Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 294/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 294 Dosar nr-
Ședința publică de la 11 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Alexandru
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă
Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință din 07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr -.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat - în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat și intimatul inculpat în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
Se permite apărătorilor aleși să ia legătura cu inculpații.
. fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință din 7 aprilie 2008 prin care s-a admis cererea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea
Apreciază că nu sunt îndeplinite dispozițiile art 139 alin 1 Cod procedură penală, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut și nu s-au modificat sau încetat.
Deși în considerentele încheierii de ședință din 7 aprilie 2008 s-a apreciat că, sub aspectul perioadei arestării preventive a celor doi inculpați, trecerea unui interval de timp de aproximativ 4 luni, s-ar circumscrie unei durate rezonabile a arestării preventiv și că nu se mai impune menținerea stării de arest, se impune a se reține gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, împrejurarea că mai sunt probe de administrat, situație față de care punerea în libertate a inculpaților nu ar fi oportună.
Avocat pune concluzii de respingere a recursului declarat de parchet și menținerea încheierii Tribunalului Brașov ca legală și temeinică, dispoziția luată în baza art 136 alin 1 lit b Cod procedură penală fiind corectă față de inculpatul -, scopul prevăzut de acest text de lege putând fi atins și prin alte măsuri preventive decât aceea a arestării preventive.
Instanța a reținut că temeiul prev. de art. 148 Cod procedură penală s-a modificat, că pericolul social concret pentru ordine a publică pe care l-ar prezenta judecarea în stare de libertate a celor doi inculpați s-a diminuat față de cei doi inculpați s-a diminuat față de momentul luării măsurii arestării preventive, potrivit practicii CEDO, datorită trecerii unui interval de timp în care reacția negativă a opiniei publice față de faptele pentru care sunt cercetați inculpații a scăzut în intensitate, iar complexitatea cauzei este redusă.
Inculpatul - are perspective de reintegrare în societate, aspect ce rezultă din referatul de evaluare, coroborat cu declarațiile martorei audiata la 26 martie 2008. Solicită a se avea în vedere că în cauză au fost administrate probe noi, au fost audiați atât investigatorii sub acoperire, cât și martori propuși de inculpat pentru stabilirea adevărului, în parte audiați si in faza de urmărire penală, precum si martori noi, propus de inculpatul, cu referire la o parte din actele materiale pentru care este cercetat, rămânând de vizionat înregistrările de la flagrant, convorbirile telefonice, probatoriul fiind în prag de finalizare. De asemenea, a fost depus referatul întocmit de Agenția Naționala Antidrog, referat de evaluare solicitat de inculpatul, din care rezultă că inculpatul este integrat într-un plan de individualizare tratament, comisia constatând că inculpat a conștientizat faptele săvârșite și că are o dorința reală de reintegrare socială. De asemenea, la dosar se afla adresa din 5.03. 2008 a DIICOT - Serviciul teritorial Tg M, referitor la dosarul 5/2008 din care rezultă că în faza de urmărire penala inculpatul a făcut un autodenunț în ce privește săvârșirea de o altă persoana a infracțiunilor de consum si trafic de droguri, autodenunț ce a făcut obiectul dosarului 128/2008 a DIICOT B, fata de persoana denunțată luându-se o măsură preventivă.
Din acel moment, inculpatul a conștientizat gravitatea faptelor săvârșite și condamnând aceste fapte.
Față de această împrejurare, pericolul social concret - pe care l-ar prezenta judecarea in libertate a inculpatului - s-a diminuat considerabil, având în vedere chiar si concluziile DIICOT Tg M reținerea circumstanțelor atenuante, pentru că, din motive neimputabile inculpatului care s-a aflat în stare de arest, nu a putut să conducă direct la punerea sub învinuire a persoanei denunțate.
Libertatea persoanei este garantată de legislația fiecărui stat. Astfel, în CEDO se stipulează principiul general că nimeni nu poate fi privat de libertate, menționându-se și excepțiile de la această regulă, printre care si arestarea preventivă, care trebuie luată cu prudentă, mai ales la tinerii infractori primari.
