Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 327/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 327/
Ședința publică de la 27 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat in examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE TRIBUNALUL CONSTANTA, împotriva încheierii de ședință din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, privind pe intimatul inculpat, având ca obiect înlocuirea măsurii preventive (art. 139.C.P.P.)
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Procurorul având cuvântul critică încheierea pronunțată de Tribunalul Constanța, pentru nelegalitate și netemeinicie. Consideră că, în mod greșit instanța a făcut aplicarea disp. art. 139 alin. 1 cod pr. penală dispunând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Singura modalitate prin care se poate repara această ilegalitate este casarea încheierii. Consideră că, in cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 143 cod pr. penală, pedeapsa pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani, iar inculpatul, prezintă pericol pentru ordinea publică. La data de 25 aprilie 2008, fost sesizată instanța cu rechizitoriu, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, iar Curtea de APEL CONSTANȚA, in recursul Parchetului a menținut măsura arestării preventive. Instanța de fond, din nou a dispus înlocuirea acestei măsuri, fără a se administra alte probe care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive. Se face vorbire de prevederile art. 5 din CEDO insă, numai dacă se analizează succint condițiile, se poate observa că trebuie să se țină seama de complexitatea cauzei. Sunt încălcate criteriile prev. de art. 5 alin. 3 din CEDO in coroborare cu art. 6 din CEDO. Din probele administrate până în prezent, rezultă că inculpatul este instigatorul activităților infracționale și se impune menținerea măsurii arestării preventive. Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și menținerea măsurii arestării preventive.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de Tribunalul Constanța ca fiind nefondat si menținerea dispozițiilor încheierii Tribunalului Constanța, care este legală și temeinică. Măsura arestării preventive de altfel, este încetată. S-a avut in vedere durata arestării preventive, situația în care se află inculpatul, situația sa personală faptul că este arestat de peste 5 luni de zile și nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Raportat la practica CEDO, scade impactul negativ asupra populației și percepția față de sistemul de drept este altul. Inculpatul a înțeles urmările comportamentului negativ, iar termenul scurs de la arestare tinde să devină nerezonabil. Ceilalți 13 inculpați sunt liberi și, pentru egalitate de tratament, măsura luată este corectă. Nu există nici un element care să-l diferențieze pe inculpat de ceilalți, insă se creează o discriminare intrucât inculpatul este cetățean și este singurul arestat. Din probele administrate nu rezultă că a săvârșit faptele reținute în sarcina lui.
Intimatul inculpat in ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său si se va prezenta ori de câte ori va fi chemat. Singur s-a prezentat la poliție, are 4 copii minori in Republica
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, Tribunalul Constanța - secția penală, prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din 24 iunie 2008, in dosarul nr-, în baza art. 139 alin. 1 cod pr. penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea - municipiul C - fără încuviințarea instanței de judecată și desemnează organ de supraveghere secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește;
A dispus punerea inculpatului in libertate, daca nu este reținut sau arestat în altă cauză, de sub puterea mandatatului de arestare preventiva nr.9 emis la 31 ianuarie 2008 de TRIBUNALUL CONSTANTA.
În baza art.145 alin.11și alin.12Cod pr. penală,
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpatul a fost obligat sa se supună următoarelor obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată sau la organul de urmărire penală ori de cate ori este chemat;
- să se prezinte la secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiește conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de coinculpați, de martori și de membrii familiilor acestora și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia;
În baza art.145 alin.22Cod pr penală,
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor impuse, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Copia prezentei încheieri s-a comunicat administrației locului de deținere, inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.150D/P/2007 din 25 aprilie 2008 emis de - Serviciul Teritorial Constanta, inculpatul a fost trimis in judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art.31 Cod penal raportat la art.215 alin.1, alin.2 și alin.5 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art. 31 cod penal raportat la art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Tribunalul a constatat că, măsura arestării preventive a fost luată și menținută în condiții de legalitate și temeinicie, fiind incidente prevederile art. 143 cod pr. penală și art. 148 lit. f cod pr. penală.
