Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 272/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 14.05.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Susanu Claudia
JUDECĂTOR 3: Dumitrescu Daniela
GREFIER: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
DECIZIE Nr. 272
La ordine soluționarea recursului penal " menținere arestare preventivă " promovat de inculpatul recurent -, fiul lui și, născut la data de o8.o9.1981, în prezent deținut în Penitenciarul Vaslui, împotriva încheierii de ședință din 06.05. 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
Conform art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent -, aflat sub stare de arest, asistat de avocat, apărător ales, cu împuternicire la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului promovat de inculpat.
Avocat având cuvântul, apreciază că încheierea Tribunalului Vaslui este nelegală și netemeinică, si solicită admiterea recursului promovat de inculpat, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive.
Motivul de nelegalitate se referă la faptul că, deși textul de lege nu face o trimitere expresă, apreciază apărarea că au fost încălcate normele de procedură cu privire la sesizarea instanței. Măsura arestării a fost luată începând cu data de 10.04.2008, iar instanța a fost sesizată cu menținerea arestării preventive la data de 05.05.208, nerespectându-se termenul de 5 zile cu privire la sesizarea instanței.
De asemenea, inculpatul a fost asistat de avocat ales, în cursul urmăririi penale, iar la termenul de judecată, avocatul ales a arătat că nu are mandat de asistență în cursul judecății, condiție în care, inculpatul a fost asistat de apărător din oficiu, fără a fi întrebat dacă este sau nu de acord cu apărătorul desemnat din oficiu. Față de această situație, doamna avocat apreciază că inculpatului i-a fost încălcat grav dreptul la apărare, un drept fundamental, iar hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea legii și prin urmare, este lovită de nulitate absolută, potrivit disp. art. 196 alin. 2.
Instanța de fond, în motivarea încheierii recurate, a comis o gravă greșeală în ce privește analiza chestiunilor deduse judecății, în sensul că la fila 13 s-a reținut că Inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală", ceea ce însemnă cu judecătorul fondului s-a antepronunțat. Judecătorul fondului nu avea altceva de făcut decât să verifice dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau mai subzistă și apoi, dacă era cazul, să mențină arestarea preventivă a inculpatului.
Trebuie avut în vedere că spre deosebire de alte dosare ce au ca obiect "trafic de persoane", în prezenta cauză este vorba despre o singură parte vătămată, existând o singură declarație, iar faptele ce i se rețin în sarcină sunt din anul 2006. Ori, din anul 2006 și până în prezent nu a existat pericol social concret pentru ordinea publică?
De asemenea, încheierea este nelegală și pentru faptul că situația de fapt nu este cea reținută în actul de sesizare, iar ca și măsură a arestării preventive nu mai subzistă pericolul social concret.
În concluzie, avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că prin încheierea din data de 06.05.2008 s-a constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a dispus menținerea măsurii constatându-se în continuare incidența disp. art. 148 lit. a, e și
Cu privire la primul motiv de recurs, respectiv nerespectarea termenului de 5 zile, apreciază că nu atrage nulitatea absolută.
Cu privire la lipsa apărătorului ales, se poate observa din conținutul încheierii recurate, că inculpatul nu și-a manifestat intenția ca această discuție să se facă în prezența unui apărător ales și prin urmare a fost reprezentat de un apărător din oficiu, fapt ce nu are cum să echivaleze cu lipsa de apărare.
Cu privire la criticile aduse încheierii de ședință, raportat la temeinicia acesteia, trebuie observat că instanța de fond a reținut că din probele dosarului rezultă că inculpatul ar exercita presiuni asupra martorei victimă și, de asemenea că există date și indicii că va încerca să se sustragă urmăririi penale, în condițiile în care în anul 2005 fost emis mandat de arestare, însă acesta a părăsit țara sustrăgându-se de la executarea pedepsei.
