Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 324/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 324/R/2009
Ședința publică din 19 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Iuliana Moldovan JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Iuliana Moldovan, Delia Purice, Maria Boer Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin
PROCUROR -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 12 mai 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect înlocuirea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar și inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător desemnat din oficiu, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebați fiind de instanță, inculpații și arată că sunt de acord să fie asistați de apărător desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea din oficiu a inculpaților și depune un memoriu, solicitând a fi avut în vedere la soluționarea cauzei și solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii din data de 12 mai 2009, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a acestora. În cazul în care se apreciază că nu se impune revocarea măsurii arestului preventiv solicită înlocuirea măsurii arestului cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Inculpații au solicitat în fața instanței de fond și liberarea provizorie fie sub control judiciar, fie pe cauțiune.
Apreciază că se impune admiterea recursurilor, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu mai subzistă. S-au reținut pentru inculpata temeiurile prev. de art. 148 lit. b, c, d și f proc.pen. Nu se mai poate reține în sarcina acesteia temeiul prev. de art.148 lit. c proc.pen. respectiv pregătirea săvârșirii de noi infracțiuni, deoarece ca urmare a administrăii probatoriului de către instanța de fond s-a dovedit că toate acele cereri de chemare în judecată, găsite în locuința acesteia, nu-i aparțineau. Nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv. Până la pronunțarea unei decizii definitive inculpații se bucură de prezumția de nevinovăție. Procesul penal se poate desfășura cu inculpați în stare de libertate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul apreciază că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu se poate reține că ar fi încercat să influențeze în vreun fel părțile din dosar. Acesta se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare. Cu onorar.
Reprezentanta DNA - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate. S-a statuat că temeiurile avute în vedre la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților. Cererile de înlocuire și de revocare a măsurii arestului preventiv, conf. art. 139.proc.pen. nu își regăsesc incidența în cauză. Înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate poate fi formulată când temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv s-au schimbat sau și-au încetat subzistența, or în această cauză aceste temeiuri subzistă în continuare și impun privarea de libertate a inculpaților.
În concluzie, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpata, având ultimul cuvânt, regretă fapta săvârșită și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține că nu înțelege de ce lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. E arestat în cauză de 6 luni de zile, are copii minori. Nu a săvârșit nicio infracțiune și nici nu a luat legătura cu vreun martor. Solicită admiterea recursului, cu consecința cercetării sale în libertate, arătând că se va prezenta la fiecare termen de judecată.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, n temeiul art. 1608aalin. 6 Cod procedură penală s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul CNP -, fiul lui și, născut la data de 30.08.1960 în comuna, jud. M, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla.
În temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală s-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților CNP -, fiica lui și, născută la data de 28.04.1962 in B M, jud. M, în prezent aflată în Penitenciarul Gherla și CNP -, fiul lui și, născut la data de 30.08.1960 în comuna, jud. M, în prezent aflat în Penitenciarul Gherla, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că inculpatul, prin apărător, a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar arătând că solicită să fie judecat în stare de libertate întrucât nu încearcă să împiedice aflarea adevărului și intenționează să se supună oricăror obligații stabilite de instanță.
Examinând cererea formulată, prin prisma dispozițiilor art.1602Cod procedură penală instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzute de art.257 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal, iar prin încheierea penală nr.681 din 20 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureș acesta a fost arestat preventiv, măsură care a fost menținută succesiv în condițiile art.3002Cod procedură penală pe parcursul cercetării judecătorești. Atât la luarea măsurii arestării preventive, cât și la menținerea acesteia, instanța a reținut incidența în cauză și a dispozițiilor art.148 alin.l lit. b Cod procedură penală, respectiv există date, rezultate în principal din interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatului, care justifică presupunerea că acesta încearcă să zădărnicească în mod direct aflarea adevărului prin influențarea martorilor.
În raport de probatoriul ce s-au administrat în cauză, respectiv audierea mai multor persoane printre care și, instanța a reținut că se impune privarea în continuare de libertate a inculpatului pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal existând conform art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală date din care rezultă că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor.
Având în vedere faptul că presupunerea că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului subzistă, iar lăsarea sa în libertate, chiar în condițiile în care i s-ar impune respectarea unor obligații în perioada liberării provizorii, i-ar da acestuia posibilitatea de a influența persoanele ce urmează
fi audiate în cauză, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602alin.2 Cod procedură penală și în temeiul art.1608aalin.6 Cod procedură penală a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta.
În ceea ce privește cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații și, instanța a apreciat n raport de dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală că această măsură a fost dispusă cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente și nu au intervenit modificări ale temeiurilor care au determinat luarea acestor măsuri.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, ambii criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinciă și au solicitat casarea acestei încheieri și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventive, cu consecința cercetării lor în stare de libertate.
