Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 358/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 358
Ședința publică din data de 15 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTORI: Monica Vadana, Silviu Anti Ștefan Nimineț
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public - în susținerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău - solicită a se admite recursul cu privire la starea de arest, casarea încheierii recurate și menținerea arestului preventiv deoarece temeiurile nu s-au modificat, s-au administrat probe din care rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată. Apreciază că prin condamnările aplicate inculpatului s-a confirmat săvârșirea faptelor.
Pericolul concret pentru ordinea publică constă în gravitatea faptelor, împrejurările în care le-a săvârșit și urmările produse.
Consideră că instanța a comis o gravă eroare, în sensul că a fost impresionată de o declarație discretă a inculpatului, dată după doi ani de nerecunoaștere, spunând că nu el a comis fapta, ci, care - de altfel - se știe că nu se află în țară.
Av. - având cuvântul pentru intimatul inculpat - solicită respingerea recursului declarat de parchet, încheierea recurată fiind temeinică întrucât temeiurile nu mai subzistă.
Consideră că nu sunt motive justificate pentru menținerea arestării preventive și că ajutorul dat în aflarea adevărului de inculpat probează faptul că nu prezintă pericol public. Solicită plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Intimatul inculpat - având cuvântul - solicită admiterea recursului declarat de parchet și va respecta toate condițiile impuse de lege.
CURTEA
- Deliberând -
Prin încheierea de ședință din data de 12.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, s-a dispus înlocuirea stării de arest preventiv a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi localitatea, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, instigare la fals în declarații în formă continuată, complicitate la fals privind identitatea în formă continuată, înșelăciune în formă continuată, fapte prevăzute și pedepsite de art.26 raportat Cod Penal la art.288 al.1 Cod Penal, art.291 Cod Penal, art.25 raportat Cod Penal la art.292 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, art.26 raportat Cod Penal la art.293 al.1 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, art.215 al.2, 3 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a și Cod Penal art.37 lit.a.
Cod PenalÎn motivarea încheierii se arată:
În conformitate cu dispozițiile articolului 3002, aliniatul 1 din Codul d e procedură penală, "în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art.160.."
Sub aspectul legalității,analizând dosarul cauzei, instanța a constatat că luarea acestei măsuri preventive față de inculpat a avut loc cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare, atât sub aspectul condițiilor de fond, cât și sub aspectul condițiilor de procedură și întinderii în timp a măsurii.
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143.C.P.P. și, de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148.
C.P.P.Cu privire la prima condiție, tribunalul a reținut că probatoriul administrat până la această dată, demonstrează că există "indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală" (art. 143 alin. 1.C.P.P.), care să nască presupunerea rezonabilă că acești inculpați ar fi comis fapte de natură penală.
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. la "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura".
Conform dispozițiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenția europeană a drepturilor omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 și prin prisma prevederilor articolului 20 raportat la articolul 11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiunefără a aduce atingere prin aceasta prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul pana la soluționarea definitiva a cauzei
Raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, îi plasează pe inculpați la locul săvârșirii faptei, instanța a apreciat că în speță, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenției. Totodată, instanța a reținut că probele care fac dovada acestor motive verosimilenu trebuie sa aibă aceeași greutate ca si probele care ar justifica o soluție de condamnareiar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natură să aducă atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpații, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Sub aspectul temeinicieiinstanța, analizând, potrivit dispozițiilor art.300 indice 2.pr.pen. art.160 indice b pr.pen. a constatat că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că se poate înlătura un eventual pericol social concret pentru ordinea publică prin instituirea unei alte măsuri preventive, și nu în ultimul rând, timpul scurs de la data arestării și până în prezent de natură să diminueze pericolul social existent inițial precum și depășirea termenului rezonabil impus de practica și doctrina juridică în materie.
S-a arătat în rechizitoriul nr.1531/P/17.08.2007 că se dispune disjungerea față de AN pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.288 alin.1 pen. în vederea continuării cercetărilor și identificării autorului.
