inculpatului aplicarea prevederilor art. 18/1 din Codul penal, așa cum în apărare s-a solicitat ci, dimpotrivă, există suficiente temeiuri, așa cum s-a arătat mai sus, care justifică soluția instanței de fond de condamnare a inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare în condițiile art. 81 din Codul penal, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 32 alin. 3 din G nr. 96/1998 și art. 98 din Legea nr. 26/1996, ambele cu aplicarea art. 134 din Codul penal.
Numai o soluție de condamnare a inculpatului în cuantumul și modalitatea de executare stabilită, este de natură să asigure echilibrul urmărit de legiuitor între încălcarea legii penale, pe de o parte, și riposta necesară și suficientă prin care să fie asigurată reacția punitivă a societății pe de altă parte.
Apreciez că hotărârile atacate sunt nelegale însă din următorul considerent:
Astfel, instanța de fond a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b din Codul penal pe durata executării pedepsei, sentință menținută de instanța de apel, deși interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a teza I din Codul penal nu își găsește justificarea în cauză, restrângerea automată nediferențiată a drepturilor prevăzute de lege fiind incompatibilă cu prevederile art. 3 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În speță, ținând seama de persoana inculpatului și de natura faptelor săvârșite de către acesta, apreciez că nu se impunea limitarea dreptului de a alege al inculpatului recurent, limitarea exercitării unor drepturi trebuie să urmărească un scop legitim și să fie proporțional cu împrejurările care le-au determinat.
Ca atare, sub acest aspect, opinez că trebuia admis recursul declarat de inculpat în temeiul dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. d din Codul d e procedură penală, iar hotărârile atacate casate și modificate în sensul limitării pedepselor accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a alin. 1 teza a II-a și lit. b din Codul penal.
Judecător,
- -
opinie - 13.10.2008.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Țarcă Gabriela, Pătrăuș Mihaela
