Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 340/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 340
Ședința publică din data de 11 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTORI: Monica Vadana, Dumitru Pocovnicu Silviu Anti
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție - - B - legal reprezentat de - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații, și, împotriva încheierii din data de 07 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător ales av., recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător ales av. și recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Recurenții inculpați precizează că își mențin declarațiile de recurs formulate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
-. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - arată că pune concluzii pe netemeinicia încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău având în vedere că la această instanță când s-a menținut starea de arest a inculpatului, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistau.
La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că urmau să se administreze probe, acestea au fost administrate, iar inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei. Apoi a urmat cercetarea judecătorească, unde - de asemeni, s-au administrat probe, iar inculpatul arătat că nu înțelege să tergiverseze judecarea cauzei.
În situația de față, nu au intervenit alte temeiuri care să justifice această măsură.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
-. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - precizează că, lecturând încheierea prin care s-a dispus admiterea propunerii arestării preventive a inculpatului, scrie că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapta și ar putea fi influențată cercetarea judecătorească prin lăsarea în libertate a inculpaților.
De atunci, parchetul a susținut aceleași temeiuri, iar acest moment nu mai sunt întrunite condițiile, întrucât au fost audiați martorii fost administrate și alte probe.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și punerea în libertate a inculpatului.
-. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - arată că în timpul cercetării judecătorești au intervenit elemente noi cu privire la acest inculpat. Astfel, trebuie avută în vedere o analiză sumară întrucât consideră că rechizitoriul este incomplet deoarece din acesta rezultă că inculpatul s-a asociat cu și că în perioada iunie - iulie a deținut și valorificat droguri.
Pentru acest inculpat, față de declarația sa de la instanța de fond, nu poate fi reținută decât infracțiunea de deținere de droguri întrucât nu a făcut decât să rețină, la rugămintea inculpatului, care nu avea locuință, o cantitate infimă de droguri. Trebuia studiată situația fiecărui inculpat în parte întrucât acesta nu are legătură cu activitatea infracțională a celorlalți doi inculpați.
Mai mult, din declarațiile martorilor audiați la instanța de fond rezultă că inculpatul este o persoană care nu prezintă pericol social.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul Bacău ca fiind legală și temeinică, considerând că subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, iar probatoriul administrat în cauză reliefează că faptele au fost săvârșite faptele așa cum au fost reținute prin rechizitoriu.
Inculpatul - având cuvântul - arată că și-a recunoscut vina pe care o are și solicită admiterea recursului.
Inculpatul - având cuvântul - lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul - având cuvântul - solicită admiterea recursului și punerea în libertate cu toate condițiile impuse de lege.
CURTEA
- Deliberând
Prin încheierea de ședință din data de 07.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al tribunalului Bacău, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și.
În motivarea încheierii se arată că:
Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.31 al.2 Cod penal rap. la art.3 al.1,2 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.4 al.1 din.nr.143/2000, art.8 din.nr.39/2003 cu ref. la art.323 al.1,2 Cod penal, art.10 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.33 Cod penal, constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale pentru o perioadă de 8 luni de zile în scopul obținerii de foloase materiale ilicite au organizat, finanțat și desfășurat activități de introducere intermediată, fără drept, în țară, de droguri de risc și mare risc (cannabis, comprimate ecstasy și cocaină) acționând în cadrul unei asocieri infracționale în colaborare cu inculpatul și alte persoane fiind identificat și ca deținător de droguri de risc (în principal cannabis) pentru consumul personal.
Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art.2 al.1,2 din.nr.143/2000 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.8 din.nr.39/2003 cu ref. la art.323 al.1,2 Cod penal și de art.4 alin.2 din.nr.143/2000 cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că acționând aceleiași rezoluții infracționale prin asociere cu alte persoane o perioadă îndelungată de timp din cursul anului 2008 procurat în repetate rânduri de la inculpatul, intermediat din străinătate, droguri de mare risc în special comprimate ecstasy pe care le-a comercializat direct sau împreună cu alte persoane pe"piața neagră" din O și alte localități obținând foloase materiale pe care le-a pus la dispoziția inculpatului, și a deținut pentru consum personal droguri de mare risc respectiv comprimate ecstasy.
În sarcina inculpatului s-a reținut comiterea infracțiunilor prevăzute de art.2 al.1,2 din leg.nr.143/2000 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal și art.8 din leg.nr.39/2003 cu ref. la art.323 al.1,2 Cod penal cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, activitatea infracțională concretizându-se în aceea că în perioada iunie - iulie 2008 s-a asociat cu alte persoane dintre cele trimise în judecată în vederea desfășurării de activități ilicite privind traficul de droguri respectiv deținerea, transportul, distribuirea și comercializarea de droguri de mare risc de tip ecstasy către diverși consumatori de pe raza mun.
