Infractiuni silvice Spete. Decizia 628/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIENr. 628

Ședința publică de la 16 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Monica Vadana

JUDECĂTOR 2: Silviu Anti

JUDECĂTOR 3: Arin Alexandru

GREFIER:

**********

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU este reprezentat legal de - procuror.

La ordine a venit spre pronunțare recursul declarat de inculpatul,împotriva deciziei penale nr. 137/A din 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.

Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în ședința publică din data de 08 octombrie 2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință din acea zi.

CURTEA

-DELIBERÂND-

Prin sentința penală nr.13/11.01.2008 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul penal nr- s-a dispus în baza art. 11 pct.2 lit. a Cod proc. penală cu aplicare art.10 lit. b Cod proc. penală, cu aplicarea art. 13 cod penal achitarea inculpatului - fiul lui și, născut la 09.08.1983 în, jud.B, domiciliat în com., jud. B, cetățean român, studii 5 clase, stagiul militar nesatisfăcut, muncitor, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.32 alin.1,2 și 4 lit. a din OG 96/1998.

În baza art.98 alin.1,2,4 din Legea nr.26/1996 cu aplicarea art.74 lit. a Cod penal și art.76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 09.08.1983 în, jud.B, domiciliat în com., jud.B, cetățean român, studii 5 clase, stagiul militar nesatisfăcut, muncitor, fără antecedente penale, la 6 luni închisoare.

În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă a termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 359 al.1 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 pen. în sensul că dacă în perioada termenului de încercare va săvârși alte infracțiuni se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.14, 346.C.P.P. cu aplicarea art.998 cod civil a fost obligat inculpatul către partea civilă G la plata sumei de 815,626 lei reprezentând contravaloare prejudiciu.

În baza art.193 Cod proc.penală a fost obligat inculpatul către partea vătămată G la plata sumei de 1600 lei reprezentând onorarii apărători.

S-a luat act că inculpatul a avut apărător ales.

În baza art.191 alin.1 Cod proc.penală a fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin nr.201/22.03.2007 a Judecătoriei Moineștis -a dispus conform art.197 al.2 Cod proc.penală, raportat la 300 al.2 și 332 al.2 Cod proc.penală, restituirea cauzei privind pe inculpatul, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, în vederea refacerii urmăririi penale și a actului de sesizare.

Prin DP nr.688/R/28.06.2007 pronunțată de Tribunalul Bacăua fost trimisă la continuarea judecății nr.201/22.03.2007 a Judecătoriei Moinești deoarece rechizitoriul, ca act de sesizare a instanței nu prezintă neregularitatea reținută de prima instanță, în sensul că privește o faptă pentru care nu s-a început sau efectuat urmărirea penală.

La data de 23.08.2004 inculpatul împreună cu martorul s-au deplasat în pădurea părții vătămate G aflată la pct. în localitatea, jud. De acolo au tăiat un de esență brad cu o valoare de 8156.260 lei rol, pe care l-au secționat în patru piese.

În timp ce secționau bradul au fost auziți (zgomotul de drujbă) de către partea vătămată care era împreună cu soția sa și numiții și care se aflau la o altă proprietate a părții vătămate, în apropiere la un fânaț.

Gam ers la inculpat și i-a atras atenția că taie lemnul fără drept de pe terenul său iar apoi a plecat la poliția din localitate și organele silvice pentru a interveni dar în ziua respectivă nu a găsit pe nimeni.

Totuși la data de 24.08.2004 se deplasează poliția din localitate la locul indicat de către partea vătămată(procesul verbal de la fila 10 urmărire penală), unde sunt găsite piesele despre care se face vorbire și sunt măsurate ca având dimensiunile de 44/39, 63/55,43/48, 30/30.

Deoarece nu exista posibilitatea transportării materialului lemnos acesta a rămas în locul unde a fost găsit, conform aceluiași proces verbal.

Prin procesul verbal de la fila 11 dosar urmărire penală, datat 09.02.2005 reprezentanți ai Ocolului Silvic aferent și poliție merg din nou la terenul părții vătămate unde identifică hotarele care erau marcate cu, cioata provenită de la le tăiat fiind la o distanță de 80 de metri de proprietatea teren forestier aparținând tatălui inculpatului.

Organele de poliție au făcut demersuri ca inculpatul să se prezinte și să participe la cercetarea la fața locului dar acesta a refuzat acest lucru și pentru data respectivă, 27.08.2004 cât și pentru viitor (fila 16,18,19 dosar urmărire penală).

