Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 112/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
decizia penală nR.112/ DOSAR NR-
Ședința publică din 17 februarie 2010
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul DIICOT B - Serviciul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, ȘI împotriva încheierii de ședință din data de 11 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art.304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv (deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărător din oficiu, avocat, recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, (deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărătorul din oficiu avocat, recurent inculpat în stare de arest preventiv,(deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărător ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și, potrivit dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul din oficiu, avocat, pentru recurent inculpatul, începe apărarea, făcând referire la faptul că inculpatul a formulat o cerere de înlocuire a măsurii de arest preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, și anume C, în fața Tribunalului. Precizează că măsura arestării preventive, este o măsură de excepție și care are consecințe grave asupra dreptului la libertate, dar este și o măsură provizorie, întrucât poate fi înlocuită, atunci când temeiurile avute în vedere inițial s-au modificat. Din probele aflate la dosar, din analiza probatoriului, nu rezultă probe certe că lăsarea inculpatului în libertate ar împiedica aflarea adevărului, întrucât cercetarea judecătorească este aproape finalizată. Instanța de fond a făcut referire la reaua credință a inculpatului și la faptul că acesta a fost arestat la și nu la localitatea de domiciliu. Având în vedere perioada îndelungată de arest și circumstanțele personale ale inculpatului, precizează că înlocuirea măsurii arestului preventiv nu ar impieta buna desfășurare a procesului penal.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea
Apărătorul ales, avocat, pentru recurent inculpatul, solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea încheierii de ședință din data de 11 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Brașov și rejudecând admiterea cererii de înlocuire formulată în temeiul dispozițiilor art.139 alin.1 prin raportare la art.145 Cod procedură penală, respectiv, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitate de domiciliu, respectiv localitatea.
Apreciază că cererea inculpatului este admisibilă, raportat la momentul procesual. Față de motivarea instanței de fond, că punerea în libertate a inculpatului ar influența negativ cercetarea judecătorească, apărătorul ales, pentru inculpatul, precizează că a rămas de audiat doar un coinculpat -, dar care nu are legătură directă cu inculpatul, restul martorilor fiind audiați la termenele anterioare. Astfel încât în opinia sa,nu există nici un pericol ca inculpatul lăsat în libertate ar putea să influențeze declarațiile coinculpatului, care mai este de audiat. La acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.148 lit.a Cod procedură penală. A se avea în vedere faptul că inculpatul a dat declarații în fața instanței, a povestit pe larg activitatea sa legată de faptele pentru care este cercetat, cât și circumstanțele personale ale inculpatului care este fără antecedente penale, are copii minori în întreținere. De asemenea solicită a se avea în vedere perioada lungă de timp petrecută în arest preventiv de către inculpat, raportat la circumstanțele reale și la numărul de persoane implicate în acest dosar. Apreciază că pericolul social s-a diminuat, iar impactul social și reacția negativă a societății față de faptele pentru care inculpatul este cercetat.
Apărătorul din oficiu, avocat, pentru recurent inculpatul, precizează faptul că inculpatul a făcut cerere de liberare provizorie sub control judiciar considerând că sunt îndeplinite dispozițiile art.1602alin1 și 2. Precizează că măsura arestării preventive, este o măsură de excepție și care are consecințe grave asupra dreptului la libertate, dar este și o măsură provizorie, întrucât poate fi înlocuită, atunci când temeiurile avute în vedere inițial s-au modificat. Din probele aflate la dosar, din analiza probatoriului, nu rezultă probe certe că lăsarea inculpatului în libertate ar împiedica aflarea adevărului, întrucât cercetarea judecătorească este aproape finalizată. Instanța de fond a făcut referire la antecedența sa penală, însă nu s-a referire și la faptul că din anul 1995 inculpatul nu a mai avut nici un contact cu legea penală, nu s-a referit la referatul de evaluare care a fost făcut în această cauză și la faptul că inculpatul a avut și venituri licite anterior arestării sale. A se avea în vedere circumstanțele personale, faptul că are o situație socială mai dificilă, are un copil minor în întreținere, soția sa a fost operată de două ori de o tumoră, așa încât prezența sa la domiciliu ar fi benefică, respectând obligațiile care ar decurge din admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de cei trei inculpați împotriva încheierii instanței de fond din data de 11.02.2010, menținerea acesteia ca fiind temeinică și legală și constatarea faptului că instanța de fond în mod corect a reținut că în ceea ce-i privește pe inculpații și temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu au suferit modificări, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul există temerea că odată lăsat în libertate va periclita buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta Ministerului Public concluzionează apreciind că cercetarea judecătorească se poate finaliza cu maximă eficiență cu cei trei inculpații în stare de arest preventiv.