La luarea măsurii arestării preventive, s-a avut în vedere ca temei în drept dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală, respectiv "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Din datele dosarului și probatoriul administrat până în prezent, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, neintervenind nici o împrejurare care să înlăture indiciile care au făcut rezonabilă presupunerea că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată și a căror existență a fost reținută la arestarea inculpaților.
Menținerea măsurii de prevenție se face ținând seama de scopul acesteia (prevăzut la art.136 alin.1 Cod pr.penală), de gradul de pericol social al infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, precum și de împrejurările concrete în care se reține în actul de sesizare că s-au comis.
În cadrul criteriilor complementare, pericolul social al infracțiunilor trebuie privit atât prin prisma unor circumstanțe concrete ale cauzei, cum ar fi consecințele grave pe care le are consumul de droguri asupra stării de sănătate a populației și în special a tinerilor, cât și în raport de unele circumstanțe de ordin general, respectiv frecvența infracțiunilor de trafic de droguri și necesitatea unei prevenții generale.
În acest condiții, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților chiar în acest stadiu al soluționării cauzei, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, ar genera o stare de insecuritate socială și ar induce concluzia că justiția nu acționează cu fermitate împotriva unor manifestări infracționale ce prezintă un pericol social deosebit.
Aprecierea pericolului public se face luându-se în considerare și circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se stabili în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (jurisprudența CEDO).
Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave pe de altă parte dedus din modul de săvârșire al faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea inculpaților și din consecințele acestora.
Aplicând criteriile impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului la cauza ce formează obiectul prezentului dosar, instanța reține că menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesele inculpaților, și, impun privarea în continuare de libertate a acestora.
În ce privește diferențierea care ar trebui să se facă între inculpați, raportat la contribuția fiecăruia la comiterea faptei, aspect susținut de inculpatul, instanța consideră că aceasta reprezintă un criteriu de individualizare a pedepsei ce ar putea fi avut în vedere cu ocazia deliberării asupra fondului cauzei.
Or, în această fază a procesului penal, instanța examinează legalitatea și temeinicia măsurii de prevenție, având în vedere obligațiile prevăzute de art.300/2 cu referire la art.160/b Cod pr.penală, raportându-se la temeiurile care au determinat arestarea (în speță art.148 lit.f Cod pr.penală) sau la existența unor temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În atare condiții instanța a constatat că nu se impune nici revocarea măsurii arestării preventive și nici înlocuirea acesteia cu o altă măsură dintre cele ce se regăsesc la art.136 lit.b, c Cod pr.penală, astfel că s-a dispus menținerea arestării preventive cu privire la toți cei trei inculpați, potrivit art.300/2 rap. la art.160/b alin.3 Cod pr.penală.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal au declarat recurs inculpații, la pronunțarea acesteia, în condițiile art.3854,al.1, raportat la art.366, al.4 C.P.P. fără a-l motiva în scris.
Oral, prin apărătorii aleși, solicită revocarea măsurii preventive a arestului care nu se mai justifică față de stadiul procedurii, iar, în subsidiar, înlocuirea cu o altă măsură, de interzicere a libertății de circulație.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.38514C.P.P. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856al.3 C.P.P. constată următoarele:
Inculpații au fost arestați preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea pronunțată de judecător la data de 29.07.2008, în dosarul nr- al Tribunalul Bacău. S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 681că C.P.P. ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art.2, al.1 și 2 din Legea nr. 143/2000, art.8 din Legea nr.39/2003, cu referire la art.323 al.1 pentru Cod Penal doi dintre inculpați, iar pentru inculpatul s-au reținut dispozițiile art.31 al.2 Cod Penal, raportat la art.3, al.1 și 2 din Legea 143/2000 și art.8 din Legea nr.39/2003, cu referire la art.323 al.1 și 2 Cod Penal, constând în aceea că, în cadrul unei asocieri infracționale, au procurat droguri din străinătate, pe care le-au comercializat în O, direct sau cu alte persoane, o perioadă îndelungată de timp, în cursul anului 2008. Pentru inculpatul s-a reținut o asociere în perioada iunie - iulie 2008.
De asemenea, judecătorul a considerat că luarea măsurii preventive este întemeiată pe incidența temeiului de arestare prevăzut de art.148 al.1 lit.f C.P.P. reținând că starea de fapt relevată de activitatea inculpaților este periculoasă pentru societate, necesită intervenția rapidă și fermă a instituțiilor statului pentru a împiedica amenințarea bunei desfășurări a procesului penal, care este tocmai scopul măsurilor preventive. Se arată că există indicii grave de vinovăție care constituie factori pertinenți ce legitimează detenția provizorie a celor trei inculpați.