Inculpații au motivat recursurile arătând, în esență, nu sunt vinovați de comiterea faptelor pentru care sunt cercetați și că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv nu sunt dovedite. În prezent cauza se află în stare de judecată, iar lăsarea lor în liberatate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Recurenții au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257.pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Totodată, față de inculpata s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. a pen. iar față de inculpatul dispozițiile art. 37 lit. b pen.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că în perioada august - octombrie 2008 inculpatul împreună cu inculpata și inculpatul (deținut în Penitenciarul Baia Mare ) au pretins suma de 11.000 euro de la deținutul (aflat și el în același penitenciar), promițându-i că prin influența pe care o au asupra funcționarilor de la penitenciar, a comisiei de liberări condiționate din cadrul acestei unități de detenție și a magistraților îi va determina pe cei dintâi să îl scoată la muncă și, de asemenea, să obțină liberarea sa condiționată.
Potrivit art. 148 al. 1.proc.pen. arestarea inculpatului se poate dispune dacă sunt întrunite condițiile cerute de art. 143.proc.pen. respectiv dacă inculpatul este ascultat în prezența apărătorului și există probe ori indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, precum și că există vreunul din cazurile prevăzute la art. 148 lit. a-f proc.pen.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesar astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În cauză există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunea pentru care sunt cercetați. În acest sens, sunt declarațiile denunțătorului ( 84-92 dos. urm. pen.), declarațiile martorilor ( 77-80, 82-83 dos. urm. pen.), ( 107-110 dos. urm.pen.), (111-113) din care rezultă că inculpatul a pretins suma de 11.000 euro și a primit prin poștă, de la prieteni ai denunțătorului, diferite sume de bani, iar după ce s-a eliberat din penitenciar, inculpata, împreună cu inculpatul, l-au așteptat pe denunțător să-i remită suma de 1650 euro afirmând că, prin influența avută asupra conducerii penitenciarului va facilita ca denunțătorul să fie scos la muncă și că va obține liberarea condiționată a acestuia ca urmare a influenței avute asupra membrilor comisiei de liberare condiționată și a magistraților.
Referitor la cerințele art. 148 lit. b, d și f proc.pen. rezultă din ansamblul probator că acestea sunt dovedite.
Astfel, din notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate, după declanșarea cercetărilor în cauză, inculpatul a luat legătura cu coinculpatul stabilind ce să declare în cauză și persoanele pe care să le propună ca martori pentru a-și susține variantele. De asemenea s-au înțeles să încerce să-I determine pe denunțător - să-și schimbe declarația și să susțină că a înscenat doar faptele pentru a se răzbuna pe inculpați.
Tot în cadrul acestor activități de a zădărnici aflarea adevărului se înscriu și acțiunile inculpatului care a reușit să trimită inculpatei aflată în Arestul M un telefon mobil, pe care urma să poarte discuții în legătură cu desfășurarea anchetei care îi viza.
Cu privire la temeiul prevăzut de art. 148 lit. c proc.pen. având în vedere că la domiciliul inculpaților s-au găsit cu ocazia percheziției numeroase cereri de chemare în judecată, pentru promovarea unor acțiuni fictive în instanță, se poate concluziona că aceștia pregăteau săvârșirea altor infracțiuni. De altfel, denunțătorul a menționat că, fiind iminentă transferarea sa la Penitenciarul Constanța, pentru a evita acest lucru, a apelat la inculpatul care, prin intermediul inculpatei, a introdus o acțiune fictivă în instanță în care denunțătorul avea calitatea de martor, tocmai pentru a evita acesl transfer, inculpata retrăgându-și în final acțiunea (încheierea penală nr.5127/22.09.2008 a Judecătoriei Baia Mare - fila 101 dosar urmărire penală).
De asemenea, din probele administrate până în prezent rezultă că inculpatul, prin persoane interpuse, a încearcat să corupă persoane din cadrul M sau din cadrul instanțelor de judecată pentru a reuși să obțină punerea în libertate a inculpatei.
Temeiul prevăzut de art. 148 lit.d pr.pen. este incident de asemenea în cauză, inculpații fiind condamnați anterior pentru o altă infracțiune, inculpatul prin sentința penală nr. 1865 din 17.09.1998 a Judecătoriei Baia Mare, iar inculpata prin sentința penală nr. 1133/2006 al Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 771/2007 a Curții de APEL CLUJ,
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a căror comitere sunt bănuiți inculpații, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestora, ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
În speță, inculpații sunt cercetați pentru comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, gravitate rezultând nu numai din caracterul al sancționării de către legea penală, dar și din aceea că astfel de fapte aduc o gravă atingere unor instituții esențiale ale statului, a bunei funcționări a acestora, precum și probității și onestității unor magistrați și funcționari care activează în aceste instituții astfel că pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpaților este dovedit cu prisosință.
Așa fiind, văzând că inculpaților li s-au respectat drepturile procesuale, și că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu au suferit modificări și subzistă în continuare, Curtea concluzionează că în mod corect instanța de fond a statuat că măsura arestului preventiv a inculpaților este legală și temeinică și a dispus menținerea privării de libertate în continuare a acestora pentru asigurarea bunei derulări a procesului penal.
Pentru aceste motive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile inculpaților, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. fiecare inculpat va fi obligat să achite câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 100 lei reprezintă onorariul pentru apărătorii din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul și ca inadmisibil recursul inculpatei, deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 12 mai 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.IM
10.06.2009
Dact./5ex.
Președinte:Iuliana MoldovanJudecători:Iuliana Moldovan, Delia Purice, Maria Boer