Referitor la temeinicia măsurii arestării preventive, a apreciat Tribunalul Constanța că la acest moment procesual s-au schimbat temeiurile care au determinat inițial luarea și ulterior menținerea acesteia.
Se invocă dispozițiile art. 5 paragraful III din CEDO, potrivit cu care, persoana arestată preventiv are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii, putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea acesteia la audiere.
Susține prima instanță că, măsura arestării preventive are drept scop, asigurarea bunei desfășurări a activității procesuale, ceea ce impune în mod firesc, ca această măsură să fie adoptată permanent în raport cu împrejurările cauzei și cu persoana inculpatului.
Raportat la speță, tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive era necesară în acel moment, scopul fiind protejarea cu prioritate a ordinii publice.
În acest context a stabilit prima instanță că, menținerea inculpatului in stare de arest preventiv nu se mai justifică. S-a avut in vedere și împrejurarea că inculpatul este arestat preventiv de la 31.01.2008, cercetarea judecătorească nu a început, iar rezonanța socială negativă a faptelor s-a diminuat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea orală a recursului făcută de procurorul de ședință, parchetul susține în esență că, față de împrejurarea că cercetarea judecătorească nu s-a declanșat, de complexitatea cauzei și de faptul că inculpatul este instigatorul activităților infracționale, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, nu se mai justifică.
Se solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Verificând hotărârea recurată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, Curtea constată că recursul este întemeiat.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de asociere in vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzuta de art. 7 din Legea nr 39/2003, participație improprie la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.31 Cod penal raportat la art.215 alin.1, alin.2 și alin.5 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si de participație improprie la contrabanda, prevăzuta de art. 31 cod penal raportat la art. 272 din Legea nr 86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Acesta fost arestat preventiv la data de 31.01.2008, temeiurile arestării fiind cele prev. de art. 143 cod pr. penală si art. 148 lit. f cod pr. penală.
Cauza a fost inregistrată la instanta de fond la data de 25 aprilie 2008 și a primit termen de judecată la 30.05.2008.
In temeiul art. 3001alin. 1 cod pr. penală, a verificat la data de 25.04.2008, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut- La același termen s-au respins și cererile inculpatului de revocare și înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și țara.
Prin încheierea de la termenul din 30.05.2008, instanța a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C pentru inculpatul. Curtea de APEL CONSTANȚA, prin decizia penală nr. 279/P din 2 iunie 2008 admis recursul parchetului, a casat încheierea Tribunalului Constanța și rejudecând a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat.
Potrivit art. 139 alin. 3 cod pr. penală, măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În speță, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat. Instanța de fond nu a administrat nici o probă, care să o poată conduce la concluzia că, temeiurile s-au schimbat. Durata arestării preventive, reținută de instanța de fond ca principală justificare a înlocuirii arestului preventiv, nu este un temei al înlocuirii măsurii arestării preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prev. de art. 140 cod pr. penală, referitor la încetarea de drept a măsurii preventive.
De asemeni, acest " termen îndelungat " de arestare preventivă este de numai 6 luni. Față de natura și complexitatea cauzei, detenția preventivă pe durata a 6 luni este justificată in jurisprudența constantă a CEDO, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz.
Din probatoriul administrat in cauză până în acest moment procesual, se constată că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, continuă să subziste.
Instanța de recurs reține că, potrivit dispozițiilor art. 143, 148, 139 și art. 160/b cod pr. penală, măsura preventivă necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriile administrate până în acest moment, nu există date care să conducă la concluzia că, măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Totodată, împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f cod pr. penală. ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor in actul de sesizare al instanței, natura infracțiunilor, circumstanțelor personale ale inculpatului.
In considerarea celor mai sus prezentate, curtea constată că temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă și justifică privarea de libertate a acestui inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit."d" proc.pen.
Admite recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Casează încheierea de ședință din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța și rejudecând, respinge cererea inculpatului - fiul lui și, născut la 7 iulie 1967, de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Menține măsura arestării preventive față de inculpatul - fiul lui și, născut la 7 iulie 1967.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. fond. IC.
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
3 ex./30.06.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Zoița Frangu, Lucia Dragomir