Prin încheierea nr.78 din data de 01.08.2008, Curtea de Apel Bacău, ca instanță de recurs, a confirmat cu efecte definitive luarea arestului preventiv, constatând-o ca legală și temeinică pentru aceleași motive arătate de prima instanță și anume existența de probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, privarea de libertate a fost prelungită cu 30 de zile, la data de 21.08.2008, în baza art.159 C.P.P. până la trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu în data de 22.09.2009, pentru aceleași fapte pentru care s-a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale.
La primirea dosarului de la procuror și în tot cursul judecății până la acest moment, în baza art.160 C.P.P. raportat la art.3001C.P.P. și art.160 C.P.P. instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, de fiecare dată dispunând menținerea măsurii, întrucât temeiul prevăzut de art.148, al.1, lit.f impune C.P.P. în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În același mod a procedat Tribunalul Bacău și prin încheierea atacată prin prezentul recurs, pronunțată la data de 07.05.2009, când a constatat că motivele arestării sunt legale păstrându-și valabilitatea și de la ultima verificare, din 26.03.2009.
În acord cu prima instanță, Curtea de Apel Bacău apreciază că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu se impune înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă, motivarea cuprinsă în încheierea recurată fiind corespunzătoare, astfel încât aceasta va fi însușită de instanța de control judiciar, cu următoarele completări.
Libertatea individuală este expresia constituțională a stării naturale umane. Societatea are obligația de a respecta și proteja libertatea omului și de a lua măsuri de restrângere a libertății individuale doar în condițiile strict prevăzute de lege.
Persoana arestată preventiv are dreptul la o durată rezonabilă a procedurii, în conformitate cu dispozițiile art.293 și C.P.P. cu garanțiile oferite de art.5, paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, nivel de protecție asigurat fiind unul ridicat în raport de cauzele penale în care inculpatul nu este arestat preventiv, cu atât mai puțin în cazul dosarelor civile, tocmai datorită efectelor importante pe care le presupune o astfel de stare.
Pe de altă parte, măsurile preventive își găsesc temeiul în nevoile create de interesul superior al realizării procesului penal, interes evidențiat în legea procesual penală prin dispozițiile art.136 C.P.P. în care se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Alegerea și, evident, menținerea măsurii preventive se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana inculpatului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile și jurisprudența, rezultă că menținerea măsurii arestului preventiv a inculpaților este conformă cu aceste dispoziții, aceasta neînsemnând că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpații nu funcționează până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Curtea consideră că, prin gravitatea lor particulară, prin reacția publicului la săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt judecați inculpații și pentru care există indicii grave de culpabilitate, precum și prin gravitatea sancțiunii pe care o riscă fiecare dintre ei, s-a provocat o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, acest factor fiind pertinent și suficient și la acest moment, ordinea publică continuând să fie efectiv amenințată, chiar și la 9 luni de la data arestării.
Infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acestora relevă o periculozitate deosebită ce rezultă din relațiile sociale protejate prin obiectul juridic special, respectiv, dreptul persoanei de a duce un mod de viață sănătos, ferit de substanțe ce produc dependență, labilitate și ruinarea individului, în final impunându-se izolarea lui față de societate.
Inculpații denotă, prin probele administrate în cauză, o mare disponibilitate în procurarea de cantități considerabile de droguri din afara țării, pe o perioadă lungă și în care au fost angrenate și alte persoane, disponibilitate ce justifică temerea că ordinea publică ar fi din nou perturbată cu ei în stare de libertate.
Analizând modul în care prima instanță a instrumentat dosarul, se constată că aceasta a depus diligențele necesare pentru a asigura desfășurarea procesului cu celeritate, neîntâlnindu-se perioade de inactivitate nejustificată, durata procedurii încadrându-se în termenul rezonabil impus de exigențele sporite în asemenea cazuri, mai stricte decât cele prevăzute în art.6, paragraful 1 din. Astfel, inculpaților li s-a prezentat actul de sesizare, au fost audiați nemijlocit, după care a procedat la luarea de declarații martorilor din lucrări și a dispus măsuri procedurale pentru a asigura în instanță prezența investigatorului și a colaboratorului sub acoperire.
Prin urmare, având în vedere și că din ansamblul probator administrat în cauză rezultă în continuare probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 681C.P.P. în baza art.38515pct.1, lit.b C.P.P. constată că încheierea atacată este legală și temeinică și va respinge recursurile formulate de recurenții inculpați, ca nefondate.
În baza art.192 al.2 și 4 C.P.P. va obliga fiecare recurent la plata a 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515, pct.1, lit.b C.P.P. respinge recursurile formulate de recurenții inculpațu(fost, și,împotriva încheierii din 07.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, ca nefondate.
În baza art.192, al.2 și 4 C.P.P. obligă fiecare recurent la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.05.2009, în prezența inculpaților în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Monica Vadana, Dumitru Pocovnicu Silviu Anti
GREFIER,
Red.înch. -
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
13.05.2009
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Dumitru Pocovnicu Silviu Anti
