Infractiuni silvice Spete. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.81
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2009,
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Mihai
GREFIER: -
Ministerul Publica fost reprezentat de procurorC, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de revizuientul (fost ), fiul lui și, născut la 25.01.1979 în comuna, județul D, domiciliat în comuna, județul D, împotriva deciziei penale nr.143/09.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient împotriva sentinței penale nr.24 din 21.01.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, prin care s-a respins cererea de revizuire formulată de cu privire la sentința penală nr.463/17.04.2003 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-revizuient, pentru care a răspuns avocat din cadrul Baroului D și intimata pentru care a răspuns avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurentul revizuient depune la dosar motivele de recurs și declară că nu are cereri de formulat.
Avocat pentru intimata declară că nu au cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu mai sunt alte cereri și aspecte de lămurit, în temeiul art.385/13 pr.penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul revizuient critică în principal modul în are cele două instanțe au interpretat natura cererii revizuientului, respectiv încuviințarea expertizei topo. Motivarea dată de cele două instanțe respectiv că pe calea revizuirii nu se poate realiza suplimentarea sau reinterpretarea probelor administrate la fond și în căile ordinare de atac, este greșită.
Actele depuse în susținerea cererii de revizuire dovedesc fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea soluției, respectiv s-au descoperit împrejurări noi, legate de linia reală a hotarului.
S-a depus o expertiză extrajudiciară cu care se face dovada că, potrivit actelor depuse, linia de hotar reală era cea descoperită ulterior și menționată în titlul de proprietate.
Instanța de apel susține însă că pe calea revizuirii nu se poate realiza suplimentarea probatoriilor.
Însă, recurentul a susținut că era necesar a fi administrată proba cu expertiza extrajudiciară pe calea revizuirii, potrivit art.394 lit.a pr.p pentru a dovedi și pentru a da probitate susținerilor lui.
Instanța de fond, la fila 5 din hotărâre, în motivare menționează că această susținere a revizuientului nu poate fi primită
S-a arătat la prima instanță, cu ocazia soluționării fondului cauzei că expertiza topo efectuată în dosarul 2763/2002 de expert, pe baza căreia s-a pronunțat hotărârea judecătorească nu s-a realizat corespunzător, cu aparatura specială ci măsurătorile au fost efectuate cu ruleta.
În condițiile lipsei totale a unei baze topografice, care să constituie elementul de bază de comparație a măsurătorilor, precum și modificarea făcută la linia de hotar între terenurile părților, pe întreaga lungime, devenind din una frântă în una dreaptă, pe un alt traseu, modificare făcută de către Comisia Locală prin care o mare parte din terenul atribuit inițial părții vătămate a trecut la inculpat, inclusiv cu mare parte din cioate, nu rezultă cu claritate că inculpatul ar fi tăiat din terenul părții vătămate cu intenția de a fura.
În apel, s-a depus titlul de proprietate, unde se arăta clar delimitarea reală a terenurilor.
Nu este lipsit de importanță faptul că revizuientul a fost trimis în judecată și condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea a două fapte de fond forestier, susținându-se că în perioada respectivă a tăiat 9 arbori de pe proprietatea părții vătămate și 87 de arbori de pe proprietatea sa.
Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru efectuarea expertizei tehnice juridice topo, care să stabilească dacă au fost încălcate limitele de proprietate dintre părți.
Avocat având cuvântul pentru intimata consideră că interpretarea făcută de instanța de apel, cu privire la art.394 lit.a p este corectă și judicioasă.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac.
Expertiza extrajudiciară efectuată de revizuient a fost făcută la cererea acestuia, fără ca intimatul să fie prezent. Orice probă în procesul penal trebuie să se caracterizeze prin contradictorialitate, ori lucrarea nu are nicio eficiență probatorie, nu s-au respectat exigențele legale.
se cere trimiterea la instanța de fond, dar în acest moment nu se mai poate intra pe fondul problemei. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Consideră că nu sunt invocate fapte și împrejurări noi, așa cum prevede art.394 alin.1 lit.a pr.penală. Cele două hotărâri sunt legale și temeinice și pe cale de consecință solicită respingerea recursului ca nefondat.
În replică, avocat susține că potrivit art.395 p Cod Penal situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art.394 lit.b,c și d pr.penală se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei, iar la lit.a se arată că revizuirea poate fi cerută dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță. -i-se proba cu expertiză, revizuientului nu i s-a dat posibilitatea să-și dovedească cererea.