Existența unei puternice suspiciuni că inculpatul ar fi săvârșit faptele, gravitatea acuzației aduse, nu pot fi singurele argumente la menținere arestării preventive. Astfel cum rezultă din art 5 paragraf 1 lit c CEDO, detenția provizorie nu este justificată decât dacă se face dovada că în cauza trenează cel puțin unul din pericolele - de savarsirea a altor infracțiuni, de distrugere a probelor, de dispariție a inculpaților, riscul de presiuni asupra martorilor și pericolul de tulburare a liniștii publice - care trebuie dovedite concret.
Nici unul din aceste pericole nu planează in speță. Art. 5 paragraf 3 alin ultim a CEDO dispune că punerea in libertate a unei persoane poate fi subordonata unei garanții care să asigure prezentarea persoanei la audiere, or in speță înlocuirea măsurii preventive cu o măsură mai ușoară, dar cu stabilirea unor obligații in sarcina inculpatului, considera că se circumscrie practicii CEDO.
Să se aibă in vedere dispozițiile art 136 alin 8 Cod procedură penală în ceea ce il privește pe inculpatul - care este un tânăr de 22 ani, nu este recidivist, a frecventat cursurile școlare, a lucrat 3 ani la o firmă, provine dintr-o familie legal constituită cu o bună reputație, cu un singur copil. Să se constate că la dosar au fost depuse două adeverințe de la doi angajatori care, având cunoștința de situația inculpatului, se obligă să îl încadreze imediat ce va fi judecat în stare de libertate.
Ministerul Public accentuează o perseverentă infracțională, insă susținerea este neîntemeiată, având în vedere că din întreg materialul probator, transcrierile convorbirile telefonice, declarațiile martorilor, înregistrările video, nu a reieșit ca avea ca îndeletnicire traficul de droguri ci vânzarea de telefoane second hand.
Pentru toate aceste considerente, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive, astfel cum a dispus instanța de fond, prin punerea in libertate nu s-ar impieta desfășurarea procesului penal, iar inculpatul s-ar prezenta la instanță ori de câte ori va fi chemat, își va îndeplini obligațiile conform art. 145 Cod procedură penală.
Avocat pentru inculpatul pune concluzii de respingere a recursului declarat de parchet, având în vedere că a fost administrată majoritatea materialului probator, că inculpații erau mici consumatori de droguri, iar activitatea lor infracțională nu s-a desfășurat in sistemul obișnuit al traficantului de droguri - procurare și vânzare de droguri.
Din materialul probator nu apare situația în care cei doi inculpați ar fi încercat să vândă, ci totul s-a desfășurat la solicitarea celor doi investigatori sub acoperire care îi sunau pe inculpați și solicitau droguri, împrejurare față de care, inculpații, neavând bani, au fost dispuși să vândă. Audiați fiind, nici unul din cei doi investigatori, în întregile lor depoziții, nu au făcut vreo referire la activitatea inculpatului, or actul de acuzare descrie faptele și chiar însăși prezenta a unui autoturism in zonă este considerată ca având legătură cu traficul de droguri. După părerea sa nu se confirmă într-o mare măsură actul de sesizare.
Din apărările formulate rezultă că se conturează în speță o soluție de achitare, una din infracțiuni neprivind traficul de droguri, ci o faptă de înșelăciune.
Solicită a se constata că, până într-un anumit moment procesual, au mai existat 4 cereri de înlocuire, revocare a măsurii și alte asemenea cereri, însă în acest moment s-a conturat o anumită situație, față de care instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive.
În legătură cu probatoriul care urmează a fi administrat, arată că Parchetul a depus un amplu material probator constând în înregistrarea unor convorbiri telefonice, însă audierea acestui material poate fi de durată.
Apreciază că în mod justificat judecătorul fondului a considerat că la acest moment se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, cu atât mai mult cu cât probatoriul s-a completat cu referatul de evaluare din care rezultă că inculpații pot fi cercetați in stare de libertate.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului parchetului, menținerea încheierii tribunalului, existând garanții că vor respecta dispozițiile instanței și că se vor prezenta in instanță, ei provenind din familii organizate, serioase.