La termenul de judecată de astăzi 12.05.2009 au fost audiați, pentru prima dată, în apel, inculpații apelanți și. Acesta din urmă recunoaște în parte comiterea faptelor, însă arată că inițiativa comiterii acestora a aparținut lui și că a ascuns acest lucru până în prezent fiindcă tot acest i-ar fi promis că va fi pus în libertate în schimbul tăcerii sale. A adăugat că influența acestuia este nefastă asupra sa, întrucât anterior a fost condamnat în pentru comiterea unui omor, fiind amenințat de către, iar pe inculpatul, cu tăierea capului.
Inculpata declară, în apel, că a consimțit la presupusa comitere a faptelor întrucât nu l-a putut refuza pe același fiindcă de-a lungul timpului el a ajutat familia sa la nevoie (fiind chiar prieten cu soțul său care în prezent este decedat), ajutându-i material, financiar.
Au mai fost audiați la același termen doi martori în apărare propuși de inculpatul, respectiv pe și, frați cu, ambii martori confirmând apărarea acestuia, aceeași situație de fapt pe care a relatat-o. Au făcut vorbire de influența negativă pe care o exercită fratele lor asupra mai multor persoane, nu numai asupra lui, de multitudinea de activități infracționale pe care acesta nu se dă în lături de a le comite, de temerea justificată manifestată de față de amenințările lui, fiind adevărat că a fost condamnat în Ucraina pentru comiterea infracțiunii de omor și că, în general, acesta se ocupă de "excrocherii de orice fel, în orice domeniu, vânzări de apartamente, terenuri, întocmiri de acte false".
Așadar, avem, în apel, pentru prima dată declarațiile inculpaților și, condamnați de prima instanță, care au apelat hotărârea, împrejurări noi relatate și confirmate de martori.
Este adevărat că inculpatul a mai avut o încercare de a dezvălui identitatea acestui într-o declarație dată anterior la fila 163 al dosarului nr- în vol.III al Judecătoriei Bacău, fără însă a fi susținută de alte mijloace probatorii, cum s-a întâmplat astăzi, în apel, prin depozițiile martorilor și,la care se adaugă și declarația inculpatei.
Inculpatul a fost arestat la data de 06.08.2007 și la fiecare termen, cu prilejul menținerii stării de arest preventiv a formulat recurs împotriva încheierii, solicitând de mai multe ori și liberarea provizorie sub control judiciare, în baza art.160 indice 8 lit.a pr.pen. acumulându-se până în prezent 25 de dosare, însă în nici una din declarațiile existente nu a avut curajul să de-a în vileag identitatea persoanei sub influența căreia se presupune că ar fi comis faptele, având reținere. De aici probabil atitudinea oscilantă a acestuia de-a lungul timpului, pe parcursul cercetării judecătorești, de la sesizarea instanței cu rechizitoriu, 17.08.2007 și până în prezent.
În privința temeiului arestării, prelungirii și menținerii până la acest termen, respectiv art.148 lit.f pr.pen. teza a II-a care prevede că "există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică", apreciem căacest temei s-a schimbat prin trecerea timpului, prin diminuarea rezonanței sociale, și a sentimentului de insecuritate, susținut de probatoriul administrat la termenul de judecată din 12.05.2009că cercetarea judecătorească se poate desfășura în continuare în bune condiții cu inculpatul în stare de libertate, planând asupra acestuia obligațiile impuse de art.145 pr.pen.