Avocat susține că într-adevăr proba poate fi făcută prin orice mijloace de probă, dar nu oricând ci în fața instanței de revizuire.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față constată:
Prin sentința penală nr. 24 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la 21.01.2008 în dosarul nr-, a fost respinsă cererea formulată de către condamnatul ( ), având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 463 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la 17.04.2003.
În conformitate cu disp. art. 192 alin.2 Cod pr.penală, prin aceeași sentință, revizuientul a fost obligat la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în motivarea cererii revizuientul a precizat că prin sentința penală nr. 463 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște la 17.04.2003, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de disp. art. 322alin.1 din Legea nr. 141/1999 ( 2 fapte ), art.98 alin.3 din Legea nr. 26/1996, fiind obligat și la plata sumei de 1305,5 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea a 9 (nouă) arbori tăiați de pe proprietatea intimatei, adăugând că în mod constant și-a susținut în cursul judecării cauzei nevinovăția, în condițiile în care nu s-a procedat la administrarea unei expertize tehnice prin intermediul căreia s-ar fi putut determina în mod cert dacă arborii tăiați s-au aflat pe terenul părții civile sau pe propriul său teren.
În cerere revizuientul a mai relevat că, în realitate, arborii au fost tăiați de pe proprietatea familiei, procesul-verbal întocmit pe numele mamei sale evidențiind împrejurarea că terenul care le aparține se învecinează în partea de est cu proprietatea părții vătămate.
.-și cererea pe disp. art.394 alin.1 lit.d Cod pr.penală, revizuientul a solicitat ca în urma anulării sentinței atacate să se dispună achitarea sa în privința infracțiunilor pentru săvârșirea cărora a fost condamnat, sau să-i fie aplicate pedepse sub minimul prevăzut de textele incriminatoare.
În urma efectuării cercetărilor în conformitate cu disp.art. 399 alin.5 Cod pr.penală, procurorul a înaintat întregul material și concluziile sale, Judecătoriei Târgoviște, competentă în conformitate cu disp. art. 401 Cod pr.penală, să soluționeze cauza, solicitând respingerea cererii.
S-a apreciat că probele administrate în dosarul nr. 116/2003 al Judecătoriei Târgoviște - procesul verbal de constatare întocmit în anul 2002 de către Ocolul Silvic - atestând că de pe proprietatea părții vătămate au fost tăiați 9 arbori - de esență fag și stejar, raportul de expertiză, prin care s-a stabilit aceeași situație de fapt, identificarea semnelor de hotar utilizate în practică de către silvicultori și argumentele expuse de către expertul silvic care a participat la efectuarea expertizei administrată în cauză, coroborate cu mențiunile adresei nr. 2001/2002 emisă de către Direcția Silvică D, - demonstrează vinovăția recurentului și conduc la concluzia că la data săvârșirii infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea, atributele dreptului de proprietate pe care și le-a arogat la momentul formulării prezentei cereri nu erau legitime.
Examinând cererea, instanța de fond a stabilit că prin sentința penală nr. 463 pronunțată de Judecătoria Târgoviște la 17.04.2003, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de disp. art.322alin.1 din Legea nr. 141/1999 ( 2 fapte ) și art.98 alin.3 din Legea nr. 26/1996, reținându-se din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză cu procesele -verbale de constatare a infracțiunilor silvice, că acesta a tăiat și și-a însușit 9 ( nouă ) arbori de pe terenul acoperit cu vegetație forestieră, aparținând părții vătămate și 87 arbori de diferite esențe, de pe terenul proprietatea părinților săi.
Prin decizia penală nr. 580 pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița la 19.09.2003 a fost respins ca nefondat apelul declarat de către revizuient, apreciindu-se că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
În fața instanței de recurs revizuientul a susținut că deși probele administrate până în acea fază procesuală erau contradictorii, fiind sub semnul îndoielii că cei 9 ( nouă ) arbori pe care-i tăiase s-ar fi aflat pe terenul asupra căruia partea vătămată fusese pusă în posesie; dată fiind și împrejurarea că procesul-verbal care fusese eliberat acesteia nu conținea dimensiunile laturilor suprafeței retrocedate, în mod nejustificat instanța a revenit asupra administrării unei expertize tehnice judiciare topografice, probă pe care o admisese într-o fază anterioară.
