Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 9/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
ÎNCHEIEREA NR. 9/ Dosar nr-
Ședința publică din 16 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu JUDECĂTOR 2: Mihaela Alexandru
- - - JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales. Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentanta parchetului și apărătorul ales al inculpatului, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Apărătorul ales - avocat pentru recurentul inculpat având cuvântul, susține că organul de cercetare penală sesizat potrivit art. 210 Cod procedură penală este dator să-și verifice competența, iar dacă constată că nu este competent, trimite cauza procurorului care exercită supravegherea în vederea sesizării organului competent.
De asemenea, apărătorul ales al inculpatului subliniază faptul că dispozițiile art. 9 și 27 din Legea nr. 508/2004 sunt foarte clare, de strictă interpretare și imediată aplicare.
Arată că în opinia sa, agenții poliției judiciare din cadrul de Combatere a Organizate B erau datori a verifica dacă sunt competenți a efectua cercetările în prezenta cauză. La momentul sesizării organul de cercetare trebuia să-și verifice competența și să formuleze un referat de declinare a competenței în favoarea organelor de cercetare comună ale poliției. Întrucât nu au fost respectate aceste dispoziții legale privitoare la competența materială, acest aspect atrage sancțiunea nulității prevăzute de art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală. Urmărirea penală fiind efectuată de un organ necompetent este lovită de nulitate absolută, ce se răsfrânge și asupra propunerii de arestare.
În concluzie, solicită în conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. 2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. Susține că motivarea propunerii de arestare a inculpatului este un adevărat palmares infracțional. Inculpatul la acest moment nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, fiind cercetat pentru fapte din lunile iulie-august 2008 și până acum inculpatul a fost în libertate, aproximativ 6 luni, timp în care nu s-a sustras cercetărilor, iar antecedentele penale nu pot fi luate în considerare câtă veme față de inculpat s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală pentru infracțiunea prevăzută de Legea nr. 143/2000 - de deținere de droguri.
solicitând admiterea recursului pentru considerentele expuse.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului declarat ca nefondat. Aspectele strict procedurale invocate de apărare se regăsesc motivate în considerentele încheierii recurate și sunt la adăpost de orice critică. Având în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, consideră că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive și pune concluzii de respingerea recursului declarat.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită a fi avute în vedere concluziile apărătorului său.
Constată că prin încheierea de ședință din data de 12.02.2009, Tribunalul Brașova respins cererea formulată de inculpatul de revocare a măsurii arestării preventive, apreciind că nu sunt întrunite în cauză cerințele impuse de prevederile art. 139 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii și, în cadrul rejudecării, admiterea cererii sale de revocare a măsurii arestării preventive, întrucât măsura preventivă a fost dispusă în mod nelegal, organele de cercetare judiciară care au efectuat acte de cercetare penală în cauză nefiind competente având în vedere prevederile art. 9, 27 din Legea nr. 508/2004 republicată raportat la prevederile art. 210 Cod procedură penală, aspecte care atrag nulitatea absolută potrivit art. 197 alin. 2,3 Cod procedură penală, a actelor de cercetare penală efectuate în cauză de către ofițerii și agenții poliției judiciare care fac parte din de Combatere a Organizate B; totodată, inculpatul a susținut că se impune revocarea măsurii arestării sale preventive și pentru faptul că temeiul arestării preventive prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu mai subzistă, dat fiind că faptele pentru care este cercetat au fost săvârșite în lunile iulie - august 2008.
Recursul declarat de către inculpat este apreciat ca fiind nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția procurorului din data de 28 ianuarie 2009 dată în dosarul penal nr. 651/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașovs -a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat, pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere a unor instrumente de plată electronică falsificate în vederea punerii lor în circulație, prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 și tentativă la efectuarea de operațiuni financiare frauduloase prevăzută de art. 27 alin. 1 și 5 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin ordonanța aceluiași procuror din data de 29 ianuarie 2009 s-au extins cercetările penale cu privire la același inculpat relativ la săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 365/2002.
Prin aceeași ordonanță din data de 29 ianuarie 2009 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpat relativ la săvârșirea tuturor celor trei infracțiuni.
Prin încheierea de ședință nr. 4 din 29 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul penal nr- al Tribunalului Brașov, definitivă prin încheierea nr. 4 din 2 februarie 2009 pronunțată în dosarul penal nr- al Curții de APEL BRAȘOVs -a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul pe o perioadă de 29 de zile, respectiv de la 29 ianuarie 2009 la 26 februarie 2009, reținându-se ca temei al arestării preventive dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Ca stare de fapt s-a reținut că la data de 07.08.2008, orele 22:02:52 - 22:03:35 și respectiv 22:20:08 - 22:22:09 inculpatul a efectuat mai multe operațiuni neautorizate de retragere numerar la nr. 103 - Agenția BRD Noua B, folosind carduri falsificate, fiind surprins de camerele de luat vederi.
Aceste carduri au fost obținute prin falsificare în condițiile în care în 8-9.07.08, pe un bancomat aparținând BRD - - a fost montat fraudulos un dispozitiv de citire a datelor de identificare a cardurilor.
