Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 25/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE PENALĂ Nr. 25
Ședința publică de la 04 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
GREFIER: - -
Ministerul publica fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal " revocare arestare preventivă " promovat de inculpatul recurent ( fost ), fiul lui și, născut la data de o6.o8.1975, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 2o martie 2oo8, dată de Tribunalul Iași în dosarul nr.1206/99/2oo7, prin care a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat, iar în temeiul art.3oo indice 2 raportat la art.16o indice b alin.1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de acesta, măsură ce a fost menținută conform dispozițiilor art.16o indice b alin.3 Cod procedură penală.
Conform art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent ( fost ), aflat sub stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,interpelat fiind, inculpatul declară că își menține recursul promovat.
Nemaifiind de formulat cereri, Curtea acordă cuvântul în recursul formulat de inculpat.
Avocat,pentru inculpatul recurent ( fost ) având cuvântul, precizează că înțelege să critice încheierea recurată atât pentru nelegalitate cât și pentru netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii din 2o martie 2oo8 pronunțată de Tribunalul Iași și, în funcție de ce motiv veți alege,să dispuneți fie a nu mai fi menținută măsura arestării fie se constata că măsura arestării preventive a încetat de drept.
Susține apărarea că nu în mod întâmplător a solicitat atașarea notelor grefierului de ședință și transcrierea ședinței de judecată din 24 ianuarie 2oo8 cât ți transcrierea înregistrării ședinței de judecată din data de 2o martie 2oo8. Din cele două înregistrări și din notele grefierului de ședință rezultă fără nici un dubiu că măsura de arest preventiv dispusă față de inculpatul nu s-a discutat la termenul de judecată din 24 ianuarie 2oo8. Susține apărarea că măsura arestării preventive a încetat de drept la data de 13 februarie 2oo8. La termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2oo8, instanța nu pune în discuția contradictorie a părților legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, în schimb în camera de consiliu se discută starea de arest a inculpatului. Consideră apărarea că în această situație au fost încălcate dispozițiile prev. de art. 197 teza 5, art.197 teza 6 alin.2 Cod procedură penală.
Avocat consideră că eom are nedreptate făcută acestui inculpat, este vorba de o greșeală procedurală, există mijlocul legal care poate fi aplicat. Inculpatul este arestat de aproximativ 2 ani și după atâta timp această măsură nu mai slujește nimănui și în nici un caz procesului penal. problemă care există la inculpatul este că a evadat și pentru că a evadat prezintă pericol public. El a evadat dintr-un motiv din arest, pentru că a avut foarte mari suspiciuni cu privire la siguranța familiei care era amenințată. Pe timpul evadării inculpatul nu a făcut nici o faptă antisocială. Acuzațiile care i se aduc acestui inculpat nu sunt susținute de nici o probă de la dosar. Inculpatul nu are nici o legătură cu acest dosar și cu ceilalți inculpați. Este un dosar fabricat și aduși acești oameni împreună să pară mai mulți, să fie un grup numeros de persoane care s-au ocupat de trafic de persoane după părerea parchetului. Mai susține apărarea că instanțele din Germania nu pedepsesc evadarea de cât dacă în timpul evadării săvârșesc alte fapte. Se motivează de către instanță că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut și aceste motive nici nu au să dispară pentru că temeiurile rămân acolo, în dosar, prinse în mijloacele de probă, și ele pot fi cercetate oricând, problema este dacă acestea mai justifică în continuare privarea de libertate. Ele există, dar dacă acțiunea timpului asupra lor nu le-a făcut cumva inapte de a mai justifica arestarea preventivă. Inculpatul a fost arestat ca toată lumea pentru trafic de persoane, iar la toată lumea temeiurile nu mai impun privarea de libertate și foarte bine că îi avem în libertate pe acești inculpați, iar la aceleiași temeiuri rămân.Pentru evadare nu a fost emis mandat de arestare pentru că legea nu permite o nouă arestare, el merge pe mandatul vechi, mandat emis pe temeiuri de trafic de persoane. Solicită a i se da o șansă acestui om de a se judeca în stare de libertate, de a sta cu familia lui care are nevoie de sprijinul și ajutorul lui., să- puneți chiar interdicția de a părăsi localitatea, țara, cele mai crunte condiții de respectat. nu are cum să influențeze buna desfășurare a procesului, el fiind audiat, părțile vătămate care îl acuză au fost audiate, iar el nu și-a propus decât probe în apărare. Dacă inculpatul va fi judecat în stare de libertate nu înseamnă că va fi și achitat. Dacă va fi găsit vinovat cu siguranță va răspunde în fața legii. Nu trebuie confundată la nesfârșit noțiunea arestării preventive cu pedeapsa, iar arestarea preventivă ar trebui să fie menținută numai în măsura în care ar ajuta efectiv. Dacă nu ar fi evadat ar fi ieșit primul din Arestul IPJ.
