Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1764/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

(2784/2009)

DECIZIA PENALĂ NR. 1764

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02.12.2009

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Cristina Rotaru

JUDECĂTOR 2: Luciana Mera

JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu

GREFIER - - -

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.

Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din 27.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică răspund intimații inculpați și OG în stare de arest și asistați de avocat ales, cu împuterniciri avocațiale emise de Baroul București.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care:

Constatând că nu sunt excepții de invocat, cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului public solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii de ședință din data de 27.11.2009 și pe fond, rejudecând, în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b pr. pen. menținerea măsurii arestării preventive. Apreciază ca in mod netemeinic instanța de fond a admis cererile inculpaților de înlocuire a masurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având in vedere natura infracțiunilor pentru care sunt judecați, fapte deosebit de grave, prevăzute de art.20 rap. la art.174-175 lit.i pen. art.194 pen. alin.1 cu aplic. art.33 lit.a pen. pentru inculpatul fiind OG emis mandatul de arestare in temeiul art.1491, art.146, art.136, art.143, art.148 lit.d, e, f, pen. și pentru inculpatul, în temeiul art.1491, art.146, art.136, art.143, art.148 lit.e, f, pen. Față de numărul părților vătămate șantajate în vederea obținerii de foloase injuste, declarațiile acestora, ale martorilor, actele medicale depuse la dosar, întregul material probator administrat, rezultă că judecarea acestor inculpați in stare de libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, iar temeiurile avute în vedere la arestarea acestora nu s-au modificat pentru a se dispune o altă măsură. Apreciază că în mod greșit instanția a reținut că au apărut elemente noi care au menirea de a susține netemeinicia datelor care ar fi trebuit să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana cercetată să fi săvârșit infracțiunea respectiva, în ceea ce privește presupusa acțiune ilicită a inculpaților, elemente ce conduc la modificarea temeiurilor care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive, și a invocat art.5 paragraful I și III CEDO, fără a motiva în ce constă modificarea acestor temeiuri, precizând doar că art.5 paragraful III CEDO prevede și dreptul inculpatului de a fi eliberat in cursul procedurii. Solicită instanței de recurs să reexamineze întreg probatoriul administrat, circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute pentru aceste infracțiuni și să admită recursul, să caseze încheierea de ședință și să mențină măsura arestării preventive.

Apărătorul ales al intimaților inculpați și OG solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, încheierea de ședință fiind legală și temeinică, în mod corect fiind admisă cererea inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Precizează că în mod corect instanța a reținut că s-au modificat temeiurile avute în vedere la data arestării preventive. Parchetul s-a aflat în eroare, în sensul că față de inculpatul nu OG a existat temeiul prevăzut de art.148 lit.d pen. iar in încheierea de ședință din 14.04.2009, art.148 lit.f pen. nu este motivat, rezultând astfel că arestarea s-a făcut numai în temeiul art.148 lit.e pen. respectiv că cercetarea acestuia in stare de libertate creează o stare de temere in rândul populației. Astfel, nefiind incident art.148 lit.f pen. nici măcar nu se impunea arestarea acestuia. De la data emiterii rechizitoriului și sesizării instanței de fond, nu s-a mai administrat nici o probă, cauza suferind amânări datorate protestului magistraților, schimbarea judecătorului care a fost promovat la altă instanță, sustragerea părților vătămate de la judecarea cauzei, toate aceste amânări nefiind imputabile inculpaților. Invocă jurisprudența CEDO, precaritatea probelor care nu dovedesc vinovăția inculpaților, faptul că martorii audiați la urmărirea penală au declarat că nu cunosc despre faptele acestor inculpați, iar raportul de expertiză medico-legală efectuat nu identifică zona vitală în care s-au aplicat loviturile.

În ultimul cuvânt, intimații inculpați șiOG declară că sunt de acord cu concluziile apărătorului ales și lasă soluția la aprecierea Curții.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față:

Prin încheierea de ședință din 27.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în temeiul art. 3002. pr. pen. au fost admise cererile formulate de inculpații și OG și, în baza art.139 alin.1 și 35rap. la art.136 lit.b pr. pen. cu referire la art.145 alin.1 pr. pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

În baza art.145 alin.11lit.a, b, c, d pr. pen. inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art.145 alin.12lit.c și e pr. pen. inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații:

- să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiei acestora, persoanele împreună cu care a comis faptele, martori și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;

- să nu se afle în locuința persoanelor vătămate.

