Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 159/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 159/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif președinte secție
JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 3: Marius Aurel
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
reprezentată prin: Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL ALBA împotriva Încheierii penale din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele și a, precum și recursurile inculpaților, și împotriva aceleiași încheieri penale din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, având ca obiect înlocuirea măsurii preventive (art. 139.C.P.P.).
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: inculpații recurenți, și, toți în stare de arest - Penitenciarul Aiud, personal și asistați de avocat (împ. fila 33), inculpatele intimate și a, în stare de arest - Penitenciarul Aiud, asistate de avocat (împ. fila 25) și inculpatul recurent în stare de arest - Penitenciarul Aiud, personal și asistat de avocat numit din oficiu (împ. fila 32).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea instanței, inculpatul recurent arată că este de acord să fie asistat de avocat din oficiu.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 38514alin 1/1 coroborate cu art. 70 Cod procedură penală, pune în vedere inculpaților dreptul de a fi ascultați de instanța de recurs sau de a nu face nici o declarație, atrăgându-li-se atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit împotriva lor.
Inculpații, având pe rând cuvântul, învederează că nu doresc să dea alte declarații și își mențin cele susținute până în prezent.
Instanța, raportat la art. 141 alin 1 teza ultimă din Codul d e procedură penală, pune în discuție excepția inadmisibilității recursurilor declarate de inculpații și a, precum și recursurile inculpaților, și.
Procuror, având cuvântul, consideră că în speță sunt incidente dispozițiile art. 141 alin 1 teza ultimă din Codul d e procedură penală, întrucât încheierea pronunțată de instanța de fond nu este supusă nici unei căi de atac.
Avocat, în apărarea inculpaților recurenți,, având cuvântul, față de această excepție a recursurilor formulate de inculpați, dacă instanța apreciază că sunt admisibile, solicită admiterea acestora.
Avocat, numit din oficiu în reprezentarea recurentului inculpat, cuprivire la admisibilitatea recursului declarat de acesta, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Avocat în reprezentarea intimatelor inculpate și, lasă de asemenea la aprecierea instanței soluția asupra inadmisibilității recursurilor inculpaților.
Procurordeclară că nu mai are alt cereri de formulat.
Apărătorii recurenților inculpați, aleși și numiți din oficu, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului formulat de DIICOT - Serviciul Teritorial Alba.
Procuror,având cuvântul, susține că recursul declarat împotriva Încheierii penale pronunțate în 20.10.2009 este formulat întrucât s-a admis cererea inculpatelor și cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive. Apreciază această hotărâre ca fiind nelegală și netemeinică raportat la prevederile art. 139 alin 1 Cod procedură penală, întrucât nu s-au modificat temeiurile ce au impus luarea acestei măsuri, însă s-a modificat atât interpretarea circumstanțelor de ordin personal cu privire la inculpate, cât și opinia instanței, care, să nu uită, la data de 5 Octombrie a apreciat că se mențin temeiurile care au impus luarea acestei măsuri preventive. Astfel, mai susține că actele săvârșite de inculpate nu se pot analiza separat, infracțiunea de față fiind săvârșită în comun iar lăsarea în libertate a acestora ar crea un sentiment de nerespectabilitate al justiției. Mai mult, la infracțiunea au participat o serie de persoane, din care 16 sunt judecate în stare de arest și 16 în stare de libertate, aceștia au produs cca 365 de acte materiale și un prejudiciu de aproximativ 2 milioane de lei, iar a ignora prevederile art. 1 alin 1 și 2 Cod procedură penală cu privire la scopul procesului penal, hotărârea atacată nu constituie nici pe departe un exemplu colectiv, cu atât mai mult cu cât, același magistrat, a luat act că se impune privarea de libertate și cu aceste argumente justifică punerea în libertate, la această dată, pe motiv că inculpatele sunt femei și au copii în îngrijire. Mai arată că, într-adevăr, este de acord că intimatele inculpate au copii, însă toți inculpații au familii, iar prin această hotărâre se respinge cererea inculpaților, bărbați fiind și se admite cererea inculpatelor - femei, în mod nejustificat și creându-se un