Având în vedere că inculpatul prin dezvăluirile făcute la termenul de astăzi, ajută organele de urmărire penală, să identifice persoana care se presupune că ar fi falsificat actele oficiale cu ajutorul cărora au fost înstrăinate apartamentele, cu privire la care urmărirea penală fusese disjunsă prin rechizitoriu, se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv, cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Aplecându-ne asupra jurisprudenței CEDO, pertinente în materia supusă discuției, prin prisma disp. art. 5.3 din Convenție, s-a reținut că instanța de contencios european, prin Decizia din 10.06.2008 în cauza Tase vs. România, a constatat că, în contra cerințelor legii naționale, făcea parte din practica standard a procurorilor români să nu ofere motive concrete pentru o arestare, în special în măsura în care era implicat pretinsul pericol pentru ordinea publică. Curtea a concluzionat anterior că există o încălcare a articolului 5 1 (c) pentru acel motiv{vezi, mutatis mutamlis, Punteaîmpotriva României și împotriva României din 14 decembrie2004).
Curtea a reiterat că o persoană acuzată de o infracțiune trebuie să fie întotdeauna eliberată în procesul pendinte exceptând cazul în care Statul poate arăta că există motive "relevante și suficiente" pentru a justifica detenția continuă. Justificarea pentru orice perioadă de detenție, indiferent cât de scurtă, trebuie să fie demonstrată în mod convingător de către autorități(veziîmpotriva din 4 octombrie 2005 și împotriva din 13 martie 2007).Prelungirea aproape automată a detenției contravine garanțiilor stabilite în articolul 5 3{vezi împotriva Turciei din 8 iunie 1995 și împotriva Rusiei).
Curtea a constatat că în cazul prelungirii detenției de mai multe ori prin folosirea aceleiași formule și fără a oferi detalii cu privire la motivele deciziilor sale, prin nefurnizarea unei decizii argumentate care să poată duce la existența unei cercetări atente și publice a administrării actului de justiție(vezi împotriva Finlandeidin 1 iulie 2003),sunt suficiente pentru a permite să se conchidă că, dată fiind lipsa argumentelor concrete din hotărârile tribunalelor de drept intern, prelungirea repetată a detenției încalcă articolul 5 alineatul (3) din Convenție.
Jurisprudența a stabili ca luarea acestei măsuri excepționale, arestarea preventivă a unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni apreciată ca având un pericol social ridicat, având în vedere și reacția publicului față de acestea - unele infracțiuni pot determina tulburări sociale - se poate justifica arestarea preventivă, cel puțin pentru o anumita perioada de timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice. În plus, privarea de libertate va continua sa fie legitima numai daca ordinea publica va fi pe mai departe amenințată, continuarea privării de libertate neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea{vezi CEDO, cauza Letellier vs. Franța din 26.06.1991).
, în cauzaTarăuRomânieidin 24 februarie 2009, Curtea a constatat încălcarea art. 5.3 din Convenție ca urmare a faptului că instanțele naționale nu au arătat în motivarea hotărârilor prin care au menținut măsura arestării preventive, care este în concret,pericolul pentru ordinea publică,situație evidenta și în cauza data, și au refuzat să ia în calcul posibilitatea adoptării unei măsuri alternative dintre cele prevăzute în dreptul intern, deși art. 5-3 din Convenție impune autoritarilor să aibă în vedere astfel de măsuri și să le aplice ori de câte ori situația se pretează si acuzatul furnizează garanții că va participa la proces.