Inculpatul prezent în instanță nu a recunoscut faptele.

De altfel, la data săvârșirii infracțiunii, 23.08.2004, Legea nr.120/19.04.2004 sancționa doar tăierea de către proprietari sau deținători, abia prin Legea nr.183/20.06.2005 a fost modificat art.32 al.1 din OG 96/1998.

Pe cale de consecință conform art.13 Cod penal, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod proc.penală cu aplicarea art.10 lit.b Cod proc.penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 32 alin.1,2 și 4 lit.a din OG 96/1998.

Prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmăririi penale față de pe considerentul că faptele sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 32 alin.1,2 și 4 lit.a din OG 96/1998 și art.98 alin.1,2,4 din Legea nr.26/1996, sub aspectul laturii subiective.

La urmărirea penală, fila 13, acesta recunoaște că la solicitarea inculpatului, în luna august 2004, s-a deplasat împreună cu acesta la punctul, de unde au tăiat un esență rășinoase, pe care l-au secționat în patru piese și l-au luat, comercializându-l la o persoană din localitate.

Deși la prima judecată a fondului martorul își schimbă declarația de la urmărire penală, în prezenta cauză revine și arată că își însușește declarația dată și că într-adevăr în toamna anului 2004 mers la sugestia inculpatului la pct. de unde au tăiat și sustras un de esență rășinoase. Acesta totuși că la acea dată s-ar fi întâlnit cu partea vătămată.

Susținerile părții vătămate au fost confirmate de martorul care declară că se afla împreună cu partea vătămată, soția acestuia și, că inculpatul era împreună cu și tăiau copacul respectiv și că G s-a deplasat să anunțe organele de poliție.

Apărătorul inculpatului a invocat faptul că infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată nu își au aplicabilitate părților vătămate, persoane fizice deoarece conținutul infracțiunilor fac referire doar la fondul forestier național.

Art.98 din Codul Silvic arată că urtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale, ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier național sau de pe terenurile cu vegetație forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, ori dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârșită de cel puțin două ori în interval de 2 ani, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă. Art.4 din același act normativ, prevede că fondul forestier național este, după caz, proprietate publică sau privată și constituie bun de interes național.

Pe cale de consecință o persoană fizică poate figura ca parte vătămată pentru o infracțiune la regimul silvic.

Situația de fapt fiind dovedită în drept fapta inculpatului împreună cu o altă persoană a sustras un din pădurea părții vătămate G, în valoare de 8156.260 lei rol, prejudiciul nerecuperat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.98 alin.1,2,4 din Legea nr.26/1996, pentru care se va dispune pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei conf. art.72 pen. s-a ținut seama de gradul de pericol social al infracțiunii, de modalitatea de săvârșire dar și de persoana inculpatului care deși nu a recunoscut fapta, nu a mai fost condamnat.

Pentru aceleași considerente au fost aplicate dispozițiile art. 74 lit. a Cod penal și art. 76 lit.d Cod penal.

Conform art.52 Cod penal rolul educativ al pedepsei se poate realiza și fără privare de libertate.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei inculpatului pe o perioadă a termenului de încercare prevăzut de art.82 Cod penal.

În baza art.359 al.1 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal în sensul că dacă în perioada termenului de încercare va săvârși alte infracțiuni se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.14, 346.C.P.P. cu aplicarea art.998 Cod civil a fost obligat inculpatul către partea civilă G la plata sumei de 815,626 lei reprezentând contravaloare prejudiciu.

Prin decizia penală nr. 137/A din 24.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăus -a dispus admiterea apelurilor formulate deParchetul de pe lângă Judecătoria Moineștiși a inculpatului împotriva sentinței penale 13/11 ianuarie 2008 Judecătoriei Moinești pronunțată în dosar - în ceea ce privește soluționarea laturii penale.

S-a desființat sentința apelată sub acest aspect.

S-a reținut cauza spre rejudecare și în fond;

În baza art. 334 cod pr. penală, s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii silvice din art. 98 alin. 1,2,4 din Legea 26/1996 (cod silvic) în art. 110 alin.1 lit. a, alin. 2 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 13 cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. b din cod pr. penală;

A fost achitat inculpatul cu datele de stare civilă cunoscute pentru comiterea infracțiunii silvice prev. de art. 32 alin. 1,2,4 lit. a din OG96/1998 cu aplicarea art. 13 cod penal (fapta din 23 august 2004), fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 110 alin.1 lit. a, alin. 2 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 13 cod penal, art. 74 lit. a și art. 76 lit. d din cod penal.