Prin urmare, aceasta a fost și rațiunea pentru care, inițial, instanța a dispus arestarea preventivă a inculpatului, chiar cu referire la ceea ce inculpatul, prin apărător, susținea astăzi, că de la data la care s-a săvârșit fapta și până în prezent nu s-ar mai justifica reținerea acelui pericol pentru ordinea publică.
În concluzie, raportat la toate aceste considerente, procurorul susține că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, recursul inculpatului este nefondat și solicită a fi respins.
Inculpatul recurent -, personal, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA DE JUDECATĂ:
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 6 mai 2008, Tribunalul Vasluia dispus următoarele:
În baza art.300 ind.1 alin.1 Cod procedură penală, constată că măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului -, fiul lui și, născut la data de 08.09.1981 în municipiul Bârlad, județul V, cetățenie română, studii 8 clase, situație militară neîndeplinită, fără loc de muncă, fără ocupație, domiciliat în municipiul Bârlad,-, -.7,. F,.78, județul V, CNP -, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de dispozițiile art.12 alin.2 lit. a din Legea 678/2001, este legală și temeinică.
În baza art.300 ind.1 alin.3 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului - dispusă prin Încheierea nr.10 din 10 aprilie 2008 Tribunalului Vaslui în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 15/U/10 aprilie 2008 trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de dispozițiile art.12 alin.2 lit. a din Legea 678/2001, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de dispozițiile art.160 ind. b alin.1 Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Încheierea nr.10/U din 10.04.2008 Tribunalul Vasluia dispus admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 10.04.2008 și până la 08.05.2008 inclusiv, reținându-se că în cauză sunt indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală, reținută în sarcina sa, infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a reținut că din probatoriul administrat în cauză a rezultat săvârșirea de către a infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de dispozițiile art.12 alin.2 lit. a din Legea 678/2001, constând în aceea că în luna iulie 2006 împreună cu fratele său a recrutat telefonic pe martora-victimă - promițându-i un loc de muncă ca menajeră în Italia, în acest sens trimițându-i și suma de 30 EURO prin Serviciul pentru a ajunge în Italia. În Italia victima a fost exploatată sexual prin obligarea la practicarea prostituției.
Atunci când s-a dispus arestarea, instanța a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit. "a", "e", "f" Cod procedură penală, în sensul că sunt probe și indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de către inculpat.
La data de 05.05.2008 - Biroul Teritorial Vaslui prin rechizitoriul nr.342/II/I a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de dispozițiile art.12 alin.2 lit. a din Legea 678/2001.
Tribunalul, verificând din oficiu conform dispozițiilor art.160 și 300 ind.1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării inculpatului -, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare privarea de libertate a acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv cele prevăzute de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit. "a", "e" și "f" Cod procedură penală, subzistă, impunând cercetarea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv. Astfel, la dosar există probe și indicii temeinice că - a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și raportat la impactul social deosebit pe care îl au asemenea infracțiuni în rândul populației cu luarea în considerare a valorilor sociale ocrotite prin textul incriminator, se reține că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică fiind de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de atitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate față de cei învinuiți de infracțiuni grave. Starea de pericol pentru ordinea publică (art.148 lit. f Cod procedură penală) presupune o rezonanță a faptei, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială. Ordinea publică poate fi atinsă direct, fizic, dar și indirect prin intermediul unei stări psihice induse publicului sub forma unei temeri colective, motivații colective pentru acte contrare ordinii publice, stare de nemulțumire publică.
Instanța a apreciat că sunt întrunite și condițiile prevăzute de lit. a art.148 Cod procedură penală în sensul că există date că inculpatul va încerca să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală dat fiind faptul că în anul 2005 fost emis pe numele acestuia mandat de arestare de către autoritățile judiciare române iar acesta a părăsit România sustrăgându-se de la executarea pedepsei. În timpul cercetărilor s-a stabilit că pe numele inculpatului - a fost emis un mandat de arestare european și a fost extrădat de autoritățile italiene în România.
