Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 271/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 271
Ședința publică de la 14 MAI 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Susanu Claudia
JUDECĂTOR 3: Dumitrescu Daniela
GREFIER: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
La ordine soluționarea recursului penal " menținere arestare preventivă " promovat de inculpatul recurent, fiul lui și, năsut la data de 21 mai 1959, în prezent deținut în Penitenciarul Vaslui, împotriva încheierii de ședință din 07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr.2667/333/2oo7, prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat, ( apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Interpelat, inculpatul precizează că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind de formulat alte cereri, și verificând actele și lucrările dosarului, curtea constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru inculpatul recurent având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de acesta, apreciind că faptele pentru care este cercetat, luate separat nu sunt atât de grave încât să se justifice cercetarea acestuia în stare de arest. Solicită a nu se da relevanță condamnării anterioare întrucât, faptul că inculpatul are antecedente penale nu este o condiție care să se regăsească în cele impuse de lege.Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, în mod corect apreciindu-se că în cauză sunt întrunite prevederile art.148 lit.f Cod proc.penală, că raportat la condamnarea sa anterioară, rezultă o perseverență infracțională a inculpatului, chiar dacă acele infracțiuni sunt diferite de cele din cauza de față. Pe cale de consecință, consideră că recursul declarat nu este fondat și solicită respingerea lui.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat, că faptele pentru care este judecat în prezenta cauză i-au fost înscenate. Solicită a fi judecat în stare de libertate pentru a-și proba nevinovăția.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 7 mai 2008, în baza art.300 ind.2 Cod procedură penală raportat la art.160 ind. b Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța a reținut următoarele:
Temeiurile care au determinat arestarea, respectiv cele prevăzute de dispozițiile art.143 și art.148 lit. "f" Cod procedură penală subzistă, nu s-au schimbat și impun în continuare privarea lui de libertate.
Astfel, din actele dosarului rezultă probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul care o critică pe considerentul că faptele pentru care este cercetat luate separat, nu sunt atât de grave încât să justifice cercetarea în stare de arest.
Solicită să nu se dea relevanță condamnării sale anterioare.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385 ind.6 alin. ultim Cod procedură penală, constată că nu este fondat recursul de față.
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vasluis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, fiul lui și, născut la 21.05.1959 pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.181 alin.11Cod penal, 180 al.1 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.180 al.2 Cod penal, art.193 al.1 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.11pct.1 Legea 61/1991, art.192 al.2 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal și 37 lit. a Cod penal, fiind cercetat pentru faptul că în noaptea de 19/20.10.2006 a pătruns fără drept în locuința numitului unde l-a lovit și amenințat cu un cuțit, în noaptea de 21/22.10.2006 inculpatul împreună cu numitul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate unde a spart un geam și l-a lovit pe concubinul acesteia, în seara de 20.03.2007 inculpatul înarmat cu un cuțit a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, în noaptea de 20/21.03.2007 inculpatul a aplicat cu un topor mai multe lovituri mamei sale cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive conform art.300 ind.2 Cod procedură penală, instanța a apreciat corect că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În cadrul acestei verificări, instanța nu analizează vinovăția celor arestați ci doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că persoanele arestate ar fi comis faptele prevăzute de legea penală ce fac obiectul cercetării, coroborat cu întrunirea unuia din cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale la data de 27.03.2007 în baza încheierii de ședință nr.8/27.03.2008, în temeiul art.148 lit. "f" Cod procedură penală. Motivul arestării preventive inițiale constă în faptul că infracțiunile pentru care este cercetat sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Măsura arestării a fost dispusă, prelungită și menținută în cursul procesului penal, în fazele procesuale derulate în condiții de legalitate și temeinicie.
În luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-au avut în vedere: procesele-verbale de consemnare a plângerilor părților vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, certificatul medico-legal, probe care au condus la aprecierea îndeplinirii condițiilor impuse de art.143 Cod procedură penală.
În cauză sunt întrunite atât prevederile art.143 Cod procedură penală potrivit celor expuse anterior dar și cele ale art.148 lit. "f" atât prin prisma cuantumului pedepselor prevăzute de norma de incriminare pentru faptele presupus a fi comise de inculpat, cât și al pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a acestuia, circumscris gradului de pericol social concret semnificativ al faptelor, de rezonanța socială a acestui gen de fapte și de urmările produse.
Din evaluarea tuturor condițiilor legale menționate de normele invocate, în raport de situația în speță, în estimarea îndeplinirii lor, atât la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat cât și a subzistenței lor ulterioare, Curtea apreciază că în cauză există în continuare indicii temeinice că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat și că lăsarea sa în libertate continuă să prezinte pericol pentru ordinea publică, ca ordine socială și ordine de drept.
Sub aspectul actualității pericolului pentru ordinea publică, se constată că și la acest moment procesual este îndeplinită condiția pericolului concret pentru ordinea publică, relevat de impactul negativ pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului, constând în sentimentul de insecuritate socială cu consecința pierderii încrederii în sistemul judiciar, slăbind autoritatea legii în sensul respectului față de aceasta, pe de o parte, și al fermității aplicării ei, pe de altă parte.
Motivele de critică sunt nefondate, poziția procesuală a inculpatului urmând a fi examinată în cursul procedurilor, pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică fiind prevalent în evaluare, asupra măsurii preventive.
Pe cale de consecință, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 07.05.2008 a Tribunalului Vaslui ce va fi menținută.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 07.05.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare, din care 40 lei onorariu avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
-
16.2008.-
2 ex.-
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Susanu Claudia, Dumitrescu Daniela
