Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 339/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 339
Ședința publică din data de 11 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTORI: Monica Vadana, Dumitru Pocovnicu Silviu Anti
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - - B - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Recurentul inculpat precizează că își însușește declarația de recurs formulată de apărătorul său ales și o menține.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța pune în discuție - din oficiu - conform art.141 al.1 teza a - II-a C.P.P. excepția inadmisibilității recursului formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Recurentul inculpat - având cuvântul - se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în baza art.139 Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată cererea inculpatului, fiul lui și al, născut la data de 30.01.1970, în municipiul P, județul I, CNP -, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea formulată, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea cererii a arătat că temeiurile și indiciile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar din probele administrate în cauză nu rezultă pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea sa în libertate l-ar prezenta, că a avut o poziție procesuală sinceră, iar faptul că nu recunoaște infracțiunea de constituie într-un grup organizat nu înseamnă că nu a spus adevărul sau că nu a fost cooperant, că transcrierile convorbirilor telefonice nu arată săvârșirea de acte sau fapte de natura celor reținute în sarcina sa, că au fost trimise în judecată doar două persoane, iar pentru reținerea infracțiunii de constituire într-un grup organizat este necesară prezența a cel puțin trei persoane cu atribuții bine determinate, că ar trebui pus în libertate pentru egalitate de tratament cu inculpatul, că are un copil minor în întreținere, părinții bătrâni și bolnavi și că a contractat un împrumut bancar garantat cu ipotecă asupra locuinței, iar neplata ratelor ar duce la pierderea acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea ei, iar potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, alegerea măsurii se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul -Biroul Teritorial Neamț nr. 13/D/P/2009 din 2.04.2009, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 20 Cod penal, rap. la art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 și art. 25 din Legea nr. 365/2002. Împotriva sa, s-a dispus luarea măsurii preventive a arestării prin încheierea nr. 23 din 13.03.2009 a Curții de APEL BACĂU, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 1 din 13.03.2009. La luarea măsurii s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Temeiurile care au determinat luarea măsurii nu s-au schimbat până în prezent. Astfel, există în continuare probe sau indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 1 Cod procedură penală și a art. 5 parag. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată, și care pot convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor de care este învinuit.
Există, în continuare, cazul de luare a măsurii arestării preventive prevăzut în art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală. Pentru infracțiunile de care este învinuit inculpatul, legea prevede pedeapsa închisorii cu mult mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică constă în starea de neliniște în rândul societății generată de faptul că persoane învinuite de săvârșirea unor astfel de infracțiuni sunt cercetate în stare de libertate. Acest pericol este apreciat în raport de rezonanța produsă de fapte, de frecvența infracțiunilor de același gen, de comportamentul inculpatului, dar și de gravitatea faptelor comise, rezultată din modalitatea de săvârșire.
Pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară menținerea măsurii arestării preventive și nu înlocuirea ei cu o măsură mai puțin severă. Situația familială și materială a inculpatului nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive, datorită gravității și periculozității faptelor de care este învinuit, periculozității sale și pericolului social pentru ordinea publică pe care l-ar cauza lăsarea în libertate.
Nici motivul referitor la egalitatea de tratament cu celălalt inculpat nu justifică înlocuirea măsurii, atât timp cât fiecare are contribuții diferite la săvârșirea pretinselor fapte, iar persoanele lor sunt diferite.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul.
Analizând încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 140/3 alin.1 Cod procedură penală, încheierea prin care se dispune, în timpul urmăririi penale, luarea măsurii arestării preventive, încheierea prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestării preventive și încheierea de respingere a propunerii de arestare preventivă pot fi atacate cu recurs de către învinuit sau inculpat și de procuror la instanța superioară în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă.
Din prevederile acestui text de lege rezultă că încheierea prin care nu se dispune revocarea, înlocuirea sau încetarea arestării preventive, ci se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a acestei măsuri preventive, nu poate fi atacată cu recurs în condițiile art.140/3 alin.1 Cod procedură penală.
Cu privire la calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, art. 141 alin. 1 din Codul d e procedură penală prevede că încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat.
Prin urmare, art. 141 nu prevede o cale de atac separată și împotriva încheierii date în primă instanță sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a unei măsuri preventive, inclusiv a arestării preventive, și, ca atare, această încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs, în condițiile art. 141 Cod procedură penală.
În raport cu prevederile art. 140/3 alin.1 și ale art.141 din Codul d e procedură penală, a recunoaște calea de atac a recursului separat, împotriva încheierii pronunțate în cursul urmăririi penale, în primă instanță sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a arestării preventive, înseamnă a recunoaște o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce ar fi contrar art. 23 alin. 7 și art. 129 din Constituție, potrivit cărora încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
În același timp s-ar încălca art. 385/1 alin. 2 Cod procedură penală, în temeiul căruia încheierile care nu pot fi atacate, separat, cu recurs, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată.
pentru care în art.140/3 alin.1 și art.141 Cod procedură penală nu a fost reglementat recursul împotriva încheierilor prin care, în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță ori în apel, a fost respinsă cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive constau, pe de o parte, în faptul că o nouă cerere de revocare, înlocuire ori încetare a arestării preventive, pentru motive noi, poate fi formulată oricând în cursul urmăririi penale sau al judecății.
Pe de altă parte, prin dispozițiile art. 146 alin. 12, art. 149/1 alin.13, art. 159 alin. 8, art. 160/a alin.2 și art. 160/ Cod procedură penală, se asigură atât controlul judiciar imediat, realizat de către o instanță ierarhic superioară, asupra legalității și temeiniciei arestării preventive în cursul urmăririi penale și al judecății, cât și verificarea periodică a legalității și temeiniciei acestei măsuri preventive în cursul judecății.
Totodată, lipsa posibilității de a ataca, separat, cu recurs încheierea pronunțată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță și în apel, prin care a fost respinsă cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive, nu contravine art. 5 paragraful 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia"orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală".
Așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 5 paragraful 4 din Convenție nu garantează dreptul la o cale de atac împotriva hotărârilor privitoare la arestarea preventivă, ci garantează un grad de jurisdicție, reprezentat de o instanță independentă, pentru luarea, prelungirea sau menținerea arestării preventive.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XII din data de 21.11.2005, statuând că: " În aplicarea dispozițiilor art. 140/3alin.1 și ale art. 141 din Codul d e procedură penală, stabilesc:
1.Încheierea prin care se dispune, în cursul urmăririi penale, respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs.
2.Încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs."
Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că, în conformitate cu prevederile art.414/2 alin.2 Cod procedură penală, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, va fi respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-inculpat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii;
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.a Cod procedură penală, respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.05.2009, în prezența recurentului-inculpat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Monica Vadana, Dumitru Pocovnicu Silviu Anti
GREFIER,
Red.încheierea
Red.dec.
El.
12.05.2009
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Dumitru Pocovnicu Silviu Anti
