Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 357/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 357
Ședința publică din data de 15 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana
JUDECĂTORI: Monica Vadana, Anti Silviu Ștefan Nimineț
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat - în stare de arest - asistat de apărător ales av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care:
Av. depune la dosar un act medical în ce-l privește pe inculpat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului, să nu se mai mențină arestarea preventivă a inculpatului și punerea acestuia în libertate.
În susținerea celor solicitate arată că nu s-a ținut cont de aspectele invocate în fața instanței de apel. Tribunalul face o motivare cum că există pericol concret pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, ori nu s-a făcut dovada în acest sens și nici că inculpatul va mai comite alte infracțiuni.
Consideră că nu mai poate fi menținut arestul preventiv deoarece infracțiunile săvârșite sunt infracțiuni la Legea circulației, le-a recunoscut, însă nu putem prezuma că o persoană care nu a mai făcut pușcărie, va mai comite alte infracțiuni. Pentru infracțiunea de ultraj inculpatul a fost achitat, aspect care nu s-a ținut cont și consideră că tribunalul s-a antepronunțat.
De asemeni, nu se respectă prezumția de nevinovăție.
Toate încheierile de arestare preventivă s-au făcut datorită infracțiunii de ultraj, ori pentru această infracțiune inculpatul a fost arestat. Dacă se menține starea de arest trebuie menținută pentru o altă motivare întrucât nu mai subzistă temeiurile.
Solicită a se avea în vedere că pedeapsa aplicată de instanța de fond este de 1 an și 6 luni închisoare, pe care o consideră mare, este arestat de aprox. 5 luni, i se încalcă dreptul la muncă în regim de detenție și liberare condiționată, termenul de apel este pe data de 23 iunie 2009, dată la care are certitudinea că nu se va încheia judecarea apelului întrucât mai sunt de efectuat probe, respectiv o expertiză pentru stabilirea alcoolemiei și nu este exclusă nici formularea unei cereri de strămutare.
Mai arată că a depus la dosar un act medical, prin care se face dovada că are un copil în vârstă de 2 luni cu grave probleme de inimă, pentru a fi avut în vedere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Apreciază că măsura arestării preventive a fost menținută pentru că temeiurile avute în vedere la luarea acesteia nu s-au modificat.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a săvârșite 4 infracțiuni de conducere fără permis și 2 infracțiuni de conducere pe drumurile publice cu o alcoolemie ridicată.
Trebuie avut în vedere că pedeapsa prevăzută de legea penală pentru infracțiunile săvârșite nu s-a modificat, iar pericolul social pentru ordinea publică rezidă din multitudinea infracțiunilor și repetabilitatea faptelor într-un interval de timp foarte scurt, precum și faptul că inculpatul a mai fost condamnat tot pentru infracțiuni la Legea circulației.
În concluzie, apreciază că punerea în libertate a inculpatului ar putea să demonstreze că ar mai putea comite alte fapte.
Recurentul inculpat - având cuvântul - solicită admiterea recursului și punerea sa în libertate.
CURTEA
- Deliberând -
Prin încheierea din 12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău pronunțată în dosarul nr - s-a dispus în temeiul 300/2 raportat la art 160/b Cpp menținerea măsurii arestării preventive privind pe inculpatul cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul de conducere anulat și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală și ultraj prev de art 87 alin 1 din OUG 195/2002, art 86 alin 2 din OUG 195/2002 - câte două fapte și art 239 alin 2,5 Cp
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o anumită infracțiune fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Totodată potrivit jurisprudenței CEDO detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșirea unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată liniștea publica.
nr. R(80)11 Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauza este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a justiției ori acela ca acuzatul să nu comită o noua infracțiune gravă. Pct.4 al recomandării specifică în plus că,dacă existența nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși, justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.
Analizând aceste texte de lege prin prisma actelor și lucrărilor dosarului instanța constată că la dosarul cauzei exista dovezi certe privind existenta unuia dintre pericolele apreciate, atât de Codul d e procedura penala,Constituția României,CEDO cât și de nr. R(80)11 Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei ca fiind justificative pentru menținerea măsurii arestului preventiv și anume comiterea unor infracțiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natură să pericliteze bunul mers al societății civile.
Susținerile inculpatului prin apărător în sensul că se încalcă durata termenului rezonabil sau ca ar depăși termenul privind acordarea liberării condiționate față de cuantumul pedepsei aplicată de către instanța de fond nu constituie motive pentru punerea acestuia în stare de libertate,întrucât fată de durata soluționării cauzei nu se pune problema încălcării termenului rezonabil,iar cât privește fracția de pedeapsă prevăzută de lege care ar putea fi depășită prin executarea unei părți mai mari de pedeapsă nici sub acest aspect critica nu este întemeiată,liberarea condiționată nu este un drept care se aplică în mod automat ci este o vocație care se apreciază de instanță în momentul analizării cererii condamnatului. Ori la acest moment procesual se verifică datele și indiciile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv, date și indicii care converg spre ideea că inculpatul a lezat grav valorile sociale ocrotite de lege,a sfidat orice normă și regulă privind siguranța în trafic aspect deosebit de grav în condițiile în care numărul persoanelor care încalcă regulile in trafic este din ce in ce mai mare.