Având ultimul cuvânt, inculpatul, solicită a fi judecat în stare de libertate, a se ține cont de faptul că nu are antecedente penale, este student și nu s-a sustras urmăririi penale.
Având ultimul cuvânt, inculpatul, solicită a fi judecat în stare de libertate cu promisiunea de a se prezenta în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi chemat.
Având ultimul cuvânt, inculpatul, solicită admiterea recursului, a fi judecat în stare de libertate, a se ține cont de faptul că are familie, un copil minor care are nevoie de afecțiune, concubina este grav bolnavă. Se va prezenta în fața instanței de judecată de câte ori va fi chemat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că,prin încheierea de ședință din data de 11 februarie 2010, Tribunalul Brașova respins cererile privind înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților si Ghi ț ă cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței, precum si cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar apreciind că, în cauză, raportat la probele administrate, subzistă în continuare temeiurile arestării preventive si nu sunt îndeplinite condi țiile cerute de lege pentru admiterea cererilor.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, solicitând revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment procesual și au suferit modificări.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prevăzute de art. 3856alin. 3 raportat la art. 3859Cod procedură penală, Curtea de Apel Brașov constată că recursurile declarate nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Inculpatul este cercetat pentru comiterea infractiunilor prevazute de art 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art 2 pct b lit. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 42-45 din Legea nr. 161/2003, art 46 al. 1 lit. a si al. 2 din Legea nr. 161/2003, art. 42 al. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, constând in aceea ca la sfirsitul lunii martie 2009 ar fi constituit o grupare infractionala in scopul comiterii de infractiuni contra patrimoniului prin intermediul mijloacelor informatice - sustragerea de bani neautorizata din conturile unor persoane fizice deschise la Bank, acest inculpat fiind acelasi care ar fi condus gruparea infractionala in luna mai 2009. Prin actul de inculpare se retine ca in activitatea infractionala au fost implicate mai mult persoane - fiind sesizata instanta pentru un numar de 27 de inculpati. Inculpatul este cercetat pentru aceea ca ar fi detinut fara drept soft-uri dedicate, a lansat atacuri phishing repetate in scopul obtinerii de date de identificare ale titularilor unor conturi deschise la, date pe care le-a colectat si cu autorul carora s-a logat in mod neautorizat pe internet in sistemul authentic de unde a ordonat transferuri frauduloase din conturile unor persoane fizice in conturile deschise de unii dintre inculpatii trimisi in judecata in prezenta cauza.
Analiza actelor aflate la dosarul cauzei duce la concluzia că masura preventiva s-a dispus de inculpatul cu respectarea dispozitiilor art 149/1 Cod procedura penala, dupa punerea in miscare a actiunii penale si audierea sa in prezenta aparatorului desemnat in cauza; masura preventiva s-a dispus de inculpatul prin incheierea de sedinta nr 93/2009 pronuntata in dosar pen nr - de Judecatoria B, pe o durata de 29 zile, fiind retinute de instanta ca temeiuri ale masurii preventive dispozitiile art 148 lit b,f Cod procedură penală; masura preventiva a facut obiectul verificarii in calea de atac a recursului, iar ulterior a fost verificata potrivit art 300/1 si 300/2 Cod procedura penala, ultima data in 14.01.2010, fiind mentinuta de instanta ca fiind legala si temeinica.
de inculpatul masura arestarii preventive a fost dispusă la data de 10.06.2009 prin incheierea nr 77/2009 a Judecatoriei B pe o durata de 29 zile, fiind avute in vedere de instanta la momentul dispunerii masurii preventive dispozitiile art 136,143 si 148 lit a,f Cod procedură penală; masura procesuala a arestarii dispusa de inculpat a fost verificata in calea de atac a recursului si mentinuta ca legala si temeinica prin incheierea de sedinta din data de 19.06.2009 pronuntata de Tribunalul B in dosar penal nr -.