sentiment de neîncredere în justiție pentru că nu este un motiv temeinică faptul că acestea au copii minori. În concluzie, solicită instanței să se observe că infracțiunea este una deosebit de gravă, iar inculpatele de față au efectuat acte materiale decisive, ele fiind cele care purtau convorbirile telefonice cu persoanele vătămate, astfel încât pericolul concret există și persistă, cu atât mai mult cu cât sunt cercetați și inculpați în stare de libertate, iar punerea în libertate a celor arestați deja ar pune instanța în imposibilitatea de a verifica mediul în care se integrează și subzistă, ce fel de persoane sunt și dacă este posibil să săvârșească noi infracțiuni. Astfel, numai față de faptul că inculpatele intimate au copii minori și, eventual, o stare a sănătății mai șubredă, nu implică concluzia că nu se mențin toate argumentele cu privire la menținerea stării de arest, cu atât mai mult cu cât lăsarea lor în libertate nu ar fi în interesul superior al copiilor acestora, care sunt ocrotiți în mediul familial și de către stat. Concluzionând, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii atacate cu privire la cele două inculpate și respingerea cererii acestora de înlocuire a măsurii arestării preventive, pentru a demonstra că justiția este fermă și consecventă, acesta fiind și sensul verificării legalității și temeinicie menținerii măsurii arestării preventive și cu atât mai mult cu cât, la instanța de fond, s-au acordat deja termen în cauză pentru 20 - 30 noiembrie pentru a acoperi procedura de audiere și constituire de părți civile a cel puțin 90 de persoane vătămate, iar instanța reține că lucrările din urmărirea penală sunt deosebit de consistente reprezentând 105 volume și există indicii că aceste infracțiuni au fost săvârșite și cu participarea celor două inculpate.
Avocat în reprezentarea intimatelor inculpate și, având cuvântul cu privire la recursului DIICOT, solicită respingerea acestuia dând curs cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive și menținerii hotărârii instanței de fond întrucât codul prevede trei măsuri alternative: arestarea preventivă, obligația de a nu părăsi țara și obligația de a nu părăsi localitatea, iar cu privire la gradul de pericol social pe care l-ar reprezenta raportat la infracțiunea căreia i s-ar aplica o pedeapsă de 20 de ani, opinia DIICOT nu este conformă prevederilor legale care prevăd și aceste măsuri preventive alternative, cu atât mai mult cu cât pericolul social efectiv s-a diminuat, iar clientele sale nu au antecedente penale și s-a făcut referire și la faptul că au în întreținere copii minori, iar față de ceilalți inculpați, bărbați fiind, s-a menținut măsura arestării, unii din ei precum, fiind tații copiilor în cauză. În concluzie, se arată că pe fond s-a consemnat o adevărată pledoarie cu privire la aflarea adevărului și faptul că scopul procesului penal nu poate fi atins decât prin menținerea măsurii arestării preventive, însă, solicită instanței să constate că inculpatele sunt arestate de șase luni de zile, sens în care s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, care implică privarea de libertate, cu atât mai mult cu cât starea sănătății acestora s-a înrăutățit, i-au medicamente în fiecare zi și există acte medicale care dovedesc faptul că nu s-au îmbolnăvit subit și nu este o cerere tendențioasă vis a vis de numărul mare al persoanelor care au comis infracțiunea și faptul că verificarea temeiniciei și legalității menținerii măsurii arestului preventiv se face din 60 în 60 de zile, este normal ca după o perioadă temeiurile care au impus luarea acestei măsură să se schimbe, sens în care nu se solicită decât înlocuirea măsurii și nu este vorba despre dispariția tuturor îngrădirilor cu privire la libertatea inculpatelor. În concluzie, față de faptul că aceste femei nu prezintă în concret un pericol social, vor avea grijă de copiilor și de sănătate și în cazul stabilirii unor alte măsuri preventive vor exista termene stabilite de verificare, nu vede de ce s-ar aduce atingere aflării adevărului și scopului procesului penal până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, cu atât mai mult cu cât, același magistrat care judecă și dosarul de fond, este cel care s-a pronunțat în prezenta încheiere atacată. Solicită astfel respingerea recursului DIICOT și cercetarea inculpatelor în stare de libertate.
Inculpata,având ultimul cuvânt, solicită cercetarea ei în stare de libertate întrucât nu a săvârșit fapta cu violență, este nevinovată raportat la toate acuzațiile aduse și are copii de care trebuie să aibă grijă. Consideră că nu prezintă pericol social.