Reiterează cererea de admitere a recursului.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, susține că apărarea a invocat astăzi două motive de recurs împotriva încheierii și anume, primul motiv se referă la nelegalitatea încheierii iar cel de-al doilea motiv se referă la netemeinicia încheierii.
În ce privește motivul de nelegalitate, procurorul arată că inculpatul, prin apărător susține că măsura arestării preventive ar fi încetat de drept la data de 13 februarie 2oo8 întrucât instanța de fond la termenul de judecată din 24 ianuarie 2oo8 nu ar fi pus în discuție starea de arest a inculpatului. Procurorul susține că acest motiv nu este întemeiat întrucât aceste motive au mai fost invocate de către inculpat prin apărător cu ocazia soluționării recursului formulat la data de 29 februarie 2oo8, motive care au fost analizate de către Curtea de Apel la acea dată. Astăzi se susține de către inculpat prin apărător același lucru, nefiind invocate motive noi.
Cu privire la netemeinicia încheierii de ședință invocată de către inculpat prin apărător,care se referă la pericolul social, apreciază procurorul că instanța de fond a avut în vedere infracțiunea săvârșită de către inculpat după arestare, și anume evadarea. Este greu de crezut că inculpatul se va pune la dispoziția instanței dacă va fi lăsat în libertate.
Consideră încheierea recurată ca fiind legală și temeinică, apreciind că subzistă și în prezent temeiurile inițiale care au stat la baza arestării, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și 148 lit.f Cod proc.penală.Pe cale de consecință pune concluzii de respingere a recursului.
În replică,avocat arată că nu s-a înțeles de către reprezentantul parchetului ce a spus. A spus că a depus la dosar atât note după caietul grefierului cât și transcrierea înregistrărilor audio din ședința de judecată atât din data de 24 ianuarie 2oo8 cât și transcrierea înregistrărilor audio din ședința de judecată din 2o martie 2oo8 de unde rezultă clar că nu s- pus în discuție starea de arest a inculpatului. Nu înțelege de ce reprezentantul parchetului nu vrea să recunoască că s-a greșit.
Cu privire la infracțiunea de evadare care pentru reprezentantul parchetului inculpatul este un mare pericol dacă va fi lăsat în stare de libertate,solicită instanței a avea în vedere ce a făcut în acea perioadă. Nu a făcut nimic, a stat doar cu familia, cu soția și fiul său.Nu a comis alte fapte, nu a mers la părțile vătămate pentru a le determina să-și schimbe declarațiile. De ce instanța nu-i dă posibilitatea inculpatului să se judece în stare de libertate și dacă va greși va plăti.
În replică, procurorul arată că se pare că nu s-a înțeles sau nu s-a vrut să se înțeleagă.Am spus dor că prin transcrierea trimisă de Tribunalul Iași nu s-au adus elemente de noutate față de cele cunoscute de instanță la momentul soluționării recursului.