Și condițiile prevăzute de lit. eaa rt.148 Cod procedură penală sunt îndeplinite motivat de faptul că există date că inculpatul exercită presiuni asupra martorei-victimă, în acest sens, după ce a fost audiat, inculpatul - a luat legătura cu fratele său și cu rudele martorei-victimă, cărora le-a promis o sumă de bani în schimbul retragerii plângerii și a retractării celor declarate inițial și s-a mai stabilit că fratele inculpatului o amenință pe martora-victimă - care se află în Italia.
În cazul de față, fapta inculpatului a avut un impact major în rândul cetățenilor, creându-se acea stare de tulburare și insecuritate socială.
În raport cu art.5 din Convenția europeană a drepturilor omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Regula este ca judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate, iar excepția este privarea de libertate. Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege (art.23 din Constituția României).
Un alt principiu al procesului penal de care trebuie să se țină seama este acela potrivit căruia "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă" (art.52Cod de procedură penală).
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.300 ind.1 alin.1 Cod procedură penală s-a constatat că măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului este legală și temeinică și în baza art.160 ind. h și art.300 ind.1 al.1, 3 Cod procedură penală s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată împotriva acestuia.
În termen legal încheierea primei instanțe a fost recurată de inculpat și criticată ca nelegală și netemeinică.
Motivându-și recursul declarat, inculpatul a invocat următoarele critici:
- nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de lege pentru sesizarea instanței;
- încălcarea dreptului la apărare în condițiile în care a fost asistat de apărător din oficiu, fără a-și exprima opțiunea în acest sens;
- formularea folosită în motivarea primei instanțe - "inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală" - constituie o antepronunțare asupra vinovăției sale;
- inexistența temeiurilor ce au determinat luarea măsurii arestării preventive astfel că nu se justifică privarea sa de libertate.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale, constată următoarele:
Inculpatul - este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.2 lit. "a" din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, reținându-se că a recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual în Italia pe martora-victimă, fiind trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vaslui la data de 5 mai 2008.
Fiind investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iașia procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului conform art.3001Cod procedură penală și apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit. "a", "e" și "f" Cod procedură penală.
Verificându-se prima critică adusă soluției instanței de fond prin recursul declarat - inculpatul a invocat nerespectarea termenului legal pentru sesizarea instanței -, Curtea constată că termenul de 5 zile este prevăzut de dispozițiile art.159 alin.1 Cod procedură penală ce reglementează procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale.
Ori, în speță, urmărirea penală a fost finalizată, instanța de fond fiind sesizată în condițiile art.3001Cod procedură penală - după înregistrarea dosarului, aceasta fiind datoare să verifice, din oficiu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
De altfel, termenul de 5 zile menționat de recurent, înlăuntrul căruia procurorul trebuie să depună dosarul cu propunerea motivată de prelungire la instanța competentă este un termen de recomandare, în durata căruia organul judiciar trebuie să îndeplinească o activitate, nerespectarea acestui termen nefiind sancționată distinct și expres de legiuitor.
Inculpatul - a susținut în recurs și încălcarea dreptului său la apărare cu consecința nulității absolute a încheierii pronunțate de prima instanță.
Nici această critică nu poate fi primită.
Potrivit art.6 din Codul d e procedură penală și art.6 paragraful 3 lit. "c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la apărare este garantat învinuitului sau inculpatului în tot cursul procesului penal.
poate fi asistat de un apărător la alegerea sa sau beneficiază de serviciile unui avocat numit din oficiu, conform dispozițiilor art.171 alin.2 din Codul d e procedură penală.