Inculpata a,având ultimul cuvânt, învederează faptul că are un copil de doi ani și solicită cercetarea ei în stare de libertate nu prezintă pericol social.
Inculpatul,având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul ,având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul,având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate și admiterea recursului.
Inculpatul,având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și lăsarea sa în stare de libertate.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală la 20.10.2009 în dosar nr- au fost admise cererile formulate de inculpatele și a, iar în baza art. 139 Cod procedură penală
- s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de acestea prin încheierea nr. 10/29.04.2009 a Tribunalului Alba, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În baza art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, Poliția Municipiului A I, județul A, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
c) să nu își schimbe locuința situată în A I,-, jud. A, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura.
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 2/2 s-a atras atenția inculpatei că în caz de încălcare a obligațiilor ce-i revin se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
În baza art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata a să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, Poliția Municipiului A I, județul A, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemată;
c) să nu își schimbe locuința situată în A I,-, jud. A, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura.
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 2/2 s-a atras atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau obligațiilor ce-i revin se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
Prin aceeași încheiere au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de către inculpații, și.
Pentru a dispune în acest mod judecătorul fondului a reținut următoarele:
În ceea ce le privește pe inculpatele și
Potrivit art. 139 Cod procedură penală, măsura arestării preventive se înlocuieștecu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Temeiurile avute în vedere cu ocazia luării măsurii preventive a arestării nu s-au modificat în ce privește indiciile comiterii faptelor de către inculpate, însă tribunalul a avut in vedere criteriul de evaluare a pericolului pentru ordinea publică pe care-l reprezintă inculpatele la acest moment, prin raportare la elementele prevăzute la art. 136 al.8 Cod procedură penală
In speță, prin arestarea inculpatelor, colectivitatea din care face parte și opinia publică, în general, a luat act de faptul că cei care vor săvârșii fapte similare, vor fi privați de libertate. Legea nu prevede însă ca măsura arestării preventive a unei persoane să fie prelungită sau menținută obligatoriu odată ce a fost luată, existând posibilitatea revocării sau înlocuirii cu o altă măsură preventivă mai puțin severă.
De la momentul arestării preventive a inculpatelor și până în prezent organul de urmărire penală a administrat probe, dosarul fiind trimis la instanță astfel că desfășurarea ulterioară a procesului penal nu ar avea de suferit prin lăsarea inculpatelor în libertate cu impunerea unor obligații și măsuri care se circumscriu art. 136 alin.1 lit.c raportat la art. 145 Cod pr. penală.
Inculpatele au în întreținere copii minori iar soții lor sunt de asemenea arestați preventiv, acestea suferă de diferite afecțiuni și nu au antecedente penale. Se impune a se lua în considerare totodată necesitatea ocrotirii minorilor privați de prezența ambilor părinți pe o perioada considerabila(din punctul de vedere al interesului superior al copiilor), precum și obligația statului de a lua toate măsurile legale pentru ocrotirea vieții de familie, ingerința trebuind să fie proporțională cu scopul urmărit, conform art. 8 din CEDO.
Totodată, Tribunalul a apreciat că de la momentul arestării și până în prezent, trecând aproape 6 luni, impactul asupra opiniei publice și a comunității din care inculpatele fac parte s-a estompat iar acestea au înțeles consecința săvârșirii pe viitor a acelorași fapte pentru care sunt cercetate, iar impunerea obligațiilor prevăzute de art. 145 Cod procedură penală constituie o garanție a bunei desfășurări a procesului penal cu inculpatele in stare de libertate.
În ce-i privește pe inculpații, și.
Din probele administrate până în prezent rezultă indicii respectiv presupunerea rezonabilă că fiecare din inculpați a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată și pentru care legea prevede pedepse mai mari de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a fiecăruia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de neliniște și insecuritate în rândul societății civile datorită împrejurării că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate sporită prin prisma numărului mare de persoane vătămate și a cuantumului ridicat a prejudiciului, sunt cercetate în stare de libertate.
Potrivit art.139 pr.pen. măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării inculpaților subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a fiecărui inculpat, acestea rezultând din actele dosarului, respectiv din probele cuprinse în cele 105 volume de urmărire penală ce conțin declarații de părți vătămate, extrase de cont, rapoarte de analiză, transcrierea interceptărilor, listinguri telefonice, declarații inculpați/martori, percheziții domiciliare, etc.