Curtea accepta astfel detenția unei persoane numai pentru motive suficient de puternice care ar putea justifica prelungirea detenției preventive(vezi cauza Hass vs. Polonia din 07.11.2006). )
A respins cererile de revocare a măsurii arestului preventiv formulată de inculpat față de motivarea dată măsurii de înlocuire a arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pentru dispunerea revocării sunt necesare întrunirea altor condiții, respectiv cele de art.160 indice b alin.2 pr.pen, la motivarea înlocuirii arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Așadar, în baza art.139 pr.pen. instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive pentru inculpat s-au schimbat, ordinea publică nu mai este atât de grav amenințată ca atunci când s-a dispus luarea măsurii, la data de 07.08.2007.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, în care se arată că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 al.1 și art.148 lit.b, f Cod penal, iar aceste temeiuri au existat atât la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului cu o măsură mult mai blândă - obligarea de a nu părăsi localitatea.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.38514C.P.P. pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856al.3 C.P.P. constată următoarele:
Inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale prin încheierea pronunțată de judecător la data de 07.08.2007, în dosarul nr- al Judecătoriei Bacău. S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 681că C.P.P. ar fi săvârșit infracțiunile prevăzute de art.288 al.1 Cod Penal, art.291 Cod Penal, art.293 al.1 Cod Penal, art.215 al.2,3 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, art.25 raportat Cod Penal la art.292 Cod Penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a și Cod Penal art.37 lit.a Cod Penal, constând în aceea că în perioada februarie - aprilie 2007, în vederea înstrăinării mai multor imobile prin mijloace frauduloase de către el sau de către alte persoane, a racolat și a convins două persoane de sex feminin să pretindă în fața notarului public că au o altă identitate decât cea reală, folosindu-se de diverse persoane pentru a fi folosiți ca martori de identitate, în una dintre cauze confecționând un act de identitate fals.
De asemenea, judecătorul a considerat că luarea măsurii preventive este întemeiată pe incidența temeiului de arestare prevăzut de art.148, al.1, lit.f C.P.P. reținând că inculpatul are multiple condamnări anterioare, că a fost eliberat condiționat la data de 16.01.2007, cu un rest de pedeapsă a 212 zile, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea din data de 09.08.2007, Tribunalul Bacău, ca instanță de recurs, a confirmat cu efecte definitive luarea arestului preventiv, constatând-o legală și temeinică pentru aceleași motive arătate de prima instanță, în ceea ce privește perseverența sa infracțională.
Ulterior, privarea de libertate a fost prelungită cu 30 de zile, în baza art.159 C.P.P. până la trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu în data de 20.08.2007, pentru aceleași fapte pentru care s-a dispus arestarea preventivă în cursul urmăririi penale.
La primirea dosarului de la procuror și în tot cursul judecății până la acest moment, în baza art.160 C.P.P. raportat la art.3001și C.P.P. art.160 C.P.P. instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, de fiecare dată dispunând, prin încheieri confirmate de instanța de recurs, menținerea măsurii, întrucât temeiul prevăzut de art.148 al.1 lit.f impune C.P.P. în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În cauză a fost pronunțată sentința penală nr. 2564/22.12.2008, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
În calea de atac a apelului, Tribunalul Bacău prin încheierea atacată prin prezentul recurs, pronunțată la data de 12.05.2009, a constat că motivele arestării s-au schimbat, impunându-se o măsură preventivă mai blândă.
În dezacord cu instanța de apel, Curtea de APEL BACĂU apreciază că nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și nu se impune înlocuirea acesteia cu altă măsură preventivă.
Libertatea individuală este expresia constituțională a stării naturale umane. Societatea are obligația de a respecta și proteja libertatea omului și de a lua măsuri de restrângere a libertății individuale doar în condițiile strict prevăzute de lege.
Măsurile preventive își găsesc temeiul în nevoile create de interesul superior al realizării procesului penal, interes evidențiat în legea procesual penală prin dispozițiile art.136 C.P.P. în care se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Alegerea și, evident, menținerea măsurii preventive se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana inculpatului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile și jurisprundența, rezultă că măsura arestului preventiv a inculpatului este conformă cu aceste dispoziții, aceasta neînsemnând că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul nu funcționează până la soluționarea definitivă a cauzei penale.
Curtea consideră că, prin gravitatea lor particulară, prin reacția publicului la săvârșirea infracțiunilor pentru care este judecat inculpatul și pentru care există indicii grave de culpabilitate, precum și prin gravitatea sancțiunii pe care o riscă persoana deținută, s-a provocat o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, acest factor fiind pertinent și suficient și la acest moment, ordinea publică continuând să fie efectiv amenințată, chiar și la 1 an, 9 luni de la data arestării.