Cât privește cea de a doua împrejurare invocată vis-a-vis de evadare, inculpatul este judecat după legea penală din România.Se susține că a evadat pentru a-și proteja familia. . retorice pe care inculpatul și le pune prin apărător " de ce nu a contactat martorii " nu cred că trebuie să rămână retorice.Acest caz la data respectivă a fost foarte mediatizat în presă și prin posturile de televiziune și sigur că singura grijă a inculpatului a fost de a se proteja și de a nu fi prins. Deci este lesne de înțeles de ce inculpatul nu a contactat martorii.
În replică, avocat susține că nu a spus de ce inculpatul nu a contactat pe cineva, a spus că dacă inculpatul ar fi contactat pe cineva.
Dacă acest om a evadat, a evadat cu un scop, scopul a fost să-și protejeze familia.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului ales. Susține că inculpați din prezenta cauză, în a căror sarcină sunt reținute câte 14 fapte de trafic de persoane sunt în libertate, iar el, deși există o singură declarație a unei părți vătămate care-l acuză că ar fi ținut-o în mașină în fața blocului timp de o lună, este încă în arest. Declarația acelei părți vătămate nu poate fi reținută. Ar fi fost imposibil să țină o persoană timp de o lună în fața blocului. Solicită a i se da posibilitatea de a fi judecat în stare de libertate.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr- a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul () -.
În baza art.300 ind.2 raportat la art.160 ind. b alin.1 Cod procedură penală s-a constatat legală și temeinică arestarea preventivă față de inculpat și în baza art.160 ind. "b" alin.3 Cod procedură penală, a fost menținută această măsură.
În pronunțarea acestei încheieri instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.160 ind. b alin.2 Cod procedură penală, dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat luarea măsurii au încetat și nici nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate se dispune revocarea arestării preventive a inculpatului.
Examinând aceste dispoziții prin prisma temeiurilor care au stat la baza luării și ulterior a prelungirii măsurii arestării preventive a inculpatului (fost ) constată că acestea nu s-au schimbat, conduita inculpatului adoptată în cursul arestării preventive demonstrând faptul că odată lăsat în libertate acesta s-ar sustrage judecății, iar față de modalitatea în care se presupune că acest inculpat a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, natura și importanța valorilor sociale pretins a fi fost lezate prin activitatea infracțională întreprinsă de inculpat, vârsta și numărul părților vătămate, se conturează o gravitate deosebită a faptelor sub aspectul cărora este cercetat, împrejurări care au determinat constatarea unei noi ordini publice realmente amenințată și care justifică lipsirea de libertate a inculpatului (fost ) cu aspect preventiv.
Examinând arestarea preventivă a inculpatului (fost ) sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia constată că temeiurile care au stat la baza acestora subzistă urmând ca în baza dispozițiilor art.160 ind. b al.3 Cod procedură penală să mențină arestarea preventivă a inculpatului (fost ), fiind întrunite atât cerințele art.300 ind.2 și ale art.160 ind. b al.3 Cod procedură penală cât și prevederile art.5 pct.1 lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ingerința manifestată de stat prin menținerea acestei măsuri preventive fiind pe deplin justificată, inculpatul aflat în stare de arest preventiv având deopotrivă dreptul de a cere și administra probele apreciate ca necesare în apărarea sa, starea de arest preventiv neafectând cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil.
Încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpatul (fost ) -, care prin apărător a invocat următoarele critici:
- nelegalitatea menținerii detenției preventive a inculpatului motivat de faptul că starea de arest a încetat de drept la 13 februarie 2008 întrucât la 24 ianuarie 2008 instanța nu a pus în discuția contradictorie a părților legalitatea și temeinicia acesteia și că măsura a fost luată în camera de consiliu.
Apreciază inculpatul că în speță au fost încălcate dispozițiile art.197 teza 5 și art.197 teza 6 alin.2 Cod procedură penală.
S-a susținut și netemeinicia încheierii pronunțate motivat de împrejurarea că măsura dăinuie de aproximativ 2 (doi) ani, că probele nu confirmă vinovăția în ceea ce privește traficul de persoane.
