Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 146/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 17264/3/2009
1038/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE nr. 146/
Ședința publică de la 08 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Encean
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva încheierii de ședință din data de 29.04.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul - inculpat personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 78019, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului. Consideră că, din declarațiile inițiale ale părții vătămate și ale martorilor rezultă că, inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării subzistă și la acest termen, în plus, inculpatul a încercat să influențeze partea vătămată și s-a sustras de la cercetări.
Apărătorul intimatului - inculpat având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond, pe care, o consideră legală și temeinică. Apreciază că, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului sau modificat, iar inculpatul nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, având în vedere că, fapta a fost comisă în iulie 2008, iar inculpatul a fost arestat în ianuarie 2009. Mai arată că, cele două acte medico-legale efectuate în cauză, sunt în totală contradicție cu cele susținute inițial de către partea vătămată, motive pentru care, solicită respingerea recursului în baza art. 38515alin. 1 Cod procedură penală, raportat la art. 1403Cod procedură penală. Depune la dosar note de concluzii scrise.
Intimatul - inculpat având cuvântul, declară că, nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor, solicitând să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin încheierea din data de 29.04.2009 pronunțată în dosarul nr- TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I Penală, în baza art. 139 alin. 1 rap. la art. 145 pr. pen. a admis cererea formulată de inculpatul și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive că măsura obligării de a nu părăsi localitatea
Totodată, a dispus ca pe durata obligării de a nu părăsi localitatea B, calculată pe o durată de 30 de zile începând cu punerea în libertate, inculpatul să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu poarte și să nu folosească nicio categorie de arme;
- să nu se apropie de persoana vătămată și de membrii familiei acesteia;
- să nu se afle în locuința persoanei vătămate.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 145 alin. 22pr. pen.
A dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că ulterior luării măsurii arestării preventive a inculpatului prin încheierea din data de 29.01.2009 au intervenit elemente noi care au creat convingerea instanței că temeiurile ce au determinat inițial arestarea preventivă s-au schimbat.
Astfel, tribunalul a avut în vedere concluziile actelor medicale și medico-legale atașate la dosarul cauzei, declarațiile părții vătămate, pe care le-a apreciat nu numai echivoce dar și nelămuritoare, precum și declarațiile martorilor audiați în luna februarie a anului 2009.
Totodată a mai arătat că arestarea preventivă a inculpatului s-a bazat și pe înregistrările unor convorbiri telefonice efectuate din data de 19.07.2008, remarcând faptul că deși faptele au fost reținute a fi săvârșite încă din 19 iulie 2008, măsura arestării preventive a fost luată la data de 29 ianuarie 2009, deși inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală.
În acest context, tribunalul a mai reținut că măsura arestării preventive a inculpatului motivată de existența pericolului social pentru ordinea publică a faptelor comise nu este suficient ci trebuie dovedit cu motive noi că ordinea publică este în mod concret afectată în ipoteza eliberării inculpatului.
Cu referire la posibilitatea ca inculpatul odată eliberat să influențeze buna desfășurare a justiției, tribunalul a reținut faptul că deși cercetarea penală nu a fost finalizată, acesta poate fi obligat să respecte o serie de obligații tocmai în sensul bunei desfășurări a procesului penal.
Împotriva hotărârii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIcare a solicitat menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, considerând că din declarațiile inițiale ale părții vătămate și ale martorilor rezultă că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării subzistă și la acest termen. În plus, inculpatul a încercat să influențeze partea vătămată și s-a sustras de la cercetări.
Analizând încheierea pronunțată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art. 3856alin. 3. pr. pen. Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Astfel, se constată că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 29.01.2009 pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. a și i pen. și art. 321 alin. 1 pen. S-a reținut că la data de 19.07.2008, împreună cu alte persoane, acționând cu premeditare și după o prealabilă coordonare, au urmărit autoturismul condus de partea vătămată G până pe Al. din B, sectorul 6, iar în momentul în care partea vătămată a oprit mașina, inculpații l-au blocat cu autoturismele în care se afla, după care înarmați cu săbii și bâte au aplicat numeroase lovituri părții vătămate, vizând îndeosebi zona capului.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au fost cele prevăzute de art. 148 lit. b, e și f pr. pen.
Însă ulterior arestării preventive a intimatului inculpat, au fost audiați mai mulți martori respectiv, și care au arătat că acesta nu a fost implicat activ în conflictul căruia i-a căzut victimă partea vătămată G și nu a lovit-o pe aceasta cu o sabie în zona capului.
Totodată din certificatul medico-legal emis la data de 21.07.2008 rezultă că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale care au fost produse prin lovire cu corp dur, însă nu dețin elemente medico-legale obiective care să ateste producerea uneia sau mai multor plăgi prin acțiunea unui obiect tăietor (sabie).
De asemenea, raportul medico-legal întocmit ulterior arestării inculpatului, la data de 06.03.2009 confirmă că partea vătămată a necesitat un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru lovituri repetate cu corp dur contondent. Leziunile produse nu au pus viața părții vătămate în primejdie.
Având în vedere cele arătate în actele medico-legale finalizate, în cauză, ulterior arestării inculpatului se pune problema însăși a existenței infracțiunii contra vieții, aspect care, însă, va fi analizat și stabilit ulterior de instanța investită cu soluționarea fondului cauzei.
Or, față de proble administrate ulterior luării măsurii arestării preventive a inculpatului, Curtea constată că tribunalul a apreciat în mod corect că nu se mai impune menținerea acestuia în stare de arest și că temeiurile ce au determinat măsura preventivă inițială s-au modificat.
Solicitarea recurentului de respingere a cererii inculpatului și menținerii acestuia în continuare în stare de arest preventiv bazată pe declarațiile inițiale ale părții vătămate și ale unora dintre martori nu poate fi primită, neputând fi ignorate elementele noi care au apărut în cadrul cercetărilor efectuate în cauză.
Mai mult, la acest moment nu se pune problema stabilirii vinovăției inculpatului, care este atributul exclusiv al istanței ce va soluționa cauza pe fond, iar obligațiile stabilite prin hotărârea instanței de fond sunt în măsură să asigure buna desfășurare în continuare a procesului penal, sub sancțiunea că în cazul încălcării cu rea credință a acestora se va lua față de inculpat măsura arestării preventive.
Față de cele arătate, Curtea, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de parchet.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii din data de 29.04.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I Penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pentru judecător aflat în
semnează președintele secției
GREFIER,
Red. /26.05.2009/2 ex.
Președinte:Simona EnceanJudecători:Simona Encean, Florică Duță, Petre Popescu