Prin decizia nr. 1369 pronunțată la 24.11.2004 în dosarul nr. 8266/2003, Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondat recursul declarat de către revizuient, în considerarea ideii că potrivit probelor administrate, acesta cunoștea hotarul dintre proprietăți, astfel încât a avut reprezentarea că a tăiat și și-a însușit cei 9 ( nouă ) arbori de pe terenul proprietatea altei persoane.
Prin prisma disp. art. 394 alin.1 lit.a Cod pr.penală potrivit cărora sentința se poate revizui în condițiile descoperirii unor fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de către instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc în cazul în speță netemeinicia hotărârii de condamnate a revizuientului, judecătorul fondului a considerat că cererea nu poate fi primită, argumentându-se că situațiile invocate în apărarea sa au făcut deja obiectul analizei în căile ordinare de atac pe care acesta le-a promovat, instanțele de control judiciar respingând toate apărările sale.
În concret, s-a apreciat că este vorba despre reiterarea împrejurării că terenul de pe suprafața căruia el a tăiat arborii este proprietatea părinților săi, susținere făcută în mod constant pe parcursul soluționării cauzei care a făcut obiectul dosarului nr.116/2003 al Judecătoriei Târgoviște și că efectuarea unei expertize tehnice prin care să se stabilească hotarul dintre proprietăți ar reprezenta doar un nou mijloc de probă, prin care se urmărește dovedirea unei fapte, considerată de către instanța de fond inexistentă, raportat la declarațiile martorilor și înscrisurile administrate deja, și rapoartele de expertiză întocmite în dosarul nr. 2763/2002 având ca obiect - acțiunea în revendicare formulată de către partea vătămată împotriva revizuientului și a părinților acestuia.
Instanța de fond a concluzionat că adeverința nr.188/17.01.2008 eliberată de Primăria și decizia civilă nr. 1192/2003 a Tribunalului Dâmbovița nu pot conduce la o schimbare a sentinței atacate în sensul achitării revizuientului și că prin cerere a urmărește schimbarea încadrării juridice a faptelor sau o reindividualizare a pedepselor care i-au fost aplicate acestuia, aspecte care nu constituie temeiuri ale admiterii unei astfel de cereri.
Mai mult, s-a evidențiat că instanțele de control judiciar în urma analizei apărărilor formulate de către revizuient, au conchis că terenul de pe suprafața căruia, revizuientul a tăiat arborii, face parte din fondul forestier național, situație față de care, indiferent de forma de proprietate, fapta constituie infracțiune.
Împotriva sentinței a declarat apel revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, revizuientul a precizat că instanța de fond a considerat ca nefiind utilă și pertinentă efectuarea unei expertize, verificând doar îndeplinirea celor 2 condiții obligatorii prevăzute de lege, în privința actelor noi depuse ( art.394 alin.1 lit.a Cod pr.penală ).
În opinia apelantului era esențială, să se stabilească dacă sub raport subiectiv, el a acționat având reprezentarea că depășește sau nu, atunci când a tăiat cei 9 ( nouă ) arbori, limitele proprietății asupra căreia avea convingerea exercitării în mod legal a prerogativelor dreptului de proprietate.
Administrarea unei expertize ar fi avut menirea de a înlătura dubiile în ceea ce privește hotarul dintre proprietăți, declarațiile martorilor și înscrisurile anexate dosarului neavând o asemenea aptitudine, o lucrare efectuată în anul 2002, cu aparate care nu puteau oferi date certe, nefiind de natură să primească eficiență.
S-a mai susținut că concluziile expertizei extrajudiciare întocmite de către expert, anexate dosarului, dovedeau necesitatea administrării, cu respectarea principiului contradictorialității, a unei asemenea probe.
În acest sens pledează împrejurarea că expertiza tehnică topo cadastrală din dosarul nr. 2763/2002 al Judecătoriei Târgoviște nu a fost realizată în urma unor măsurători cu teodolitul, necesar la terenurile în mare și foarte mare în care sunt situate terenurile părților, folosindu-se doar ruleta.
Incertitudinea liniei de hotar a fost probată prin reamplasarea ei ulterioară, ocazie cu care o parte a terenului atribuit părții vătămate a trecut în posesia și proprietatea sa.
Toate arborilor tăiați sunt situate în zona liniei de hotar stabilită în mod neclar de către Comisia Locală și ulterior de Comisia Locală.