În cauză, inculpatul nu și-a ales un apărător - prima instanță a luat măsurile necesare pentru a fi contactat apărătorul ales al inculpatului din faza urmăririi penale care a precizat că nu are încheiat angajament și pentru faza cercetării judecătorești - context în care a fost desemnat un apărător din oficiu, fiind respectate dispozițiile art.171 alin.4 din Codul d e procedură penală și în conformitate cu jurisprudența ce a decis că un acuzat care nu are posibilitatea să recurgă la serviciile unui avocat recunoaște dreptul la asistență juridică gratuită, asistență ce este asigurată de un avocat din oficiu atunci când interesele unei bune administrări a justiției impun prezența unui apărător.
Pentru aceste considerente, instanța de recurs apreciază că inculpatul - nu a fost privat de dreptul la apărare.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului, conform art.3001Cod procedură penală, prima instanță a apreciat în mod just că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit. "a", "e" și "f" Cod procedură penală.
În cadrul acestor verificări, nu se analizează vinovăția persoanei cercetate, ci doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că a comis fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul cercetării coroborat cu întrunirea condițiilor unuia dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Analiza actelor și lucrărilor dosarului din acest stadiu al procesului formează în mod justificat convingerea că în cauză sunt suficiente indicii care atestă faptul că inculpatul ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Astfel, verificând dacă sunt realizate cerințele art.143 alin.1 Cod procedură penală, avându-se în vedere și art.681Cod procedură penală potrivit căruia sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată a săvârșit fapta, instanța de fond în mod temeinic a motivat că probatoriul administrat până la acest moment oferă indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală.
Critica adusă de inculpat cu privire la încălcarea principiului prezumției de nevinovăție este nefondată, întrucât formularea din motivarea încheierii că "inculpatul a săvârșit fapte prevăzute de legea penală" nu echivalează cu exprimarea părerii judecătorului cu privire la vinovăția inculpatului.
De asemenea, prima instanță a reținut corect că în cauză se mențin cazurile de arestare preventivă a inculpatului prevăzute de art.148 lit. "a", "e" și "f" Cod procedură penală, fiind întrunite cerințele prevăzute de aceste dispoziții legale.
Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că în anul 2005 fost emis de autoritățile judiciare române un mandat de arestare european pe numele inculpatului - ce s-a sustras executării pedepsei, fiind extrădat de autoritățile italiene, date ce atestă faptul că inculpatul va încerca să se sustragă în orice mod de la judecată.
De asemenea, din declarațiile victimei și ale martorilor audiați rezultă că inculpatul exercită presiuni asupra martorei-victimă prin promisiunea oferirii unei sume de bani rudelor acesteia în schimbul retragerii plângerii și a depozițiilor date, dar și prin amenințările adresate victimei prin intermediul fratelui inculpatului,.
Verificându-se și existența temeiului arestării preventive prevăzut de art.148 lit. "f" Cod procedură penală, se constată că pedeapsa pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani și în raport de condițiile în care se reține că ar fi fost comisă fapta, de relațiile sociale încălcate prin presupusa comitere a faptei și rezonanța în plan social a faptei, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică prin inducerea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, lipsa unei riposte ferme din partea societății putând întreține și încuraja climatul infracțional.
Față de cele expuse anterior, Curtea constată că temeiurile inițiale de arestare preventivă nu s-au modificat și nu au dispărut, sunt actuale și continuă să justifice privarea de libertate a inculpatului, măsura arestării preventive fiind o restrângere a libertății persoanei permisă de Constituție și recunoscută de, o măsură de apărare a ordinii publice și de aducere a acuzaților în fața instanței pentru buna desfășurare a procesului penal.
Menținerea arestării preventive nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să transforme arestarea preventivă într- pedeapsă anticipată aplicată inculpatului, ci este justificată atât de faptul că temeiurile arestării preventive sunt fundamentate și actuale, cât și de necesitatea asigurării unei bune administrări în continuare a probelor în cauză.
Raportat acestor considerente, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 6.05.2008 a Tribunalului Vaslui, ce va fi menținută.
Potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 06.05.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
22.2008.-
2 ex.-
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Susanu Claudia, Dumitrescu Daniela
