Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 118/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
România
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 118/ DOSAR NR-
Ședința publică din 16 februarie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu JUDECĂTOR 2: Mihaela Alexandru
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva încheierii de ședință din data de 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați, și C - toți asistați de avocat ales, lipsă fiind recurenta inculpată.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al inculpaților depune la dosarul cauzei copia unui bilet de trimitere pe numele recurentei inculpate și învederează instanței că aceasta a fost prezentă la toate termenele de judecată și face dovada lipsei de la acest termen cu biletul de trimitere spre internare și se obligă a depune și adeverință în acest sens.
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul ales al inculpaților declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul solicită admiterea recursului declarat motivat de faptul că prin încheierea de ședință din data de 11 februarie 2009 Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, pentru toți inculpații de mai sus, a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura preventivă a obligării inculpaților de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
Consideră că nu se justifică această măsură întrucât a fost luată după 10 luni de când s-a dispus față de inculpați o măsură neprivativă de libertate și mai mult, inculpații prin apărător la instanța de fond au invocat o excepție de neconstituționalitate care nu poate conduce decât la tergiversarea soluționării cauzei, iar din câte cunoaște excepția invocată s-a soluționat de cel puțin 3 ori prin deciziile Curții Constituționale nr. 224/2005 și altele.
Avocat ales pentru toți inculpații solicită în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală respingerea recursului declarat de parchet, apreciind că încheierea pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov este la adăpost de orice critică. Instanța de fond a avut în vedere atitudinea procesuală a intimaților inculpați cărora li s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligări de a nu părăsi localitatea și s-au supus obligațiilor stabilite în sarcina lor prin prezentarea la fiecare termen și nu au încercat în nici un fel să zădărnicească aflarea adevărului având o atitudine corespunzătoare. Inculpații sunt cercetați pentru fapte comise în anul 2002, de aproximativ 7 ani de zile și este evident că odată cu trecerea timpului pericolul pentru ordinea publică s-a estompat, considerând astfel că este pe deplin justificată măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 1451Cod procedură penală și scopul prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală poate fi atins și prin menținerea acestei măsuri, care este și în concordanță cu prevederile art. 5 paragraf 1 din Inculpații prin această măsură nu sunt în totalitate liberi, existând o măsură restrictivă de libertate.
Mai mult, prin menținerea acestei măsuri de a nu părăsi țara inculpații ar avea șanse sporite de reintegrare și de asemenea, și-ar putea menține relațiile de rudenie cu rudele lor din țară și și-ar găsi locuri de muncă.
Concluzionează solicitând respingerea recursului declarat de parchet.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului declarat de parchet pentru a-și găsi loc de muncă
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului declarat de parchet întrucât cunoaște obligațiile impuse de instanță.
Recurenta inculpată, personal, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Recurenta inculpată, personal, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt solicită respingerea recursului declarat de parchet întrucât a cerut mai multe învoiri și i s-a spus câte învoiri mai cere.
Recurenta inculpată C, personal, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
1. Constată că prin încheierea din 11 februarie 2009, pronunțată în dosarul penal nr- Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura obligării de a nu părăsi țara pentru inculpații, și
Pentru a se dispune astfel, prima instanță a avut în vedere că faptele de care sunt acuzați inculpații s-au săvârșit în anul 2002, iar buna desfășurare a procesului penal este asigurată și prin instituirea măsurii obligării de a nu părăsi țara de către inculpați.
2. Împotriva încheierii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov cu motivarea că au trecut numai 10 luni de la luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea B și că în cauză a fost invocată o excepție de neconstituționalitate, ceea ce conduce la tergiversarea soluționării cauzei.
3. Recursul este nefondat.
Măsurile preventive au un caracter provizoriu și de excepție așa încât luarea acestora este temeinică și legală numai atâta timp cât se dovedește că o astfel de măsură este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și dacă sunt îndeplinite toate condițiile cerute de lege în acest sens.
În prezenta cauză, inculpații au solicitat înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 1451Cod procedură penală.
Inculpații au fost arestați preventiv în luna septembrie 2006, iar din luna aprilie 2008 măsura arestării a fost înlocuită cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea. De atunci și până la data de 14 ianuarie 2009 inculpații și-au respectat obligațiile procesuale și procesul s-a desfășurat în bune condiții, ceea ce a determinat instanța, în mod cu totul justificat, ca după 10 luni să considere întemeiată cererea de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dat fiind că restrângerea impusă prin interdicția de a părăsi localitatea de domiciliu nu mai are nici o justificare și nici nu se mai dovedește a fi necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Curtea apreciază că trecerea unei perioade de 10 luni de zile în care inculpații și-au respectat obligațiile procesuale impuse prin art. 145 și art. 145/1 Cod procedură penală reprezintă un argument în favoarea înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea Invocarea unei excepții de neconstituționalitate în condițiile prevăzute de lege nu poate fi apreciată ca un abuz iar lungirea nejustificată a procedurilor de soluționare a cauzei, chiar dacă nu sunt imputabile instanței, reprezintă un motiv suplimentar de restrângere a interdicțiilor aplicate inculpaților. Măsura obligării de a nu părăsi țara se dovedește în prezent ca o măsură necesară și suficientă pentru buna soluționare a cauzei.
Restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, între care se află și dreptul la libera circulație nu se poate face decât în condițiile prevăzute de lege și dacă o astfel de măsură este absolut necesară.
4. Așa fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b recursul parchetului urmează să fie respins.
5. Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penal, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva încheierii de ședință din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.AV/05.03.2009
Tehnoredact.DS/05.03.2009/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Mihaela Alexandru, Constantin Epure