A fost condamnat inculpatul,cu datele de stare civilă cunoscute la pedeapsa de5 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii silvice de furt de arbori (fapta din 23 august 2004).

În baza art. 81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În baza art. 82 cod penal s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 5 luni care se va socoti de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

S-a atras atenția inculpatului cu privire la conținutul art. 83 cod penal.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a arătat că: pe baza probelor administrate în cauză, tribunalul constată că prima instanță a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate în cauză, în sensul că apelantul inculpat, la data de 23.08.2004 împreună cu martorul s-au deplasat în pădurea părții vătămate G aflată la pct. în localitatea, jud.B de unde au tăiat un de esență brad cu o valoare de 8156.260 lei rol, pe care l-au secționat în patru piese.

S-a reținut că, în timp ce secționau bradul au fost auziți (zgomotul de drujbă) de către partea vătămată care era împreună cu soția sa și numiții și care se aflau la o altă proprietate a părții vătămate, în apropiere la un fânaț.

Că inculpatul a săvârșit fapta rezultă. în mod direct, din declarația martorului - fila 31 dosar fond, prin care recunoaște că în toamna anului 2004 mers împreună cu acesta, în pădure, însă nu știe cine era proprietar și au tăiat un brad cu un diametru cuprins între 40 și 50 cm. Această declarație se coroborează cu declarația martorei, care arată că era la munca, a auzit zgomot de drujbă în pădurea sa, a mers împreună cu soțul, -partea civilă - și a găsit un de brad tăiat, jos la pământ. Arată că partea civilă a mers să anunțe organele în drept, și că a aflat ulterior de la acesta că inculpatul era însoțit de martorul susmenționat și că în cursul aceleași nopți copacul a fost comercializat la o mașină cu nr. de

Aspectele menționate în cele două declarații de martori se coroborează atât cu declarația părții vătămate dar și cu procesul verbal de constatare întocmit de organele silvice - fila 10, 11 dos urmărire. În acest sens tribunalul constată că probele administrate în cauză nu sunt contradictorii, declarația martorului corespunde în mare măsură cu cea a martorului declarații care confirmă implicarea inculpatului în activitatea infracțională și îl indica pe acesta ca autor al infracțiunii reținută în sarcina sa și în consecință, tribunalul apreciază că prin cercetarea judecătorească minuțioasă efectuată de către instanța de fond s-a apreciat în mod corect că inculpatul este autor al infracțiunii reținute în sarcina sa, în cauză fiind răsturnată pe deplin prezumția de nevinovăție invocată în favoarea acestuia.

Constatând vinovăția inculpatului apelant în mod temeinic prima instanță a dispus condamnarea acestuia pentru fapta de sustragere de.

S-a constatat că în mod legal s-a reținut la încadrarea juridică a faptei că la comiterea acesteia a participat și o altă persoană, respectiv martorul.

Având în vedere motivarea făcută de prima instanță, în sensul că la data săvârșirii infracțiunii, 23.08.2004, Legea nr.120/19.04.2004 sancționa doar tăierea de către proprietari sau deținători, abia prin Legea nr.183/20.06.2005 a fost modificat art.32 al.1 din OG 96/1998, tribunalul constată că, în mod legal,s-a dispus, conform art.13 Cod penal, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod proc.penală cu aplicarea art.10 lit.b Cod proc.penală, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 32 alin.1,2 și 4 lit.a din OG 96/1998.

Referitor la motivul de apel privitor la calitatea de parte vătămată a numitului G în sensul că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu își găsesc aplicabilitatea, părțile vătămate,persoane fizice, nu este reală, textul de lege care incriminează infracțiunea de furt arbori, stabilește doar dacă fondul național este după caz proprietate publică sau privată și constituie bun de interes național, așa încât opersoană fizicăpoate figura ca parte vătămată pentru o infracțiune la regimul silvic.

Referitor la calitatea părții civile ca proprietar trebuie avute în vedere toate actele de proprietate depuse de acesta pe parcursul procesului penal - fila 7 - 10 dos urm, fila 12 dos 433/ 2006. De altfel, nici organele silvice chemate să constate infracțiunea nu au contestat dreptul de proprietar al acestuia.

