Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1557/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (2657/2008)
DECIZIA PENALĂ NR. 1557/
Ședința publică de la data de 05 decembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Petre Popescu
JUDECĂTOR 3: Marin Cârcel
GREFIER - - -
.-.-.-.-.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - reprezentat prin procuror .
Pe rol soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE -, împotriva încheierii de ședință din data de 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: intimatul inculpat G în stare de arest și asistați de avocați și în baza împuternicirii avocațiale nr. 66891/05.12.2008 emisă de Baroul București - Cabinet individual, și intimatul inculpat în stare de arest și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 66891/05.12.2008 emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Reprezentantul Parchetului, critică încheierea recurată ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele aspecte:
În primul rând în ceea ce privește nelegalitatea încheierii recurate, solicită a se observa că instanța de fond a fost sesizată cu rechizitoriul întocmit de Parchet ca urmare a finalizării actelor de urmărire penală și a constatării faptului că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcină. În mod normal instanța în temeiul art.300/1 Cod procedură penală trebuie să verifice mai întâi legalitatea luării măsurii arestării preventive, apoi dacă această măsură este sau nu necesară în cauză și se impune menținerea acesteia.
Dat fiind, așa cum a menționat procedura specială a acestei instituții a verificării legalității și temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, apreciază că, încheierea recurată este nelegală, pentru că instanța dispune în finalul încheierii înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsii țara, în primul rând, fără a face aplicarea dispozițiilor art. 300/1 alin. 1 Cod procedură penală care impuneau mai întâi o constatare a legalității luării acestei măsuri.
În al doilea rând, încheierea recurată este nelegală și pentru că în temeiul aceluiași art. 300/1 Cod procedură penală, instanța nu putea dispune înlocuirea măsurii arestării preventive dispusă în cauză, dacă instanța considera că măsura arestării preventive a fost luată nelegal, sau dacă considera că nu mai persistă toate temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, există un temei de drept, respectiv art.300/1 alin. 2 Cod procedură penală în baza căreia revocă măsura arestării preventive. În opinia sa, în temeiul art. 300/1 Cod procedură penală întrucât acest text de lege nu face trimitere la nici un alt text din procedură penală, instanța nu poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive.
În ceea ce privește temeinicia încheierii recurate, referitor la nemenținerea măsurii arestării preventive, solicită a se observa faptul că instanța într-adevăr motivează hotărârea în baza căreia a înlocuit măsura arestării preventive, dar și această motivare a instanței nu este lămuritoare pentru că la fila 6 din hotărâre, face referire la noțiunea de tulburare socială așa cum a fost dezvoltată în jurisprudența CEDO, numai că nefiind indicată exact hotărârea care a fost avută în vedere, consideră că motivarea este străină de cauză, nefăcând dovada că ne-am afla în situații similare. De asemenea, în referire la perioada de timp a arestului preventiv, apreciază că aceste argument nu este pertinent întrucât măsura arestării preventive a fost luată acum 20 de zile și trecerea timpului prin raportare directă și la aceea perioadă rezonabilă avută în vedere de instanța da fond, nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive.
Concluzionând, față de cele susținute, dar și de atitudinea procesuală a celor doi inculpați și momentul procesual la care ne aflăm în prezent, consideră că, toate aceste argumente nu sunt de natură a conduce la nemenținerea măsurii arestării preventive în cauză. Totodată, raportat la natura și modalitatea săvârșirii infracțiunii de luare de mită, care este o infracțiune gravă, apreciază că rezultă existența pericolului social prin lăsarea în libertatea inculpaților, și se impune menținerea măsurii arestării preventive a acestora.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat G, solicită respingerea recursului Parchetului, ca fiind nefondat și pe cale de consecință, menținerea, ca fiind legală, temeinică și foarte bine motivată a încheierii pronunțată de Tribunalul București.
Astfel, cu privirea la cele invocate de procuror, apreciază că instanța de fond, a fost sesizată în mod corect cu rechizitoriu și totodată, din oficiu în temeiul art. 300/1 Cod procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia măsurii luate în cursul urmăririi penale până la momentul sesizării.