Reprezentantul Ministerului Public, în replică, arată că în urmă cu două săptămâni inculpații au mai formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, cerere admisă de instanța de fond. Curtea de APEL BRAȘOV prin decizia 263 din 31 martie 2008 a admis recursul parchetului, a casat încheierea recurată și a menținut starea de arest a acestora. Între timp la fond s-a audiat un CD, deci nu se poate susține că in această perioada de timp s-au schimbat temeiurile arestării.
Intimatul inculpat - solicită admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive și a se dispune punerea sa în libertate, urmând să respecte obligațiile ce-i revin, să se prezinte în instanță și să se angajeze.
Intimatul inculpat lasă soluționarea cauzei la aprecierea instanței.
CURT E
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 7.04.2008, Tribunalul Brașova dispus - în baza art. 139 alin.1, 3 și 5 Cod procedură penală - înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților - și cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul B, prevăzută de art. 136 alin.1 lit.b Cod procedură penală, apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, s-au schimbat temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, susținând că se impune menținerea celor doi inculpați în stare de arest preventiv, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 alin.1 Cod procedură penală, în sensul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut și nici nu s-au modificat.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța constată următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 24 din data de 6.12.2007, Tribunalul Brașova dispus arestarea preventivă a inculpaților - și pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, respectiv două acte materiale reținute în sarcina inculpatului și 6 acte materiale reținute în sarcina inculpatului -.
În fapt, s-a reținut că în data de 12 aprilie 2007, inculpatul a oferit investigatorului acoperit "" o cantitate de droguri de risc conținând, primind de la acesta suma de 300 lei, iar în data de 2 decembrie 2007, vândut pentru suma de 500 lei investigatorului autorizat o cantitate de cannabis.
Totodată, în sarcina inculpatului - s-a reținut că în 6 rânduri, respectiv la datele de 26 martie 2007, 5 aprilie 2007, 5 iunie 2007, 13 iunie 2007, 29 noiembrie 2007 și 5 decembrie 2007, vândut cantități de droguri investigatorului autorizat, în schimbul unor diferite sume de bani.
Temeiul arestării preventive l-a constituit pentru ambii inculpați cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciindu-se că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ținând seama de stadiul cercetării judecătorești și raportat la probele administrate în cauză până la acest moment, se constată că soluția primei instanțe se impune a fi casată, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă și în prezent, menținerea arestării preventive fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală.
Având în vedere condițiile concrete în care s-au comis faptele având un grad sporit de pericol social, modul de operare și mijloacele folosite, natura și gravitatea infracțiunii, numărul actelor materiale, caracterul organizat și numărul de persoane implicate, precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă în continuare un real pericol pentru ordinea publică, existând suficiente probe certe în acest sens la dosarul cauzei.
Starea de neliniște în rândul opiniei publice, determinată de preocupările crescânde ale tinerilor în sensul procurării și consumului de droguri nu s-a diminuat, ci dimpotrivă, este în continuă creștere, acest fenomen îngrijorător fiind necesar a fi descurajat printr-o reacție fermă din partea organelor judiciare.
Se constată că durata arestării preventive nu a depășit, în prezenta cauză, termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților omului.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondate recursurile declarate și va menține încheierea atacată, obligându-i pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
Decide
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință din 7.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. -, pe care o casează sub aspectul aplicării dispozițiilor art.139 alin. 1, 35Cod procedură penală.
Rejudecând, respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații ( fiul lui și, născut la data de 23 iunie 1985 în B, județul B, CNP -, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 27/06.12.2007 emis de Tribunalul Brașov ) și ( fiul lui și, născut la data de 24 noiembrie 1982 în B, județul B, CNP -, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.26/06.12.2007 emis de Tribunalul Brașov ) cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.04.2008.
Președinte Judecător JUdecător
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. MA/21.04.2008
Dact MB/21.04.2008
- 4 ex/Jud fond -
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Elena Barbu, Mihaela Alexandru