Infracțiunile pentru care este judecat inculpatul sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acestora, sunt deosebit de grave, privând părțile vătămate de imobilele pe care le dețineau, lipsindu-le de posibilitatea de a duce o viață normală.
În același timp, circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist condamnatoriu încă din anul 1995, fiind eliberat cu o lună înainte de începerea activității infracționale, conturează în continuare pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea sa în libertate, temeiul arestării păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare, din 09.04.2009, până la această dată.
Anterior a mai comis furturi, tâlhării, infracțiuni la legea circulației și fals privind identitatea.
Pe de altă parte, persoana arestată preventiv are dreptul la o durată rezonabilă a procedurii, în conformitate cu dispozițiile art.293 și C.P.P. cu garanțiile oferite de art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
În raport de această garanție a legalității privării de libertate, Curtea de Apel constată că, în cauză a fost deja pronunțată o hotărâre de condamnare a inculpatului, în primă instanță, situația sa juridică fiind conformă dispozițiilor art.5, paragraful 1 lit.a din, iar nu art.5 paragraful 3, cum greșit reține instanța de apel, vinovăția sa fiind deja stabilită printr-o hotărâre judecătorească.
Chiar și în acest caz, potrivit art.5, paragraful 4 din, privarea sa de libertate trebuie să fie dispusă numai în cazurile prevăzute de lege, verificarea detenției preventive de o instanță imparțială și competentă reprezentând garanția faptului că starea inculpatului nu este arbitrară.
Or, instanța de recurs a arătat anterior motivele care reclamă menținerea arestării, la acestea adăugându-se noi elemente ce țin de conduita procesuală a condamnatului, după pronunțarea primei hotărâri ce a statuat vinovăția sa.
Analizând modul în care instanța de apel a instrumentat dosarul, se constată că aceasta a depus diligențele necesare pentru a asigura desfășurarea procesului cu celeritate, neîntâlnindu-se perioade de inactivitate nejustificată.
În același timp, consideră instanța de apel că noile declarații ale inculpatului sunt dezvăluiri care ajută organele judiciare să identifice falsificatorul actelor oficiale și care ar fi fost căutat de procurori.
Instanța de recurs apreciază că, dimpotrivă, noile declarații oferă date care arată încercarea inculpatului de a zădărnici aflarea adevărului timp de aproape doi ani, poziția sa oscilantă și care ar putea ascunde fapte probatorii relevante în cauză nu asigură buna desfășurare a procesului penal, cu atât mai puțin cu el în stare de libertate.
Prin urmare, având în vedere și că din ansamblul probator administrat în cursul judecății rezultă în continuare probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 681C.P.P. în baza art.38515pct.2 lit.d C.P.P. constată că încheierea atacată este netemeinică și va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, va casa încheierea în ceea ce privește înlocuirea arestului preventiv, iar, în baza art.3002, 160 al.3 C.P.P. va menține privarea sa de libertate.
În baza art.189 C.P.P. va dispune plata din fondurile a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu,.
În baza art.192 al.3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515, pct.2, lit.d C.P.P. admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva încheierii pronunțate la data de 12.05.2009, în dosarul nr- al Tribunalului Bacău.
Casează încheierea penală recurată în ceea ce privește înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea și reține cauza spre rejudecare.
În baza art.3002C.P.P. coroborat cu art.160, al.3 C.P.P. menține măsura arestului preventiv pentru inculpatul.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În baza art.189 dispune C.P.P. plata din fondurile a sumei de 100 lei, onorariu avocat oficiu,.
În baza art.192 al.3 C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2009, în prezența inculpatului aflat în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Monica Vadana, Silviu Anti Ștefan Nimineț
GREFIER,
Red.înch. /D-
Red. -
Tehnored. - - 3 ex.
15.05.2009
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Silviu Anti Ștefan Nimineț