S-a mai arătat că în timpul evadării - faptă pentru care a fost trimis în judecată - inculpatul nu a comis și alte infracțiuni.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestului preventiv.
Examinând actele și lucrările dosarului cât și din oficiu, Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Prin rechizitoriul nr.199/D/P/2005 din 22 februarie 2007 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul teritorial Iași - inculpatul-a fost trimis în judecată - alături de alți inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de: constituirea unui grup de criminalitate organizată, trafic de persoane, trafic de minori, fapte prevăzute de art.12 alin.1, 2 lit. "a" din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. "b" Cod penal, art.13 alin.1 și 2 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. "b" Cod penal, art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplicarea art.37 lit. "b" Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. "a" Cod penal.
Prin același rechizitoriu a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de "evadare" prevăzută de art.269 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. "b" Cod penal.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea de ședință a Tribunalului Iași din 5 octombrie 2006, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.183/4 din aceeași dată.
Măsura a fost prelungită și ulterior menținută de instanță.
La termenul de judecată din 24 ianuarie 2008 au fost puse în discuția părților - printre altele - și cererea inculpatului () - privind revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Prin încheierea întocmită la acea dată ambele cereri au fost respinse și în aplicarea dispozițiilor art.300 ind.2 cu referire la art.160 ind. "b" alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat că măsura arestului preventiv este temeinică și legală și a fost menținută conform cu dispozițiile art.160 ind. B alin.3 Cod procedură penală.
În cauză nu se poate reține că încheierea este lovită de nulitate, aspect ce a fost invocat de inculpatul-recurent.
Prin normele procesual-penale (art.300 ind.2 și art.160 ind. b Cod procedură penală) a fost instituită o procedură deverificarea arestării preventive în cursul judecății.
În mod evident, respingerea unei cereri de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive nu echivalează cu o menținere implicită a arestării.
Numai o asemenea împrejurare ar atrage aplicarea dispozițiilor art.140 alin.1 lit. "a" Cod procedură penală.
În verificarea legalității și temeiniciei măsurii, potrivit și transcrierii înregistrării ședinței de judecată din acea dată instanța a rămas "în pronunțare asupra cererilor formulate precum și asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului -" (76 dosar cercetare judecătorească).
Prin urmare, verificarea măsurii preventive s-a desfășurat în condiții de oralitate, nemijlocire, contradictorialitate și publicitate și nu poate fi primită critica potrivit căreia măsura a fost menținută în camera de consiliu.
În ceea ce privește durata arestului preventiv și lipsa de temeinicie a probelor acuzării, de asemenea se constată că motivele invocate nu sunt fondate.
Potrivit CEDO, principiul general aplicabil în materia caracterului rezonabil al detenției, arestarea preventivă nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile iar aprecierea trebuie să aibă în vedere circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte.
Articolul 5 alin.3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului stipulează și dreptul persoanei private de libertate de a fi eliberată pe durata procedurii, organele judiciare fiind obligate să analizeze în ce măsură este suficientă existența unei garanții care să asigure prezența persoanei în cauză la judecată.
Or, este de observat faptul că inculpatul este trimis în judecată și pentru comiterea infracțiunii de "evadare", faptă bănuit a fi comisă în timpul urmăririi penale când acesta se afla în arest preventiv.
Menținerea măsurii este determinată și de scopul acesteia instituit de art.136 Cod procedură penală, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal cât și împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la judecată.
În ceea ce privește lipsa de vinovăție a inculpatului, este de precizat faptul că în această fază procesuală nu se poate face o analiză a probelor de vinovăție sau nevinovăție, fiind suficient să se examineze coroborat aplicarea dispozițiilor art.160 ind. "b" Cod procedură penală.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art.385 ind.15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală recursul declarat de inculpatul () - se va respinge ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul () - împotriva încheierii de ședință din 20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
17.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Claudia Susanu, Daniela Dumitrescu