Cât privește susținerea că s-au acordat greșit cheltuieli de judecată în cuantum de 1600 lei reprezentând onorariu apărător ales și că prezentarea unor chitanțe emise de apărători la diferite instanțe nu poate să reprezinte temei al acordării cheltuielilor de judecată este nefondată, este firesc ca partea vătămată să-și recupereze cheltuielile de judecată cu titlu de onorariu avocat ales, neavând nici o relevanță faptul că în cauză au avut loc mai multe trimiteri cu rejudecare, apărările efectuate vizează practic aceiași cauză, iar faptul că aceste chitanțe nu poartă număr de dosar nu este de natură să conducă la înlăturarea acordării lor atât timp cât rezultă clar că sunt în strânsă legătură cu dosarul cauzei.

Fată de toate aspectele arătate, tribunalul a constatat că apelurile declarate sunt fondate sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, prin Legea 46/2008 a fost abrogat vechiul cod silvic, faptele reținute în sarcina inculpatului căpătând o nouă încadrare, respectiv a infracțiunii silvice prev. de art. 98 alin. 1,2,4 din Legea 26/1996 (cod silvic) ce trebuie schimbată în infracțiunea prev. de art. 110 alin.1 lit. a, alin. 2 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 13 cod penal.

Cât privește motivul de apel referitor la încadrarea juridică dată faptei, în sensul că valoarea nu depășește de peste 50 de ori³de masă lemnoasă, tribunalul a apreciat că este nefondat.

Atât inculpatul cât și apărătorul său sunt în eroare cu privire la legislația în vigoare, aceștia nefiind în cunoștință de cauză cu privire la Legea 46/2008, au fost abrogate toate celelalte dispoziții care reglementează furtul și tăierea de arbori, ori în funcție de aceste modificări se impune a se solicita schimbarea încadrări juridice.

Astfel, față de aceste modificările survenite prin Legea nr. 46/19.03.2008, cât și față de pedepsele prev. de lege prin noua încadrare, tribunalul, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a cod pr. penală a admis apelurile declarate și a desființat sentința apelată doar în ceea ce privește soluționarea laturii penale.

S-a desființat sentința apelată sub aspectele arătate, a reținut cauza spre rejudecare și în fond în baza art. 334 cod pr. penală, s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii silvice din art. 98 alin. 1,2,4 din Legea 26/1996 (cod silvic) în art. 110 alin.1 lit. a, alin. 2 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 13 cod penal.

Pentru considerentele susmenționate, în baza art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. b din cod pr. penală s-a dispus achitarea inculpatului cu datele de stare civilă cunoscute pentru comiterea infracțiunii silvice prev. de art. 32 alin. 1,2,4 lit. a din OG96/1998 cu aplicarea art. 13 cod penal (fapta din 23 august 2004), fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 110 alin.1 lit. a, alin. 2 lit. a din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 13 cod penal, cu reținerea circumstanțelor personale prev. de art. 74 lit. a și art. 76 lit. d din cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii silvice de furt de arbori (fapta din 23 august 2004).

În baza art. 81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei; în baza art. 82 cod penal s-a fixat termen de încercare care se va socoti de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. S-a atras atenția inculpatului cu privire la conținutul art. 83 cod penal.

Având în vedere data comiterii faptei - 23. 08. 2004 - instanța de apel nu a făcut aplicarea prev. art. 71 alin 1, 64 și 71 alin 5 cod penal deoarece aplicarea acestora a intervenit ulterior acestei date, respectiv, prin modificarea codului penal din iunie 2006.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În cauză a formulat recurs în termen legal inculpatul, solicitând prin apărătorul ales achitarea acestuia pentru următoarele motive:

Faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică. caz de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct.17 pr.pen. Faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică, deoarece, valoarea pagubei este de815,626 lei,împărțim suma la23 lei/mc.se obținute o valoare a pagubei de35,4 ori,inferioară valorii prevăzută de vechea reglementare a art.98 alin.4 din Legea nr.26/1996 "Când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior,pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.Potrivit art.l din Ordinul nr.537/2002, aplicabil în speță," Prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pe baza căruia se calculează valoarea despăgubirilor pentru pagubele produse fondului forestier și vegetației forestiere din afara fondului forestier, estede 230.000 lei/mc. Potrivit art110 alin.l lit.c) din Legea nr.46/2008 Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național constituie infracțiune și se sancționează după cum urmează: c) cu închisoare de la 2 ani la 6 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de peste 20 până la 50 de ori inclusiv mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior; Instanța trebuia să rețină ca și încadrare juridică dispozițiile art. 110 Ut a) din Legea nr.46/2008 fără alin.2 ). Dispozițiile art. 110 alin.2 lit.a) din Legea nr.46/2008, nu sunt aplicabile în speță deoareceagravantase referă la participarea la săvârșirea infracțiunii a două sau mai multe persoane împreună, ori, din actele de urmărire penală rezultă că infracțiunea a fost săvârșită doar de inculpat.Astfel, într-o speță (dec.pen.nr.31dec.2007), Curtea de Apel Suceavaa decis:S-a constatat, de asemenea, că, întrucât vinovat de săvârșirea faptelor este numai, nu se poate retine calificarea juridică prevăzută deart. 97 alin. 4 lit. a) si art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996, ce se impune a fi înlăturată prin efectul extensiv al recursului prevăzut de art. 385Jdin Codul d e procedură penală.