Prin actul de sesizare se retine în sarcina acestui inculpat ca ar fi aderat la gruparea condusa si coordonata de inculpatii si, participind la recrutarea persoanelor interesate sa sprijine activitatea ilicita.
Cu privire la inculpatul, acesta este cercetat relativ la comiterea infractiunilor prev de art 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art 2 pct b lit 18 din Legea nr. 39/2003, art 26 raportat la art 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art 41 al 2, cu aplicarea art 37 lit b Cod penal, infractiuni ce prezinta un pericol social generic ridicat, evidentiat si in limitele de pedeapsa prevazuta de lege pentru acestea. de inculpatul s-a dispus masura arestarii preventive prin incheierea de sedinta nr 66/2009 a Judecatoriei B, incheiere care a fost verificata in calea de atac a recursului; temeiurile retinute de instanta la momentul dispunerii masurii procesuale l-au constituit dispozitiile art 148 lit f Cod procedura penala. Ulterior, măsura a fost prelungită si men ținuta de instantele de judecata, cu respectarea dispozitiilor art 149/1 Cod procedura penala, dupa punerea in miscare a actiunii penale si audierea inculpatului in prezenta aparatorului sau.
In esenta, prin actul de sesizare, cu privire la inculpatul, se retine ca in perioada martie - mai 2009 participat la gruparea infractionala constituita de inculpatul, fiind persoana care ar fi coordonat pe raza municipiului B activitatea de recrutare a persoanelor interesate sa participe la activitati infractionale in scopul obtinerii unor foloase materiale pentru sine si pentru altul.
Probatoriul administrat in cauza, atit in faza de urmarire penala cit si in faza judecatii, releva existen ța indiciilor temeinice in sensul ca s-au comis fapte prevazute de legea penala care se pot incadra in dispozitiile art 8 din Lega nr. 39/2003 raportat la art 2 pct b lit 18 din Legea nr. 39/2003, art 42-45 din Legea nr. 161/2003, art 46 al 1 lit a si al 2din Legea nr. 161/2003, art 42 al 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art 41 2 Cod penal, art 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art 41 al 2 Cod penal, art 26 raportat la art 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art 41 al 2, subzistind banuiala legitima ca faptele pot fi retinute in sarcina inculpatilor, si, astfel cum corect a retinut si instanta de fond.
Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile ce formeaza obiectul inculparii este mai mare de 4 ani inchisoare, aspect care releva pericolul social generic ridicat al acestora. Circumstantele reale in care s-ar fi comis faptele: de mai multe persoane impreuna, persoane situate in localitati diferite, scopul urmarit prin desfasurarea activitatii infractionale - obtinerea in mod illicit a unor sume de bani, perioada de timp indelungata in care s-ar fi actionat care indica faptul ca activitatea desfasurata a fost intrerupta doar prin interventia organelor judiciare, numarul persoanelor care au suferit prejudicii, dar si valoarea insemnata a prejudiciului creat sunt probe in intelesul art 148 lit f teza II Cod procedură penală. La aprecierea pericolului pentru ordinea publica se au in vedere si dispozitiile art 136 Cod procedură penală, potrivit cu care masurile preventive se dispun sau se mentin daca sunt necesare pentru buna solutionare a cauzei, tinind seama atit de circumstantele reale in care s-ar fi comis fapta cit si de circumstantele de ordin personal ale inculpatilor.
Lasarea in libertate a inculpatilor recurenti poate impieta asupra bunei desfasurari a judecatii, avind in vedere chiar una din infractiunile care se retine in sarcina acestora - art 8 din Legea nr. 39 - si rolul pe care fiecare dintre acesti inculpati se presupune ca l-ar fi detinut in cadrul activitatii infractionale, astfel cum corect a retinut si prima instanta, motivare insusita si de instanta de recurs, toate aspectele retinute cu privire la fiecare inculpat in parte fiind pertinente.