S-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor încălcării cu rea-credință a obligațiilor stabilite prin prezenta încheiere, conform art.145 pct.3 pr. pen.

A fost respinsă cererea de menținere a măsurii arestării preventive a inculpaților, formulată de reprezentantul Parchetului.

În motivarea încheierii se arată că la momentul luării măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați, existau date din care rezulta presupunerea că aceștia au săvârșit fapta însă, ulterior, au apărut elemente noi care susțin netemeinicia datelor care ar fi trebuit să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana cercetată să fi comis respectiva infracțiune, elemente ce conduc la modificarea temeiurilor ce au determinat inițial arestarea inculpaților, așa încât punerea lor în libertate se impune și din perspectiva art.5 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța nu a motivat pericolul social concret al infracțiunilor și nu a analizat cauza în funcție de temeiurile invocate de reprezentantul Parchetului cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive. De asemenea, se arată că instanța nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, deși conform art.3002raportat la art.160 pr. pen. a pus în discuție legalitatea și temeinicia arestării inculpaților, că nu au fost indicate în mod concret elementele ce au determinat modificarea situației inculpaților, că durata arestării nu a depășit un termen rezonabil, că instanța ar fi trebuit să aibă în vedere că atitudinea părților vătămate și evidenția că acestea erau timorate de inculpați, dovedindu-se deja că în cursul urmăririi penale au fost efectuate presiuni asupra familiilor victimelor și că motivarea încheierii este contradictorie, susținând o soluție de revocare a măsurii și nu de înlocuire a acesteia.

Examinând cauza în temeiul art.141 raportat la art.3856alin.3 pr. pen. Curtea apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit.i pen. și art.194 alin.1 pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen. reținându-se în sarcina acestuia că în data de 8.03.2009, în B, pe str. -, în dreptul imobilului nr.10, a intenționat să o lovească în mod repetat pe partea vătămată cu o sabie (cu tăișul) în zona capului; partea vătămată a reușit să-și protejeze capul fiind lovită în zona mâinilor, suferind astfel leziuni grave care i-au pus viața în primejdie. Fapta menționată a fost săvârșită pentru aod etermina pe partea vătămată să dea inculpatului (și inculpatului ) sume de bani nedatorate, pentru a dobândi astfel foloase injuste.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art.20 raportat la art. 174-175 lit.i pen. art.194 alin.1 pen. art.194 alin.1 pen. cu aplicarea art.33 lit.a pen. reținându-se în sarcina sa că în data de 8.03.2009, în B, pe str. -, în dreptul imobilului nr.10, i-a acordat ajutor inculpatului zis OG "" în momentele când acesta a intenționat să o lovească în mod repetat pe partea vătămată cu o sabie (cu tăișul) în zona capului; partea vătămată a reușit să-și protejeze capul fiind lovită în zona mâinilor, suferind astfel leziuni grave care i-au pus viața în primejdie. Fapta menționată a fost săvârșită pentru a determina partea vătămată să dea inculpatului (și inculpatului OG) sume de bani nedatorate pentru a dobândi astfel foloase injuste. Din luna august 2008 și până în prezent, sub pretextul unei datorii bănești, l-a constrâns (împreună cu alți inculpați) prin amenințări pe să facă alte împrumuturi și să le plătească diverse sume de bani reprezentând dobânzi (camătă), până când partea vătămată nu a mai putut plăti, moment în care inculpații au recurs la violențe și amenințări asupra sa, a familiei sale și a prietenilor săi, în scopul de a-l determina să dea sume importante de bani altor inculpați pentru a dobândi astfel foloase injuste.

Inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea din 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, reținându-se incidența art. 148 lit. d, e și f pr. pen pentru inculpatul și OG art. 148 lit. e și f pr. pen. pentru inculpatul.

La termenul din 26.11.2009, instanța a pus în discuție verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților și OG, ocazie cu care aceștia au formulat cereri de înlocuire a măsurii preventive.