Așa fiind, recursul parchetului a fost admis în temeiulart. 385 15pct. 1 lit. d) din Codul d e procedură penală, pentru cazurile de casare prevăzute deart. 385 9pct. 17 și pct. 18 din Codul d e procedură penală".

Pronunțând o hotărâre de condamnare în temeiul art.110 alin.l lit.a) alin.2 ) (agravanta) din Legea nr.46/2008, inculpatului I s-a produs o gravă încălcare a drepturilor sale în sensul că, în absența agravantei, acesta ar fi beneficiat de o reducere a cuantumului pedepsei, prin reținerea circumstanțelor personale.

Hotărârea instanței de apel nu curpinde motivele pe carese întemeiază soluția -motiv de recurs prevăzut de art.385 "9 pct.9 pr.pen.Orice hătărâre judecătorească trebuie motivată, cu arătarea motivelor de fapt și de drept avute în vedere la luarea hotărârii Art.356 liic) pr.pen. are un caracter imperativ și nerespectarea acestor dispoziții atrage nulitatea hotărârii.În considerentele hotărârii nu se menționează faptul că s-au administrat probe noi în calea de atac (ne referim la adresa nr.83/10.02.2009 emisă de Primăria comunei din care rezultă că Gaf ost pus înposeisie la data de31.03.2005(față de data săvârșirii infracțiunii23.08.2004), iar la data de 23.08.2004 pădurea se afla în Administrația Ocolului Silvic,nu se precizează motivele pentru care nu au fost luate în considerare aceste aspecte importante pentru buna administrare a actului de justiție.

Conținutul expunerii trebuia să cuprindă motivele pentru care au fost înlăturate probele administrate direct în fața instanței de judecată, respectiv proba cu înscrisuri.

Reluarea în întregime a considerentelor sentinței de condamnare, fără a se pronunța asupra criticilor aduse hotărârii instanței de fond și a mijloacelor de apărare,echivalează cu o lipsă de motivare temeinică a deciziei pronunțate.

Instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentrupărți, de natura sa garanteze drepturile lor și să influiențeze soluția procesului-motiv de recurs prevăzut deart.385 "9 pct.10 pr.pen;

Instanța de fond a reținut că la data de 23.08.2004 când se pretinde a fi
săvârșită fapta de furt, poliția s-a deplasat la locul indicat de partea vătămată,undes-
au găsit piesele despre care se face vorbire și sunt măsurate ca având dimensiunile de
44/39, 65/55, 43/48, 30/30. La data de 09.02.2005,upă 5 luni de la data săvârșirii
fapteieprezentanții Ocolului Silvic aferent ( care) și poliția se deplasează din nou la
terenul părții vătămate unde identifică hotarele care erau marcate cu, cioata
provenită de la le tăiat fiind la o distanță de 80,de proprietatea teren forestier
aparținând tatălui inculpatului. Instanța de apel nu face nici un fel de referire asupra acestor aspecte importante ale cauzei. Din declarațiile martorilor audiați la instanța de fond rezultă că nici unul nu a văzut pe inculpat transportând le, ba mai mult declarațiapârtii vătămate
Geste contradictorie cu declarațiamartorei,astfel primul declară că "Am mers și am anunțat organele de poliție care au surprins pe inculpat transportând material lemnos"" "materialul lemons tăiat de inculpat a fost vândut de acesta la 2-3 zile", iar martorul declară "7wziua respectivă nu s-a deplasat nici poliția și nici organele silvice, materialul lemons sustras de inculpat a fost vândut în aceeași seara la o mașină cu nr. de P". Instanța de apel a reținut că cele două declarații ale lui G și, concordă, deși este evidentă contradicția lor.

