Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 120/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
România
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 120/ DOSAR NR-
Ședința publică din 18 februarie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Barbu
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea procuror - din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, G și G împotriva încheierii de ședință din data de 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu și recurenții inculpați G și G, în stare de arest preventiv, asistați de avocat ales
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorii inculpaților declară că nu au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului promovat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 11 februarie 2009, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Inculpatul este arestat de o perioadă de timp destul de îndelungată și beneficiază de prezumția de nevinovăție, care nu a fost răsturnată. Apreciază că lăsarea în stare de libertate a inculpatului nu ar împieta buna desfășurare a procesului penal. Inculpatul nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, iar prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara nu s-ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal.
Avocat ales pentru recurenții inculpați G și G solicită admiterea recursului declarat de inculpați împotriva încheierii de ședință din data de 11 februarie 2009 prin care Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova respins cererea de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsură obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru fiecare inculpat.
Inculpații sunt arestați de aproximativ 5 luni de zile iar temeiul reținut - prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în opinia sa, a suferit modificări în sensul că odată cu trecerea timpului rezonanța acestor fapte în rândul opiniei publice a scăzut.
Dosarul la instanța de fond a suferit amânări ce nu sunt imputabile inculpaților, datorate unor lipse de procedură, de faptul că s-a impus numirea unui curator pentru o parte vătămată minoră. Inculpații doresc să dea declarații în cauză. Prin declarațiile date la urmărirea penală inculpații au relatat aspecte cu privire la învinuirile ce li se aduc și au recunoscut în parte faptele.
Solicită a se reține circumstanțele personale ale inculpaților, astfel inculpatul G anterior arestării sale avea un loc de muncă unde obținea venituri pentru traiul familiei, este căsătorit, are 1 copil minor și nu a avut antecedente penale. Inculpatul G are probleme de sănătate pe are le-a dovedit cu acte medicale depuse la instanța de fond. Acesta suferă de o multitudine de afecțiuni destul de grave.
Apărătorul ales subliniază că acest inculpat s-a prezentat de bună voie, a dat declarații și consideră că lăsarea sa în stare de libertate nu ar împieta buna desfășurare a procesului penal.
apreciind că scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală poate fi atins și prin înlocuirea măsurii arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art. 139 Cod procedură penală, raportat la art. 145 Cod procedură penală, cu măsura obligării de a nu părăsi localitățile de domiciliu, respectiv localitatea C pentru inculpatul și municipiul B pentru inculpatul G, instanța având la îndemână o serie de obligații pe care să le impună inculpaților să le respecte.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate ca nefondate și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov ca fiind legală și temeinică apreciind că în mod corect a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Susține că nu există elemente care s-au modificat, data de la când sunt arestați se înscrie într-un timp rezonabil. Urmărirea penală s-a realizat cu celeritate, iar amânarea cauzei s-a datorat unor motive obiective și cu respectarea drepturilor procesuale fiind necesară instituirea unei curatele pentru o parte vătămată existând interese contrare între ea și mama acesteia. Cercetarea judecătorească încă nu a debutat în cauză și consideră că nu sunt elemente ce au suferit modificări, chiar dacă s-ar reține caracterizările pozitive ale inculpatului. Relativ la afecțiunile de care suferă inculpatul G, menționează că acestea pot fi tratate în rețeaua sanitară a penitenciarelor.
Concluzionează apreciind ca fiind legală și temeinică încheierea atacată și pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, susține că are 1 copil minor și solicită a fi lăsat în stare de libertate pentru a fi alături de familie.
Recurentul inculpat G, personal, având ultimul cuvânt, solicită a se reține că s-a predat de bună voie și se obligă a se prezenta la judecată ori de câte ori va fi chemat.
1. Prin încheierea din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr- s-a dispus respingerea cererii de înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpații, G, G și, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsurile prevăzute de art. 145, respectiv art. 1451Cod procedură penală.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că nu s-au schimbat temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive întrucât din modalitatea în care au fost săvârșite faptele și rezultatul care s-a produs rezultă că acestea prezintă un pericol social ridicat, condiții în care lăsarea în libertate a inculpaților continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
2. Împotriva încheierii au formulat recurs inculpații, G și G, care au invocat trecerea unui interval de circa 5 luni de zile de la luarea măsurii arestării preventive și circumstanțe personale care conduc la concluzia că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
3. Recursurile sunt nefondate.
În raport de prevederile art. 141 Cod procedură penală curtea va examina mai întâi admisibilitatea căii de atac a recursului, în condițiile în care în art. 141 alin. 1 teza finală Cod procedură penală se prevede că încheierea prin care se respinge cererea de înlocuire a unei măsuri preventive nu este supusă nici unei căi de atac.
Prevederile menționate mai sus contravin exigențelor art. 6 paragraf 1 din și jurisprudenței constante a Curții Europene de la Strasbourg care statuează că un proces echitabil și corect presupune asigurarea unei egalități de arme și de șanse. În prezenta cauză acest principiu al egalității de arme și de șanse este încălcat prin prevederile art. 141 alin. 1 Cod procedură penală întrucât încheierea prin care se admite înlocuirea măsurii preventive a arestării ar putea să fie atacată separat cu recurs de procuror, în timp ce respingerea unei astfel de cereri de înlocuire nu poate fi atacată cu recurs de către inculpat. În această modalitate există o inegalitate de instrumente procedurale puse la dispoziția participanților la proces, calea de atac a recursului fiind instituită doar în favoarea procurorului și nefiind pusă la dispoziția inculpatului.
Curtea urmează să facă aplicarea art. 20 din Constituție și art. 6 din urmând a constata că recursului este admisibil în principiu.
Recursurile sunt însă nefondate întrucât, așa cum corect a reținut prima instanță nu s-au modificat și nu s-au schimbat temeiurile de fapt și de drept pe care s-a bazat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Față de obiectul și complexitatea cauzei termenul de 5 luni de zile care s-a scurs de la data luării măsurii arestării preventive se înscrie într-un termen rezonabil. Pericolul concret pentru ordinea publică continuă să subziste față de gravitatea deosebită a faptelor de care sunt acuzați inculpații, pericol care până în prezent nu s-a diminuat așa încât lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta o reală amenințare pentru siguranța cetățenilor.
Starea de arest este în continuare necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru a se asigura celeritatea acestuia așa încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 Cod procedură penală pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive.
Circumstanțele personale invocate de inculpați nu impun în acest moment înlocuirea măsurii arestării preventive, ele urmând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei pe fond.
4. Așa fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursurile inculpaților urmează să fie respinse.
5. Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare urmează să fie suportate de inculpații recurenți.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, G și G împotriva încheierii de ședință din 11.02.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă pe recurenții G și G la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul pentru apărătorul din oficiu, de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.AV/05.03.2009
Tehnoredact.DS/05.03.2009/2 ex.
Jud.fond./.
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Constantin Epure, Manuela Barbu
