Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 145/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 145
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
PREȘEDINTE G - - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - - - - JUDECĂTOR 2: Membri Tamara Carmen Bunoiu
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, deținut în C, împotriva încheierii din 3 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Se arată că în cauză sunt întrunite cerințele legale privind liberarea provizorie sub control judiciar, măsura fiind impusă de starea de sănătate a inculpatului, de atitudinea cooperantă a acestuia pe parcursul procesului penal, precum și recunoașterea inculpatului asupra tuturor faptelor imputate.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, încheierea pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și legală.
Inculpatul declară că își însușește concluziile apărătorului ales.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 3 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 18.10.1978, în C, domiciliat în C,-, arestat în baza mandatului nr.50/10.09.2009, emis de Tribunalul Dolj în stare de arest preventiv în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C.
A fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul fiul lui și, născut la data de 27.02.1971 în Băilești, D, domiciliat în Băilești, - -,. 5A,. 1,.4, arestat în baza mandatului nr.49/10.09.2009, emis de Tribunalul Dolj.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 418/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii art.215 alin.1,2,3,5 Cp. și art.215 alin.1,2,3,4,5 Cp.cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. și art.75 lit.a Cp, în final cu aplicarea art. 33 lit. a Cp;, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5.p cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. și a art. 75 lit. a Cp; - pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5 Cp. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. și a art. 75 lit. a Cp.
Prin ordonanțele din 09.09.2009, emise de IPJ D Serviciul de Investigare a Fraudelor, și - au fost reținuți pentru 24 ore. Prin ordonanța procurorului din aceeași zi, s-a dispus, în temeiul art. 235.C.P.P. punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei trei inculpați.
La 10.09.2009, inculpații au fost prezentați Tribunalului Dolj cu propunere de arestare preventivă. Propunerea a fost admisă prin încheierea din 10.09.2009 (dosar -), fiind emise mandatele de arestare preventivă nr. 48, 49 și 50 din 10.09.2009, valabile până la 08.10.2009.
Ulterior, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, măsura arestării preventive a fost prelungită prin încheierea din 01.10.2009 a Tribunalului Dolj, începând cu data de 09.10.2009, până la 07.11.2009, inclusiv.
Prin încheierea din data de 05.11.2009 Tribunalul Dolj dispus în baza art 3001raportat C.P.P. la art. 160 C.P.P. a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, - și ulterior în baza art.3002C.P.P. raportat la art. 160 b prin C.P.P. încheierea din data de 20.01.2010.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul -, instanța a constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Liberarea provizorie este o instituție destinată să concilieze libertatea individuală și protecția socială, impunând un control asupra persoanei liberate prin instituirea unor obligații sau restricții ale libertății.
Deci liberarea provizorie este o măsură preventivă limitativă de drepturi pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte penale periculoase.
Liberarea provizorie are un caracter subiectiv pentru că această măsură se admite după verificarea condițiilor ce privesc persoana învinuitului /inculpatului, dacă se apreciază că deținerea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana învinuitului/ inculpatului și prin obligațiile ce se impun la liberare.
Procedura soluționării cererii de liberarea provizorie parcurge două etape: verificarea condițiilor pentru admisibilitatea în principiu și soluționarea cererii.
Observând cererea formulată de către inculpat, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu și, trecând la soluționarea cererii, instanța constată că art. 1602alin.1, și 2 Cpp stabilește o condiție pozitivă și una negativă de acordare a liberării provizorii referitoare atât la faptă cât și la persoana inculpatului.
Astfel, conform acestor reglementări, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. De asemenea se statuează că liberarea provizorie nu se acordă atunci când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului să săvârșească alte fapte sau că acesta va încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți martori, etc.
În cauza dedusă judecății a fost trimis în judecată săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5.p cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. și a art. 75 lit. a Cp;, infracțiune pentru care limita maximă a pedepsei este închisoarea de 20 de ani.
Ca atare s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului astfel încât cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Având în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea și împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, frecvența lor, faptul că a acționat împreună cu alte persoane, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului.
Aceasta, deoarece, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1602Cpp nu conferă persoanei arestate un drept ci o vocație, liberarea provizorie fiind facultativă, iar acordarea ei este lăsată la aprecierea judecătorului.