De asemenea, la data de 15.07.2008 inculpatul a montat pe bancomatul aparținând SC Bank situat pe- din Tg. S un dispozitiv de citit carduri de tip, precum și un telefon mobil cu cameră de luat vederi montat astfel încât să permită reținerea codurilor pin ale cardurilor utilizate la bancomat.
S-a constatat tehnico - științific că urmele papilare prelevate de la locul acestei ultime fapte aparțin inculpatului.
Este adevărat că actele premergătoare au fost efectuate în cauză de O - B Serviciul de combatere a criminalității informatice, organe de cercetare speciale înființare în subordinea DIICOT potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 27 din Legea nr. 508/204 în condițiile în care existau (și există) indicii de săvârșire a faptelor de mai multe persoane ce pot aparține unui grup organizat, pentru care legiuitorul a prevăzut potrivit art. 12 lit. h din Legea nr. 508/2004 o competență specială aparținând DIICOT.
Însă, la acest moment acțiunea penală este pusă în mișcare doar față de inculpat pentru infracțiunile menționate mai sus, competența de urmărire și supraveghere aparține organelor de cercetare penală ale poliției judiciare aparținând potrivit art. 19 din Legea nr. 362/2002 coroborat cu art. 209 alin. 4 Cod procedură penală de Parchetul de pe lângă Tribunal, potrivit dispozițiilor legale, toate aceste argumente menționate conducând la concluzia că urmărirea penală este efectuată de un organ competent, neputându-se invoca nelegalitatea arestării preventive.
Susținerea că actele de cercetare penală efectuată în cauză de către ofițerii și agenții poliției judiciare care fac parte din de Combatere a Organizate B sunt nule deoarece au fost încălcate prevederile art. 9, 27 Din Legea nr. 508/2004 republicată, nu este temeinică, pentru următoarele:
Art. 201 alin. 1 Cod procedură penală prevede că "urmărirea penală se efectuează de către procurori și de către organele de cercetare penală", iar potrivit alin. 2 din același articol "organele de cercetare penală sunt: a) organe de cercetare ale poliției judiciare; b) organe de cercetare speciale."; alin. 3 din același articol prevede că organele de cercetare ale poliției judiciare sunt lucrători specializați din
Tribunalul a constatat în mod judicios că ofițerii și agenții poliției judiciare ce își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT sunt desemnați, potrivit art. 27 din Legea nr. 508/2004 republicată, nominal de către MAI, fiind respectate astfel prevederile art. 201 Cod procedură penală.
Tribunalul a mai reținut în mod întemeiat că pentru infracțiunile prevăzute în art. 12 alin. 1 din Legea nr. 508/2004 republicată, procurorul efectuează urmărirea penală în mod obligatoriu, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în consecință urmărirea penală fiind proprie a procurorului, acesta nesupraveghind urmărirea penală în condițiile art. 209 alin. 1 Cod procedură penală.
În consecință, în mod legal a conchis Tribunalul Brașov în sensul că până în prezent cercetarea penală a fost efectuată de către ofițerii și agenții poliției judiciare din cadrul DIICOT, ca organe de cercetare ale poliției judiciare specializate în domeniul infracționalității privind comerțul electronic, sub supravegherea unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.
Totodată, tribunalul a mai constatat în mod judicios că există indicii temeinice că inculpatul a efectuat operațiunile cu card-urile falsificate la -ul BRD situat în Noua, B și că a participat la montarea skimmer-ului și a telefonului mobil cu camera de luat vederi la -ul din Târgu S, obținând venituri din comiterea acestor fapte.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru membrii comunității; acest pericol concret rezultă din amenințarea permanentă a violabilității unor date ale acestora menite să le protejeze proprietatea asupra propriilor bani și din crearea unei stări de teamă socială și neîncredere în sistemul bancar;creșterea ratei criminalității în acest domeniu reprezintă, în speță, o componentă esențială a pericolului concret reprezentat de inculpat.
Pericolul concret pentru ordinea publică este demonstrat și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, ci, dimpotrivă, a perseverat în comiterea aceluiași tip de infracțiuni; deși a executat o pedeapsă privativă de libertate în Franța în 2006 și a fost expulzat, nu a considerat că trebuie să respecte drepturile celorlalți membrii ai comunității din care face parte, și a continuat să obțină bani doar prin comiterea de fapte penale.
Față de ansamblul considerentelor expuse, reținând că temeiul arestării preventive prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală nu s-a modificat și nici nu a dispărut, acesta subzistând și în prezent, în mod judicios tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 Cod procedură penală și în consecință a respins cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive.
Astfel, în temeiul prevederilor art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul declarat de către inculpat va fi respins ca nefondat, iar hotărârea atacată va fi menținută ca fiind legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive
În numele legii
p.
Respinge recursul declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 12.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat, în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 februarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.MA/25.02.2009
Tehnoredact.DS/26.02.2009/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Mihaela Alexandru, Constantin Epure