Contrar celor susținute în motivele de recurs, în cuprinsul și în dispozitivul încheierii recurate instanța face referire expresă și se pronunță asupra solicitării reprezentantului Parchetului de menținere a acestei măsuri, respingând- Chiar și în cazul în care nu s-ar fi pronunțat expres, Curtea apreciază că aceasta nu ar fi constituit un motiv de nelegalitate, căci potrivit art.3002pr. pen. instanța pune în discuție din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, așa încât analiza și soluționarea cererii de menținere a arestării este implicită, căci dispunând înlocuirea măsurii arestării preventive, instanța de fond consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca măsura să fie menținută, nefiind necesară pronunțarea distinctă asupra solicitării Parchetului formulată în acest sens.

Recursul urmează a fi însă admis, deoarece, în opinia instanței de recurs, nu sunt incidente dispozițiile art.139 alin.1 pr. pen. întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați.

Se constată, sub acest aspect, că instanța nu a indicat în mod concret care sunt elementele noi ce au determinat schimbarea temeiurilor, limitându-se la aprecieri cu caracter de generalitate, afirmând că nu mai există indicii temeinice în sensul că inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că după sesizarea instanței au fost audiați inculpații și părțile vătămate, G, și.

Inculpații și OG și-au menținut declarațiile de nerecunoaștere a faptelor, declarațiile părților vătămate, G și nu vizează situația celor doi inculpați, singura modificare intervenită fiind în legătură cu declarația părții vătămate care a revenit în parte asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale.

Atitudinea acestei părți vătămate nu poate determina însă concluzia schimbării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, căci potrivit art.64 pr. pen. niciuna din probe nu are o valoare mai dinainte stabilită și trebuie raportată la ansamblul probelor administrate ori, în speță, schimbarea declarației părții vătămate nu schimbă temeinicia acuzațiilor aduse celor doi inculpați, care se întemeiază nu numai pe declarația părții vătămate, ci și pe declarațiile martorilor oculari, procesul-verbal de cercetare la fața locului, actele medico-legale, probe ce susțin îndeplinirea condiției prevăzută de art. 143 cu referire la art.681pr. pen. neputându-se susține că a intervenit o modificare a acestor temeiuri.

Menținerea inculpaților în stare de arest se impune și din perspectiva temeiurilor prevăzute de art.148 lit.b și e pr. pen. având în vedere presiunile exercitate de inculpați asupra părții vătămate prin oferirea de bani în încercarea încheierii unei înțelegeri frauduloase, dar și a comiterii de către inculpatul a OG unei noi infracțiuni pe fondul săvârșirii infracțiunii de șantaj.

Pe de altă parte, este îndeplinită și condiția prevăzută de art.148 lit.f pr. pen. având în vedere gravitatea faptelor ce vizează viața, integritatea corporală dar și libertatea persoanei, reținând că mobilul infracțiunii de tentativă de omor constă în obținerea unor foloase materiale, urmare a șantajării victimelor, ceea ce pune în evidență pericolul pe care inculpații îl prezintă pentru ordinea publică.

Lăsarea în liberate a inculpaților nu se impune nici pe considerente ce țin de durata rezonabilă a arestării preventive, având în vedere că aceștia au fost arestați în luna aprilie 2009, că instanța de judecată a fost sesizată după o lună, cauza aflându-se în faza de cercetare judecătorească, prezentând o complexitate ridicată datorită numărului mare al inculpaților, al părților vătămate și al martorilor ce trebuie audiați.

Drept urmare, în temeiul art.38515pct.2 lit.d pr. pen. Curtea va admite recursul declarat de Parchet, va casa încheierea recurată și rejudecând, în temeiul art.3002cu referire la art.160 pr. pen. va menține starea de arest preventiv a celor doi inculpați.

Conform art.192 alin.3 pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Casează încheierea de ședință din 27.11.2009 dată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr- și rejudecând:

Menține starea de arest preventiv a inculpaților și OG.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 2 decembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact./2 ex./15.12.2009

Președinte:Cristina Rotaru
Judecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1764/2009. Curtea de Apel Bucuresti