În condițiile unei lipse totale a unei baze topografice, și a modificării liniei de hotar dintre proprietățile părților, pe întreaga lungime ( linia frântă devenind dreaptă ), o mare parte din terenul atribuit inițial părții vătămate devenit a revizuientului, cuprinzând o mare parte din cioate - nu se poate concluziona că el a tăiat i cu intenția de a-și însuși pe nedrept.
Raportat la aceste date, nu se poate vorbi despre existența unui prejudiciu, care să fie cauzat prin săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa.
Cum există dubii majore în privința amplasării liniei de hotar dintre proprietatea și a intimatei și a împrejurării că cei 9 (nouă) arbori s-ar fi aflat pe terenul părții vătămate, apelantul a susținut că, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Toate acestea se constituie în fapte care nu au fost cunoscute de către instanța de fond la pronunțarea soluției de condamnare a sa, dată fiind absența posibilității dovedirii lor.
S-a solicitat admiterea apelului, și desființarea sentinței atacate iar pe fond admiterea cererii de revizuire și anularea hotărârii de condamnare pronunțată împotriva sa, urmând să fie achitat în privința infracțiunilor prev. de disp. art. 322alin.1 din Legea nr. 141/1999 ( 2 fapte ) și art.98 alin.3 din Legea nr. 26/1996.
Prin decizia penală nr.143/09 septembrie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat de revizuient, apreciind că prima critică formulată de către revizuient nu poate fi primită.
Așa după cum corect s-a evaluat de către instanța fondului revizuirii, susținerea apelantului - revizuient că a tăiat cei 9 arbori de pe proprietatea părinților săi (nu pe cea aparținând intimatei) s-a constituit într-o apărare constantă acestuia, invocată atât în fața instanței de fond care l-a condamnat pentru săvârșirea celor 2 infracțiuni, cât și în fața instanțelor de control judiciar care au respins ca nefondate atât apelul cât și recursul declarate împotriva sentinței penale nr. 463 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște la 17.04.2003 în dosarul nr. 116/2003.
Tribunalul mai constatat că în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 116/2003 al Judecătoriei Târgoviștea fost admisă la termenul din data de 20.02.2003, efectuarea unei expertize prin intermediul căreia să se stabilească hotarul dintre proprietățile părților, pentru a se putea aprecia de pe suprafața căreia dintre proprietăți au fost tăiați de către inculpat cei 9 arbori, care n- mai fost administrată din cauza neachitării de către acesta a onorariului stabilit de către instanță pentru expertul desemnat în vederea întocmirii lucrării.
Din această perspectivă, s-a remarcat că pe calea revizuirii nu se putea realiza suplimentarea sau reinterpretarea probelor administrate la fond și în căile ordinare de atac.
Revizuirea fiind mijlocul procesual prin care se realizează îndreptarea erorilor grave de fapt care pot afecta uneori hotărârile judecătorești definitive.
S-a apreciat că împrejurarea că efectuarea unei expertize ar fi de natură să determine o altă soluție în cauză, doar prin ea însăși nu poate primi eficiență, fiindcă ar trebui invocată pentru justificarea administrării acesteia descoperirea unor noi elemente de fapt ca situații sau stări noi.
Nu pot fi repuse în cauză nici aspecte legate de latura subiectivă a uneia dintre infracțiuni (cea prevăzută de disp. art. 98 alin.3 din Legea nr. 26/1996), în concret de intenție ca formă a vinovăției, element constitutiv al acesteia, analizat la momentul condamnării revizuientului.
Instanța și-a întemeiat soluția pe declarațiile martorilor audiați în cauză și a înscrisurilor, pe baza cărora a fost răsturnată prezumția de nevinovăție care opera în favoarea sa, în condițiile în care expertiza n-a putut fi administrată exclusiv din culpa sa (n- fost achitat onorariul pentru expert, cu toate că s-au acordat mai multe termene în acest sens).
În mod evident expertiza extrajudiciară întocmită de către expert de vreme ce acesta face trimitere la situații care dacă s-ar confirma, oricum ar fi ulterioare momentului în care a fost pronunțată soluția de condamnare a revizuientului - fiind vorba despre reamplasarea liniei de hotar dintre terenurile părților, în urma căreia o mare parte din terenul atribuit inițial părții vătămate ar fi trecut în proprietatea inculpatului, odată cu majoritatea cioatelor arborilor tăiați, în urma intervenției comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar.