Plângerea ca mod de sesizare a organului de urmărire penală poartă data de
30.08.2004,însă,primul proces -verbal întocmit de poliție este din data de
24.08.2004.Este imposibil întocmirea unui act de urmărire penală mai înainte să fii
sesizat prin plângere, astfel încât,considerăm că acesta nu poate fi real,cel mult, din
rațiuni logice,putem considera că a fost încheiat după data de 30.08.2004.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra neregularităților actelor de urmărire penală.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra probelor în susținerea nevinovăției
inculpatului.n acest context,singura soluție pentru soluționarea justă și legală a cauzei este promovarea recursului formulat de inculpat și casarea cu trimitere a cauzei pentru rejudecare, în temeiulait. 385 15pct. 2 lit. c Cod procedură penală, având în vedere omisiunea instanței de apel dea se examina toate motivele de apel.Prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată prin declarațiile martorilor și, iar procese verbale întocmite de organle de urmărire penală poartă amprenta nelegalității evidente.

Martorul propus de mine spus foarte clar că în toaman
anului 2004 mers cu mine la pădure și nu la data de 23.08.2004. La acea dată se
afla cu mine la socrii mei care au avut nevoie de sprijin pentru refarea gospodăriei
distrusă de inundații, aceleeași declarație este dată și în fața instanței de fond mai
înainte de casare.Martorul (fila 23 ds. Fond) precizează că m-
ajutat la scos mâlul din locuința socrilor mei la data de 23.08.2004 și pentru
îndepărta stricăciunile de la casa de locuit.

Plângerea penală este depusă la data de 30.08.2004 după ce eu am fost lovit la data de 24.08.2004 de către partea vătămată și am formulat plângere penală împotriva sa.în prezent prin hotărâre definitivă si irevocabilă Gaf ost condamnat pentru săvârșirea infrcațiunii de lovire. Putem deduce că plângerea a fost făcută în scop șicanatoriu, pentru că acesta a venit la locuința mea și mi -a spus "dacă tu îți retragi plângerea si eu o retrag pe a mea,Dacă Poliția s-a deplasat în acea seară la fața locului și a găsit materialul lemnos tăiat, atunci, înseamnă că eu l-am sustras? De ce nu au chemat reprezentanții Ocolului Silvic să-1 transporte la sediul lor, pentru că era în administrarea lor. Așa zisa parte -vătămată susține că am venit noaptea și am transportat lemnul, iar martorul ( ds..pen. ) susține că m-a ajutatla încărcat ziua.

În procesul verbal de fila 11 ds.urm.pen. se consemnează că
".actualemente locul este în gestiunea Primăriei com.,așa încât
confuzia este și mai mare: ori e în proprietatea lui, ori a Ocolului Sivic
, ori în gestiunea Primăriei. Aceste aspecte nu au fost analizate cu
atenție, de nicio instanță de judecată.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel au comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului - caz de casare prevăzut de art. 385 ind.9 alin.l pct. 18.pr.pen. Recursul penal întrunește obiectivele căilor de atac, întrucât, în ipoteza constatării unor încălcări ale legii și a unor erori de fapt, instanța de control judiciar, prin casarea hotărârii atacate, va putea pronunța o hotărâre legală și temeinică, ceea ce configurează instituției recursului un efect distructiv și totodată reparator, constituind astfel o importantă garanție atât pentru stat, cât și pentru persoanele interesate în soluționarea legală și temeinică a cauzelor penale. Astfel, pentru a fi în prezența erorii grosiere de fapt, contradicția - nu eroarea-trebuie să fie evidentă, necontroversată și esențială.

Pe de altă parte, această contradicție evidentă, necontroversată si esențială, între ceea ce spune dosarul prin actele lui si ceea ce spune instanța prin hotărârea ei, se referă nu numai la starea de fapt reținută, ci și la un act, o declarație, etc.Mai trebuie arătat că, în cea mai restrictivă dintre opinii, dar pe care o împărtășim "eroare gravă (grosieră) constă în inexacta oglindire- ca pură stare de fapta conținutului dosarului, în curpinsul hotărârii atacate cu recurs, fără vreo imxtiune în domeniul aprecierilor sau rafinamentelor, bazate pe procese logice, sau psihologice." (, Recursul în materie penală, B, 1946, pag.360-361). În fine, eroare evidentă trebuie să fie esențială și necontroversat cu privire la"starea de fapt reținută".Am ținut să facem aceste precizări pentru a configura dezbaterea motivului de recurs, în sensul, de a identifica eroarea gravă de fapt, astfel: a) Instanța de fond a reținut că la data de 23.08.2004 când se pretinde a fi săvârșită fapta de furt, poliția s-a deplasat la locul indicat de partea vătămată,unde s-au găsit piesele despre care se face vorbire și sunt măsurate ca având dimensiunile de 44/39, 65/55, 43/48,30/30.La data de 09.02.2005,upă 5 luni de la data săvârșirii fapteireprezentanții Ocolului Silvic aferent ( care) și poliția se deplasează din nou la terenul părții vătămate unde identifică hotarele care erau marcate cu, cioata provenită de la le tăiat fiind la o distanță de 80,de proprietatea teren forestier aparținând tatălui inculpatului.