De asemenea, în cauză nu subzistă elemente care să conducă la concluzia schimbării ori dispariției temeiurilor care au determinat arestarea preventivă în sensul revocării acesteia ori înlocuirii ei cu o altă măsură mai puțin restrictivă.
De la data ultimei verificări a măsurii preventive, s-au constituit părți civile/și-au menținut constituirile din cursul urmăririi penale un număr însemnat de părți vătămate, care au declarat totodată că își mențin declarațiile date anterior în cursul urmăririi penale, declarații în care au relatat modalitatea în care inculpații au comis faptele pentru care există suspiciunea ca le-au săvârșit.
Faptele pentru care inculpați arestați au fost trimiși în judecată sunt prevăzute de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, fiind întrunită prima cerință a art. 148 lit. f Cod procedură penală. De asemenea, este îndeplinită și cerința a doua prevăzută de același articol, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpaților.
Acesta este redat de modul și mijloacele de comitere a faptelor, de numărul mare al părților vătămate care au fost înșelate, respectiv peste 1748 persoane din care au fost identificate și s-au constituit părți civile în prezenta cauză un număr de 183 persoane, apoi numărul mare al actelor infracționale reținute în rechizitoriu, respectiv 3996 precum și din valoarea deosebit de mare a prejudiciului cauzat părților vătămate, respectiv 2.420.535 Ron.
În privința evaluării pericolului pentru ordinea publică nu poate fi privită izolat activitatea fiecărui inculpat, ci trebuie analizată prin raportare la activitatea de ansamblu a grupării de crimă organizată, a tuturor faptelor grave comise de aceasta. Pericolul deosebit al faptelor comise constă tocmai în rezultatul acțiunilor organizate și coordonate ale grupării.
Starea de pericol trebuie analizată tocmai în acest context, întrucât pericolul pe care îl prezintă acțiunile unei grupări organizate sunt incomparabil mai mari decât ale unei persoane care acționează independent și izolat.
Astfel, cercetarea inculpaților în stare de libertate ar genera un sentiment de insecuritate în rândul colectivității, o rezonanță socială deosebit de negativă și un stare de neîncredere în justiție. Aceștia au înșelat un număr însemnat de persoane pe întreg teritoriul țării, provocându-le prejudicii patrimoniale deosebit de mari..
Referitor la motivele de natură socială invocate de fiecare dintre inculpați pentru a fi lăsați în libertate instanța constată că aceste argumente familiale legate fie de situația precară socio-financiară a familiilor, de existența unor copii aflați în întreținerea inculpaților, nu sunt argumente suficient de puternice în favoarea libertății în raport de periculozitatea deosebită a faptelor comise, prejudiciul cauzat, numărul mare al părților vătămate care au fost înșelate și impactul social negativ al faptelor.
Măsura arestării preventive a fost luată în considerarea tuturor criteriilor prev. de art. 136 alin.1 și 8 Cod procedură penală, criterii care subzistă și în prezent si care conduc, pentru fiecare inculpat in parte, la concluzia ca înlocuirea arestării preventive cu o alta măsură neprivativă de libertate nu este oportună și poate afecta buna desfășurare a procesului penal.
Legat de faptul că există două cupluri de inculpați în prezenta cauză care au copii minori, Tribunalul a reținut că în privința celor două inculpate s-a admis cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, pentru motivele expuse anterior.
Termenul rezonabil al arestării preventive nu a fost depășit în cauză având în vedere complexitatea acesteia, numărul mare de volume ce conțin probațiunea, de inculpați si de părți vătămate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs DIICOT - Serviciul Teritorial Alba I și inculpații, și.
Prin recursul formulat DIICOT - ST AIa solicitat casarea încheierii atacate și în rejudecare respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de către inculpatele și
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că soluția pronunțată de Tribunal contravine dispozițiilor art. 1 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece se limitează exclusiv la interpretarea factorilor de ordin personal ce caracterizează persoana inculpatelor, or, această abordare unilaterală nu este de natură să satisfacă exigențele unei analize complete și corecte din punct de vedere judiciar, scopul procesului penal, în general, și cel al măsurilor preventive în special, nefiind realizat conform dispozițiilor legale.
