Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 330/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr.1543/2/2010
431/2010
DECIZIA PENALĂ NR. 330/
Ședința publică din 22 februarie 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Niculae
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 27.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. -/22.02.2010, depusă la dosarul cauzei (fila 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art. 38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Apărarea consideră că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, neexistând probe la dosar în sensul că inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Mai mult, învederează că inculpatul este arestat preventiv de o perioadă lungă de timp, ceea ce contrazice dispozițiile legale în vigoare și cele prevăzute de legislația
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond, apreciind-o a fi temeinică și legală.
Consideră că subzistă temeiurile de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul din prezenta cauză penală, acesta prezentând un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina sa, împrejurarea că este dependent de droguri, precum și numeroasele condamnări pe care le-a mai suferit în trecut pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului.
Recurentul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, arată că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 27.01.2010 Tribunalul București - Secția I-a Penală în temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul, ca neîntemeiată; în temeiul art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 lin. 3 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv luată față de acest inculpat.
S-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal constând în aceea că la data de 27.08.2009, in jurul orei 11.00, a vândut martorului denunțător o doză de heroină ( 0,11 grame) contra sumei de 50 de lei, prin intermediul coinculpatului, iar la aceeași dată, in jurul orei 16.15, a vândut două doze de heroină ( 0.14 grame) inculpatului contra sumei de 100 de lei.
Analizând actele și lucrările dosarului s-a constatat că măsura arestării preventive este legală si temeinică și că temeiurile care au determinat luarea acesteia subzistă și impun în continuare privarea inculpatului de libertate.
Tribunalul a apreciat că și la acest moment procesual, din datele existente în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimisă în judecată, relevante în acest sens fiind procesul-verbal de înseriere a sumei de 70 de lei folosită de martorul denunțător, procesul-verbal de înseriere a sumei de 100 de lei folosită de coinculpatul, declarația martorului asistent, declarațiile martorilor și, rapoartele de constatare tehnico - științifică, declarațiile martorului denunțător, precum și declarațiile coinculpatului.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că se mențin și cerințele prev. de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret, Tribunalul a avut în vedere natura infracțiunii, ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, rezultat nu numai din limitele mari de pedeapsa stabilite de legiuitor (ce conturează pericolul generic ridicat al infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 143/2000), dar și din modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost comisă fapta. De asemenea, instanța a ținut cont și de circumstanțele personale, întrucât se reține că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postexecutorie și că nu are o ocupație.
Toate aceste aspecte îndreptățesc concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, nu numai că subzistă, ci și impun în continuare privarea acestuia de libertate, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal (în acord cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală), Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a menținut această măsură.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul menținerii stării de arest preventiv.
Se susține că nu sunt regăsite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală și lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Se solicită fie revocarea măsurii arestării preventive, fie înlocuirea măsurii cu o alta mai puțin severă.
Curtea, examinând potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatului constată acesta nu este întemeiat.
Din probele administrate în cauză și expuse pe larg în încheiere se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 160 Cod procedură penală reținând că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, cum și subzistența în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Chiar dacă inculpatul susține că a avut o poziție procesuală cooperantă și are circumstanțe personale favorabile, dovezile produse conduc la reținerea participării inculpatului la comiterea infracțiunii, dar și a existenței unui pericol concret pentru odinea publică prin lăsarea în libertate a acestuia, potrivit cerinței art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pericolul concret pentru ordinea publică în ipoteza arătată este relevat de natura infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, natura drogului (heroină) traficat, perseverența infracțională a inculpatului, existența unei contraprestații pentru traficare (respectiv plata unei sume de bani) ceea ce denotă o preocupare obișnuită a inculpatului în vedere asigurării celor necesare traiului din traficul de droguri; existența unui cerc relațional specific, dispus și capabil să asigure traficarea drogurilor, acesta putând fi repus în funcțiune dacă inculpatul ar fi pus în libertate. Această împrejurare ar contribui atât la neprezervarea ordinei de drept, dar și la nerespectarea cerințelor art. 136 alin.1 și 8 Cod procedură penală privind buna desfășurare a procesului penal, fiind justificată menținerea stării de arest preventiv.
Așa fiind și cum din oficiu nu se constată motive de nelegalitate a încheierii, urmează respinge ca nefondat recursul inculpatului potrivit art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1996.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 27.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./01.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Niculae