Inculpații sunt arestați preventiv în baza încheierii din data de 10.09.2009, pronunțate de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în baza art.143 cod de procedură penală și art. 148 lit. f cod de procedură penală, arestarea fiind menținută succesiv de către instanță și Curtea de APEL CRAIOVA prin deciziile pronunțate la data de 06.11.2009 și 26.01.2010.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul -, instanța a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat.
Astfel inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv reținându-se incidența art. 143 coroborat C.P.P. cu art. 148 lit.f
C.P.P.S-a apreciat că din probele administrate în faza de urmărire penală a rezultat presupunerea rezonabilă că au participat la comiterea infracțiunilor reținute în actul de inculpare, infracțiuni care prezintă un pericol social deosebit, sancționate de lege cu pedepse ridicate și care au fost de natură să producă un impact social deosebit în rândul colectivității, avându-se în vedere împrejurările concrete de comitere.
Susținerea că în cauză inculpații, respectiv doi din martorii din acte au fost audiați nu a putut fi luată în considerare și nu poate constitui motiv pentru admiterea cererii formulate întrucât aprecierea probelor se face de către instanța de judecată, în urma examinării tuturor actelor și lucrărilor dosarului, tocmai în scopul aflării adevărului, iar faptul că inculpații și unii din martori și-au modificat declarațiile date în faza de urmărire penală nu poate duce automat la concluzia că s-ar fi schimbat situația de fapt în cauză, în sensul că inculpații nu se fac vinovați de infracțiunile reținute în sarcina acestora și deci că ar exista dubii cu privire la calitatea de autor a inculpaților.
Ca atare, s-a apreciat că temeiurile care au dus anterior la luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, iar mai apoi la menținerea și prelungirea acestei măsuri nu s-au modificat subzistând și în prezent.
În ceea ce privește durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, trebuie raportată și la complexitatea cauzei deduse judecății vizavi de numărul infracțiunilor, numărul participanților, urmările periculoase ale faptelor, conduita procesuală a părților implicate.
Din materialul probator administrat până în prezent s-a apreciat că subzistă în continuare și temeiul prevăzut de art. 148 lit.f privind C.P.P. pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților, în condițiile în care mai sunt de audiat.
Față de cele mai sus expuse, instanța a apreciat că cererile formulate, respectiv înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu prăsi localitatea formulată de inculpatul - și cea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul sunt nefondate și au fost respinse, menținerea stării de detenție fiind justificată de necesități reale și de interes public.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar, arătând că în cauză sunt întrunite cerințele legale privind liberarea provizorie sub control judiciar. Măsura este impusă de starea de sănătate a recurentului, de atitudinea cooperantă pe parcursul procesului penal, precum și recunoașterea tuturor faptelor imputate.
Analizând încheierea recurată în raport de criticile formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că aceasta este legală și temeinică, dată cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează liberarea provizorie sub control judiciar.
Potrivit art. 1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar, se acordă în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar potrivit alin.2 la aceeași dispoziție legală, liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau, că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Ori, în raport de fapta ce formează obiectul cauzei deduse judecății, se constată că nu sunt întrunite cerințele legale privind liberarea provizorie sub control judiciar, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului având ca limită maximă a pedepsei, pedeapsa închisorii de 20 ani.
De asemenea, se constată că în mod întemeiat, prima instanță a apreciat și asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, în condițiile în care motivele ce au determinat măsura preventivă subzistă în continuare, fără a fi intervenit împrejurări noi, care să determine luarea unei alte măsuri preventive.
Aspectele legate de persoana inculpatului, atitudinea procesuală a acestuia, starea de sănătate, invocate de către recurent, sunt elemente ce vizează modalitatea de individualizare a pedepsei, respectiv executarea acesteia, neconstituind temeiuri ale liberării provizorii sub control judiciar.
În raport de aceste considerente, recursul declarat de inculpat este nefondat, astfel încât în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, deținut în C, împotriva încheierii din 3 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul la 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 8 februarie 2010.
G - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
B,
IB/
8 februarie 2010,
Băilești va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Membri Tamara Carmen Bunoiu