Din declarațiile martorilor audiați la instanța de fond rezultă că nici unul nu a văzut pe inculpat transportând le, ba mai mult declarațiapărții vătămate Geste contradictorie cu declarațiamartorei,,astfel primul declară că "Am mers și am anunțat organele de poliție care au surprins pe inculpat transportând material lemnos" "materialul lemons tăiat de inculpat a fost vândut de acesta la 2-3 zile", iar martorul declară"în ziua respectivă nu s-a deplasat nici poliția și nici organele silvice, materialul lemons sustras de inculpat a fost vândut în aceeași seara la o mașină cu nr. de P".

Eroare gravă de fapt în stabilirea incorectă a calității departe vătămată a luiCriteriul legal al stabilirii calității de parte vătămată și posibilitatea constituirii de parte civilă în procesul penal sunt delimitate strict de regula proprietății, raportându-ne bineînțeles la dispozițiile art. 110 alin.l din Legea nr.46/2008 "Furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini,din păduri", etc.în art.480 civ."Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. ". Așa fiind, proprietarul are trei atribute:posesia, folosința și dispoziția.n speța nostră, instanțele nu au înțeles la ce ne refeream când am afirmat că partea vătămată G, nu a dovedit dreptul de proprietate. Este adevărat că normele silvice nu disting între proprietatea publică și proprietatea privată ( un prim raționament), dar aceeași lege obligă la dovada proprietății (publică sau privată-un alt raționament) pentru a circumscrie cadrul procesual, astfel, G nu poate figura ca parte civilă în proces, deoarece, nu a prezentat un contract de vânzare -cumpărare translativ de proprietate, sau untitlu de proprietate emis în condițiile legilor fondului funciar. Prezentarea de către Gau nui proces- verbal de punere în posesie emis la data de 31.02.2005(față de data de 23.08.2004- când se reține data săvârșirii faptei de furt) și aunui titlu de proprietate vechi emis pe numele autoarei sale -decedată (fila 7-8 din rechizitoriu),nu justifcă pe deplin înțelesul literar și juridic al noțiunii de proprietate.Acesta era sensul apărărilor noastre făcute în fața instanței de fond și nu cel reținut de instanța de apel în ă, în sensul că legea nu distinge intre poprietatea statului și proprietataea privată ( ambele formând bineînțeles fondul forestier național).

Distincția este tranșantă din punct de vedere al stabilirii corecte a persoanei vătămate, deoarece, la data de 23.08.2004, acea pădure era în administrarea Ocolului Silvic si nu în proprietatea lui (ase vedea fișa infracțiuni fila 27 ds. urm.pen.).Să presupunem că vocația lui G la reconstituirea terenului cu vegetație forestieră este reală, atunci, trebuie să menționăm că acesta are mai mulți frați (moștenirea nefiind dezbătută). în acest caz toți trebuiau să se constituie parte civilă și nu unul singur.

cordarea greșită a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1600 lei-onorariu apărători parte vătămată.Atât timp cât partea vătămată nu a avut în fazarejudecării apărători aleși, iar hotărârile instanțelor anterioare au fost casate de Tribunalul Bacău, cheltuielile pretinse nu sunt justificate.Prezentarea unor chitanțe emise de apărătorii săi anteriori la diferite instanțe, neurmată de prezența apărătorilor în fața instanței de judecată nu poate să reprezinte temei al acordării cheltuielilor de judecată. După cum știm cu toții,o hotărâre casată nu produce efecte juridice, dacă partea vătămată ar fi fost asistată de apărător ales atunci cu certitudine că ele s-ar fi justificat.

Chitanța apărătorului pentru a fi luată în calcul la acordarea cheltuielilor trebuie să poarte mențiunea obligatorie a nr. de dosar. Instanța de apel a considerat că aceste cheltuieli trebuie acordate, în condițiile în care hotărârile anterioare au fost casate. Partea civilă Gaa vut mai multe procese pe rolul instanțelor de judecată și cu persoane, în atare condiții, care sunt criteriile de apreciere în stabilirea cheltuielilor judiciare, nu trebuie să existe dovada certă a efectuării lor, măcar prin indicarea unui nr. de dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate în termenul dispus în art.385/10, alin.2 pr.penală, precum și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art.385/9 alin.3 pr.penală, Curtea de Apel reține următoarele:

Instanța de apel a apreciat în mod corect că din probele administrate legal de către prima instanță rezultă situația de fapt redată în considerentele sentinței penale apelate și vinovăția inculpatului. De asemenea, instanța de apel, a dat o încadrare juridică legală, în concordanță cu faptele reținute.

Legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului, atât ca tratament sancționator, cât și ca încadrare juridică, ținând seama de evoluția prețului unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Rezultă din depozițiile martorilor, și, coroborate cu declarațiile părții vătămate G, că la data de 23.08.2004, inculpatul împreună cu martorul au tăiat și sustras un specia rășinoase, cu un volum de 3,53 m/3 în valoare de 8.156.260 lei.

Declarația inculpatului de nerecunoaștere nu este susținută de nici un martor credibil.

Apărarea acestuia este contrazisă inclusiv de conflictul de a doua zi cu partea vătămată, când inculpatul avea asupra sa o drujbă, care, în general, nu folosește la îndepărtarea efectelor unor inundații, așa cum în mod mincinos susține.

Celelalte motive de recurs sunt de asemenea, neîntemeiate pentru următoarele considerente:

- instanța de apel a încadrat fapta în forma cea mai ușoară pentru inculpat, respectiv art.110, alin.1,lit.a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art.13 penal;

- elementul circumstanțial agravant cuprins în dispozițiile art.110 alin.2 lit.a penal, nu este condiționat de stabilirea răspunderii penale pentru celălalt participant concomitent.

Ceea ce contează este pluralitatea de făptuitori, care se întâlnește în cauză;

-în soluționarea laturii civile instanța de apel și-a însușit motivarea primei instanțe, neconsiderând relevantă adresa Primăriei com..

Chiar în ipoteza propusă de inculpat prin apărător, trebuie observat că de la data faptei și până la data pronunțării hotărârilor judecătorești s-a realizat o substituire în ceea ce privește identitatea persoanei vătămate, în cele din urmă prejudiciul identificându-se în patrimoniul lui G, care numai el a fost pus în posesie, cu o pădure din care lipsea cel puțin le sustras de inculpat. Punerea în posesie în materie funciară dă dreptul și la exploatare cu respectarea legii.

-organele de poliție s-au deplasat la fața locului a doua zi, seara, în 24.08.2004, ulterior cu pădurarul, identificând precis terenul de pe care a fost sustras le ce nu era al inculpatului;

- deși se vorbește de o hotărâre definitivă de condamnare a părții vătămate, care însă nu este depusă la dosar, rezultă cu evidență din actele cauzei, că agresiunea din 24.08.2008 a fost generată tocmai de fapta inculpatului din ziua precedentă;

- un act premergător poate fi întocmit anterior sesizării în formele prevăzute la art. 221.pr.penală, în condițiile unor activități infracționale flagrante;

- fructele (în sens juridic) unei păduri nu sunt destinate numai proprietarului;

- toate cheltuielile părții vătămate cu onorariu avocat ales sunt evidențiate în chitanțe ce cuprind numărul de dosar sau data emiterii și clientul, date ce corespund activității de asistență juridică întreprinse în prezenta cauză.

De asemenea, individualizarea judiciară a pedepsei s-a făcut în mod just de către instanța de apel, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei și consecințele produse, dar și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului care avea antecedente penale la data faptei și nu a recunoscut timp de 5 ani comiterea ei.

Pentru aceste considerente, neconstatându-se întemeiat niciunul din motivele de recurs invocate de recurent, precum și faptul că în cauză, nu este incident vreun caz de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 și art.193 alin.1 pr.penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.385/15, pct.1, lit.b pr.penală, respinge recursul formulat de recurentul-inculpat, împotriva deciziei penale nr. 137/A din 24.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău ca nefondat.

În baza art.192 alin.2 pr.penală obligă recurentul la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art.193, alin.1 pr.penală obligă recurentul la plata a 300 lei către intimatul-parte vătămată G, reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceasta în recurs cu onorariu avocat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - -

- -

GREFIER,

Red../

Red.

Tehnored. / 19.10.2009

2 ex.

Președinte:Monica Vadana
Judecători:Monica Vadana, Silviu Anti, Arin Alexandru

Infractiuni silvice Spete. Decizia 628/2009. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Infractiuni silvice Spete. Decizia 628/2009. Curtea de Apel Bacau