Aspectele prezentate nu fac altceva decât să confirme că la data tăierii, cei 9 arbori se găseau pe terenul proprietatea intimatei, într-o revizuire neputând fi invocate situații ulterioare datei pronunțării sentinței a cărei anulare se solicită.
Expertul se substituie organului judiciar, procedând la o interpretare a celor constatate pe teren de o manieră proprie, în favoarea apelantului - revizuient, dând verdicte și depășindu-și astfel atribuțiile.
De altfel, procesului verbal de punere în posesie nr. 17 de care se prevalează apelantul- revizuient (aflat la pag.21 în dosarul de apel) întocmit la 02.02.2007, nu i se poate da eficiență, cu atât mai mult cu cât acest înscris modifică conținutul unor titluri de proprietate emise autorului mamei revizuientului anterior.
Acesta este motivul pentru care criticile apelantului revizuient referitoare la modul de întocmire a expertizei în dosarul nr. 2763/2002, la aparatele utilizate și la absența unei baze topografice, exced motivului de revizuire invocat și nu vor fi supuse examinării de către tribunal.
Neexistând o situație necunoscută de către instanță la data soluționării cauzei care a format obiectul dosarului nr. 116/2003 al Judecătoriei Târgoviște care să conducă la o hotărâre parțială de achitare a revizuinetului (cea prevăzută de disp. art. 322alin.1 din Legea 141/1999 subzistând oricum), tribunalul apreciază că în cauza dedusă judecății nu este utilă administrarea unei expertize tehnice judiciare topografice.
Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs revizuientul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei căi de atac a solicitat revizuientul admiterea în principiu a revizuirii și trimiterea cauzei la instanța de fond urmând ca aceasta din urmă să întocmească o expertiză topo cadastrală, în urma lucrării extrajudiciare depusă cu ocazia prezentei cereri de revizuire.
Se mai arată că a existat o incertitudine cu privire la delimitarea proprietății între revizuient și partea vătămată inițială, motiv pentru care de altfel respectivul hotar a fost și reamplasat iar o parte din terenul acesteia a trecut în prezent în proprietatea inculpatului, teren pe care se regăsește și arborilor menționați în cauza inițială.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate, dar și conform art.385/9 alin.3 pr.penală, Curtea apreciază că această cale de atac este nefondată, astfel cum se va arăta în continuare:
Ambele instanțe au procedat corect atunci când au apreciat că susținerile revizuientului nu pot fi apreciate ca noi în temeiul art.394 alin.1 lit.a pr.penală.
Astfel, în mod just, a punctat tribunalul că în momentul de față revizuientul dorește practic o prelungire a probatoriului administrat cu ocazia judecării fondului, probatoriu la administrarea căruia practic a renunțat la acel moment prin neplata onorariului expertului.
Pe de altă parte, revizuientul dorește să menționeze că în prezent linia de hotar dintre cele două proprietăți ar fi alta decât cea de la momentul judecării fondului, iar arborii presupus sustrași, în urma întocmirii expertizei judiciare solicitate, s-ar afla pe terenul său.
Prin această construcție juridică, petentul dorește să schimbe situația de fapt existentă la momentul comiterii infracțiunilor pentru care a fost condamnat. Omite însă petentul, că sustragerea unor bunuri chiar și din posesia unei persoane care nu este proprietarul bunului sustras, reprezintă tot o faptă de furt, în viziunea legii penale. Așa dar, oricare ar fi fost regimul cu care ar fi deținut respectivul loc de pădure asupra căruia există un diferend între cele două părți, încadrarea juridică ar fi aceeași, respectiv de sustragere de arbori.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că cererea revizuientului nu se încadrează în dispozițiile art.394 alin.11 lit.a pr.penală, acesta neînvederând aspecte noi existente la momentul judecării cauzei în primă instanță și care nu au fost cunoscute de către aceasta (el menționând și cu respectiva ocazie că există un diferend între părți cu privire la hotarul dintre cele două proprietăți).
Față de aceste considerente C consideră că recursul revizuientului este nefondat, urmând să-l respingă cu această motivație în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală.
PENTTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul (fost ), domiciliat în, județul D, împotriva deciziei penale nr.143/09.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr.24/21.01.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște
Obligă recurentul la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.01.2009.
Președinte, Judecători,
iind plecat din instanță
se semnează de către
Președintele Completului
Grefier,
TF
MM
2 ex./04.02.2009
f-
Judecătoria Târgoviște
;
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Florentin Teișanu, Mihai