Înlocuirea măsurii arestării preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea după mai puțin de 6 luni, în condițiile în care inculpatele riscă pedepse de 20 de ani închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave, nu face altceva decât să încurajeze unele conduite infracționale periculoase.
În altă ordine de idei examinând și celelalte cereri formulate în cauză, Tribunalul le-a respins cu motivarea că argumentele referitoare la situația socio-financiară a familiilor, nu sunt suficient de puternice pentru punerea în libertate.
Se arată totodată că Tribunalul a nesocotit dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, odată ce în intervalul cuprins de la ultima menținere a măsurii arestării - 08.10.2009 și până în prezent, nu au intervenit elemente noi din care să rezulte că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-ar fi schimbat.
Prin recursurile lor inculpații, și au solicitat nemotivat casarea încheierii atacate și în rejudecare să fie admise cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, Curtea constată ca fiind fondat recursul Parchetului și inadmisibile recursurile inculpaților pentru considerentele ce vor urma:
În ceea ce privește recursurile inculpaților se observă că acestea contravin dispozițiilor art. 141 alin 1 teza ultimă Cod procedură penală, potrivit cărora "încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supus nici unei căi de atac".
Referitor la recursul Parchetului, temeinicia lui rezultă din greșita evaluare făcută de către judecătorul fondului asupra motivelor care ar justifica o privare de libertate a inculpatelor în acest moment procesual.
Astfel, Curtea nu-și poate însuși argumentul instanței de fond referitor la dispariția pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea inculpatelor în libertate.
Asupra existenței acestui element care a întemeiat luarea și prelungirea ulterioară a măsurii arestării s-a pronunțat argumentat Tribunalul prin încheierea din 05.10.2009, iar de la acea dată și până în 20.10.2009 când judecătorul fondului a reevaluat existența lui, nu a intervenit nici o împrejurare semnificativă care să justifice concluzia diminuării sau înlăturării lui.
În opinia Curții, punerea inculpatelor în libertate, în acest moment procesual, prin luarea unei măsuri alternative detenției provizorii nu poate fi justificată prin argumentele de ordin familial reținute de către judecătorul fondului, atâta timp cât nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării.
În acest context, nu se poate reține că aceste temeiuri, sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică, s-au modificat doar cu privire la cele două inculpate, rămânând neschimbate în privința celorlalți inculpați arestați.
Cercetarea inculpatelor în stare de libertate în stadiul actual al procesului ar crea o rezonanță socială negativă în rândul opiniei publice, o stare de neîncredere în actul de justiție dată fiind complexitatea deosebită a cauzei, multiplele acte infracționale de care membrii grupării sunt acuzați.
O atare măsură ar putea impieta și asupra desfășurării normale a procesului, date fiind circumstanțele speței și multitudinea de acte probatorii.
Examinând situația inculpatelor pe tărâmul art. 8 din CEDO, Curtea reține totodată că detenția provizorie a acestora întrunește exigența proporționalității între scopul legitim urmărit și dreptul la viața de familie.
Orice detenție provizorie conformă legii implică prin natura sa și o restrângere a dreptului la viață privată și familială. Simplul fapt al arestării în aceeași cauză a ambilor părinți, nu poate constitui o ingerință nejustificată în viața de familie atâta timp cât această ingerință vizează protejarea unui interes public.
Reținând așadar că în speță există în acest moment motive suficiente și pertinente pentru menținerea inculpatelor în stare de arest și că durata acestuia este una rezonabilă în raport de complexitatea cauzei și diligența depusă de autorități, Curtea în temeiul art. 385/15 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va admite ca fondat recursul parchetului, va casa încheierea penală atacată numai sub aspectul soluționării cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpatele și a și rejudecând cauza în aceste limite, va respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpate.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpații, și împotriva aceleiași încheieri penale.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga inculpații recurenții, și să plătească fiecare câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului, iar pe inculpatul să plătească suma de 180 lei cu același titlu.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva Încheierii penale din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- și în consecință:
Casează încheierea penală atacată numai sub aspectul soluționării cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpatele și a și rejudecând cauza în aceste limite, respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpatele și
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de inculpații, și împotriva aceleiași încheieri penale.
Obligă pe inculpații recurenții, și să plătească fiecare câte 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs în favoarea statului, iar pe inculpatul să plătească suma de 180 lei cu același titlu.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2009
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. 2 ex/28.10.2009
fond
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaica, Marius Aurel