De asemenea, instanța de fond, în mod corect, a avut în vedere, la momentul în care a înlocuit măsura arestării preventive cu o altă măsură preventivă, respectiv cea a interdicției de a nu părăsi țara, în urma verificării temeiurilor care au stat inițial la luarea măsurii arestării, a realizat că nu mai sunt elemente care să conducă spre pericolul social concret care îl reprezintă pentru ordinea publică clientul său, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat G, achiesează la concluziile puse de antevorbitorul său, solicitând respingerea recursului Parchetului, ca fiind nefondat.
Apărătorul intimatului inculpat, solicită respingerea recursului Parchetului, ca fiind nefondat.
Consideră, încheierea recurată, ca fiind legală și temeinică, sub toate aspectele, instanța de fond, în mod corect, în temeiul art. 300/1 Cod procedură penală a procedat la verificarea legalității măsurii arestării preventive, constată că a fost luată în mod legal și motivează că potrivit art. 148 lit. f, teza a II a Cod procedură penală temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și pe cale de consecință, a făcut aplicarea art.139 alin. 1 Cod procedură penală. Totodată, arată că și în aprecierea pericolului pentru ordinea publică, instanța de fond a făcut o motivare temeinică.
Având pe rând ultimul cuvânt, intimații inculpați, s-au raliat la concluziile puse de apărători și solicită judecarea lor în stare de libertate, se vor prezenta la termenele de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpații G și în măsura preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.145/1 al.2 raportat la art.145 al.1/1 și al.1/2 Cod procedură penală, inculpaților li s-a stabilit respectarea anumitor obligații.
Li s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.145/1 Cod procedură penală raportat la art.145 al.2/2 privind nerespectarea cu rea-credință a acestor obligații impuse.
S-a dispus punerea în libertate a acestora dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Bucureștia reținut că inculpații G și au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.254 al.1, 2 Cod penal cu referire la art.6,7 al.1 din Legea nr.78/2000.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - competent material să soluționeze cauza, a venit cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului - propunere care a fost admisă de Tribunalul București, care a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru 25 de zile, respectiv de la 13.11.2008 la 07.12.2008, inclusiv iar celălalt inculpat pentru aceeași propunere s-a dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile cu începere de la data de 15.11.2008 până la 13.12.2008, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - care solicită casarea încheierii și rejudecând pe fond menținerea măsurii arestării preventive, aceasta și pentru faptul că inculpații au săvârșit o faptă gravă respectiv luare de mită.
Curtea luând spre examinare încheierea pronunțată de Tribunalul București constată că acesta a analizat în mod riguros legalitatea măsurii arestării preventive sub aspectul dispozițiilor art.300/1 Cod procedură penală și în mod corect, apreciem noi, a dispus înînlocuirea acestei măsuri cu cea de a nu părăsi țara.
Și în opinia noastră având în vedere datele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, poziția procesuală, aceștia sunt la primul conflict cu legea penală, modalitatea concretă de săvârșire a pretinsei fapte dar și raporturile corecte de muncă pe care le-au avut până la începerea urmăririi penal nu mai justifică menținerea arestării lor preventive și că aceasta poate fi înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara incident cu dispozițiile art.145/1 al.2 raportat la art.145 al.1/1 și al.1/2 Cod procedură penală.
Oricum sunt obligații și restricții suficiente pentru ca cei doi inculpați să nu poată obstrucționa buna desfășurare a procesului în continuare și cu prezența lor în stare de libertate.
Dacă la acel moment s-a justificat luarea măsurii arestării preventive fiind îndeplinite cerințele dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, acum pentru considerentele de mai sus, aceasta nu se mai impune, cu atât mai mult cu cât ne găsim în fața sesizării instanței cu rechizitoriul, toate probele sunt administrate astfel că urmărirea penală nu mai poate fi obstrucționată sau influențată în vreun fel.
Față de aceste împrejurări, recursul Parchetului este nefondat și respinge ca atare în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - împotriva încheierii de ședință 05.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 5 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./15.01.2009/19.01.2009
Dact./16.01.2009/19.01.2009/2 ex.
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Petre Popescu, Marin Cârcel