Potrivit practicii instantelor europene, masura preventiva isi pierde din intensitate in conditiile in care aceasta nu mai este necesara solutionarii cauzei in conditiile art 136 Cod procedură penală, iar durata acesteia se analizeaza prin raportare la probatoriul de administrat in cauza, complexitatea acesteia, comportamentul partilor si durata procedurii in fiecare faza procesuala. Instanta a fost sesizata cu rechizitoriu in 14.08.2009, in cauza se efectueaza cercetari cu privire la 27 de inculpati - intre care exista relatii de rudenie sau prietenie - si 42 de parti vatamate; martorii audiati in cauza se afla deasemenea in relatii de prietenie sau rudenie cu inculpatii - inclusiv cei arestati, aspect care este analizat de instanta potrivit art 136 Cod procedură penală. Durata arestarii preventive a inculpatilor (de 1-3 luni in cursul urmaririi penale si 6 luni in faza cercetarii judecatoresti), primul termen pentru judecata fiind stabilit la data de 14.09.2009, nu poate fi interpretata ca depasind un termen rezonabil, in conditiile in care acest aspect este analizat in functie de necesitatea masurii si nu in raport cu durata procesului penal.
De asemenea, temerea pe care comiterea unor infractiuni contra patrimoniului o insufla comunitatii, temere care nu dispare cu trecerea timpului, in conditiile in care fenomenul infractional care fomeaza obiectul cercetarii in prezenta cauza este in crestere. Comiterea de infractiuni contra patrimoniului prin utilizarea unor mijloace informatice, angrenarea in aceasta activitate a unui numar mare de persoane, sporesc starea de insecuritate patrimoniala a populatiei.
Prin urmare, instanta de recurs constata ca cererile formulate de inculpați nu sunt întemeiate, ca masura arestarii preventive nu si-a pierdut din intensitate si nu se impune a fi individualizata, astfel ca in mod corect acestea au fost respinse.
Ținând seama de considerentele expuse, față de dispozițiile art. 1609Cod procedura penala, 148 Cod procedura penala, Curtea de Apel va respinge, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondate recursurile declarate și va menține încheierea recurată, obligând recurentii la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 189 Cod procedură penală, 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 11 februarie 2010 în dosar nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpații și suma de câte 150 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Pt. - -
plecată din instanță,
semnează grefier șef secție
a
Red. /10.03.2010
Tehnored. /19.03.2010/2 ex.
Jud. fond
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR-
CĂTRE,
PENITENCIARUL CODLEA
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr.112/R din 17.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul penal nr-,s-au respins recurile declarate de inculpații, și împotrivaîncheierii de ședință din 11.11.2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care a menținut-
Menționăm că inculpatul -, este fiul lui și, născut la data de 15.04.1986, în C, jud. O, CNP -, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.87/2009, emis de Judecătoria Brașov;
-, este fiul lui și, născut la data de 23.04.1977 în B, jud. B, CNP -, deținut în baza mandatului de arestare nr.76/2009, emis de Judecătoria Brașov;
-, este fiul lui și, născut la data de 26.06.1976, CNP -, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.66/2009, emis de Judecătoria Brașov.
Alăturat vă comunicăm un exemplar de pe minuta deciziei penale nr.112/ din 17.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov pentru a fi comunicată inculpaților, și.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR-
Din.17.02.2010
DE PE MINUTA DECIZIEI PENALE NR.112/
DIN DATA - 2010
--------------------------------------------
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 11 noiembrie 2010 în dosar nr-, pe care o menține.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpații și suma de câte 150 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
ss.indescifrabil ss.indescifrabil ss.indescifrabil
pentru conformitate
nr-
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 11 noiembrie 2010 în dos. nr-, pe care o menține.
În baza art. 189. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpații și suma de câte 150 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Laura Popa, Nicoleta Țînț