Față de toate aceste aspecte tribunalul a apreciat că nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza arestării sale, subzistă, sens în care în temeiul art. 3002raportat la art. 160 a C.P.P. menținut starea de arest a inculpatului .
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul.
Oral, în fața instanței de recurs inculpatul, prin apărător ales a invocat netemeinicia încheierii primei instanțe prin aceea că nu se impunea menținerea arestării preventive întrucât la dosar nu există dovezi certe că există pericol ca inculpatul odată pus în libertate să săvârșească infracțiuni deosebit de grave. Încheierea recurată mai este criticată și prin prisma faptului că instanța de apel nu a ținut seama de soluția de achitare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, cea mai gravă dintre infracțiunile de care este acuzat, în acest fel antepronunțându-se cu privire la soluția ce ar putea fi dispusă în această privință. S-a mai invocat încălcarea termenului rezonabil al detenției preventive în sensul art 6 CEDO.
Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art 385/6 alin 3 Cpp,instanța de control judiciar constată că acesta este nefondat din considerentele următoare.
Din materialul probator de la dosar, Curtea constată că în privința inculpatului există suficiente probe sau indicii temeinice care să îndreptățească presupunerea că acesta ar fi săvârșit infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul de conducere anulat și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală și ultraj prev de art 87 alin 1 din OUG 195/2002, art 86 alin 2 din OUG 195/2002 - câte două fapte și art 239 alin 2,5 Cp pentru care este cercetat.
De asemenea, din probe rezultă că recurentul se află în situația prev de art.148 lit f Cpp în sensul că există presupunerea că ar fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Existenta unor temeiuri plauzibile de a-l bănui pe inculpat de comiterea infracțiunilor si riscul ca el să se sustragă justiției sunt motive suficiente care să legitimeze luarea unei masuri preventive adecvate -a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 26 octombrie 2000, în cazul Kudla Poloniei.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie ", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției europene a drepturilor omului precum și prin art 23 din Constituția României. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabila ca s-a săvârșit o infracțiune"măsura luării /menținerii stării de arest este justificata si prin prisma acestei jurisprudențe.
În speță, măsura preventivă se justifică a fi menținută, așa cum corect a apreciat prima instanță și prin prisma infracțiunilor pe care este bănuit că le-ar fi săvârșit, a valorilor sociale lezate, siguranța participanților la trafic și cele privind prestigiul autorității de stat precum și prin raportare la persoana inculpatului,care a mai suferit o condamnare anterioară pentru o faptă de același gen.
Detenția în continuare a inculpatului este justificată și față de prevederile art. 5 paragraful 1 lit a CEDO potrivit căruia privarea de libertate a unei persoane mai este justificată și atunci când persoana este,deținută legal pe baza unei condamnări pronunțată de un tribunal competent " chiar nedefinitivă. Împrejurarea că pentru infracțiunea de ultraj, prev de art. 239 alin 2,5 Cp prima instanță a dispus achitarea inculpatului nu conduce în mod automat la concluzia că nu mai subzistă niciun temei pentru menținerea stării de arest a inculpatului acest aspect urmând a fi elucidat de instanțele investite cu soluționarea fondului cauzei. privind săvârșirea infracțiunilor la regimul circulației rutiere precum și caracterul continuat sunt motive suficiente pentru justifica temerea că inculpatul lăsat în libertate ar putea săvârși fapte asemănătoare ce prezintă pericol pentru integritatea corporală și chiar viața participanților la trafic și a pietonilor, mai ales că a mai fost condamnat definitiv pentru o faptă asemănătoare.
În mod temeinic a reținut Tribunalul Bacău că în cauză nu este depășit termenul rezonabil, inculpatul fiind arestat din 28.12.2008, fiind la această dată deja judecat în primă instanță, cauza aflându-se în etapa judecății în apel.
Întrucât încheierea primei instanțe este legală și temeinică și nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în temeiul art 385 / 9 al 3 Cpp Curtea, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art 385/15 pct 1 lit. b Cpp.
Văzând și dispozițiile art 192 alin 2 Cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat, împotriva încheierii din data de 12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În baza art.192 al.2 C.P.P. obligă recurentul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2009, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Monica Vadana, Anti Silviu Ștefan Nimineț
,
GREFIER,
Red.înch. - /.
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
18.05.2009
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Anti Silviu Ștefan Nimineț
