Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 359/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 359
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului declarat deinculpatul, fiul lui si, născut la 28.05.1988 - deținut in Penitenciarul Vaslui, împotriva încheierii de ședință din 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publica, se prezintă inculpatul recurent asistat de avocat apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează cele mai sus arătate cu privire la prezența părților și a modului de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Av. depune la dosar acte în circumstanțierea inculpatului, respectiv copie după un contract de muncă în străinătate, în baza căruia inculpatul trebuia să plece din țară în ziua în care a fost reținut, copie după un contract de vânzare cumpărare și acte privind achiziționarea unor bunuri în rate.
Interpelate fiind părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea recursului și casarea încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv față de inculpatul . În sarcina inculpatului se rețin fapte deosebit de grave, dar nu este îndeplinită condiția prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală privind pericolul social al lăsării în libertate. Inculpatul nu are antecedente penale, provine dintr o familie modestă, cu o situație materială precară, doar mama sa lucrează, au perfectat credite bancare pentru a-și achiziționa o locuință și bunuri de uz casnic. Dacă inculpatul s-ar fi ocupat cu traficul de droguri alta ar fi fost situația materială a familiei sale. La momentul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a arătat că recunoaște anumite aspecte reținute în sarcina sa și că nu menține în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale, situația în care procurorul trebuia să procedeze la reaudierea acestuia, însă acest lucru nu s-a întâmplat. La luarea măsurii de arest preventiv s-a reținut în sarcina inculpatului și infracțiunea de consum de droguri, însă în urma analizelor medicale această infracțiune nu s-a confirmat. Pentru infracțiunea de introduce în țară de droguri nu au fost administrate suficiente probe, drogurile au fost găsite între o valiză goală, iar inculpatul nu a recunoscut că știa de ele, de alt fel este puțin probabil ca o persoană care are asupra sa droguri să le țină așa la vedere. Inculpatul a cerut să fie analizate amprentele de pe acea valiză, dar până în prezent nu s-a administrat această probă. Solicită a se avea în vedere vârsta inculpatului, faptul că nu are antecedente penal și că măsura arestării este prea aspră față de persoana inculpatului. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii de arest cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii de arest preventiv față de inculpatul nu s-au modificat și subzistă și în prezent. În ceea ce privește pericolul social pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate, acest pericol rezultă din gravitatea faptei comise, care îl califică pe făptuitor ca fiind periculos. În mod corect instanța de fond arătat că lăsat în libertate, inculpatul ar putea comite același gen de fapte. Încheierea recurată este legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca fiind nefundat.
Av., solicitând cuvântul în replică, arată în cauză mai este un inculpat, care este judecat în stare de libertate și pentru care nu există temerea că ar putea comite același gen de fapte. Solicită ca și inculpatul să fie judecat în stare de libertate pentru a-și putea administra probe în apărare.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în libertate.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 28 mai 2009, Tribunalul Vasluia dispus următoarele:
În baza art. 300 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală constată că măsura arestării preventive luată prin Încheierea nr. 21 din 9.05.2009 a Tribunalului Vaslui, mandat de arestare preventivă nr.26/U/09.05.2009, împotriva inculpatului, porecla -, CNP -, fiul lui și, născut la data de 28.05.1988 în municipiul Bârlad, județul V, cetățenie română, studii 5 clase, fără loc de muncă, fără ocupație, domiciliat în municipiul Bârlad,-, -. H,.9, județul V, fără antecedente penale, trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr. 12/D/P/2008 din data de 22.05.2009 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vaslui pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, introducere în țară de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art.2 alin.1, art.3 alin.1 și art.4 alin.1 din Legea 143/2000, modificată prin Legea 522/2004, este legală și temeinică.
Respinge cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara și în baza art.300 ind.1 alin.3 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art.160 ind. b alin.1 Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 12/D/P/2008 din 22.05.2009, înregistrată la această instanță sub nr-, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vasluia solicitat, prin referatul cu același număr, arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, introducere în țară de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prevăzute de art.2 alin.1, art.3 alin.1 și art.4 alin.1 din Legea 143/2000, modificată prin Legea 522/2004.
În motivarea propunerii s-a arătat că, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, încă în luna februarie 2008 inculpatul s-a întors din Spania unde fusese plecat mai mult timp și cu această ocazie a introdus în România o cantitate de rezină de cannabis. Cantitatea de droguri de risc, introdusă fără drept de către inculpat, a oferit-o spre vânzare și consum altor persoane. Ulterior, inculpatul a procurat în repetate rânduri și de la alte persoane neidentificate cantități de droguri pe care, de asemenea, le-a vândut unor consumatori din municipiul Bârlad.
Prin ordonanța procurorului din data de 3.03.2009 s-a dispus folosirea unui investigator acoperit și a unui colaborator în vederea procurării unei cantități de rezină de cannabis. În baza autorizației, în ziua de 3.03.2009 și respectiv 4.03.2009 s-a cumpărat de către colaborator și investigatorul sub acoperire de la inculpatul o cantitate 0,7. și respectiv, 1,1. de rezină de cannabis. În cauză au fost dispuse constatări tehnico-științifice și în urma examinării s-a concluzionat că drogurile cumpărate de colaborator de la inculpatul, prin intermediul învinuitului conțin tetrahidrocannabinol, substanță psihotropă biosintetizată de planta, rezină de cannabis, făcând parte din tabelul anexă nr. 3 din Legea 143/2000, modificată și completată de Legea 522/2004, privind combaterea și prevenirea traficului și consumului ilicit de droguri.
Temeiurile legale invocate în referatul cu propunerea de arestare preventivă sunt reprezentate de dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În declarațiile date la procuror inculpat nu a recunoscut comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, recunoscând doar faptul că a consumat droguri în Spania, însă că nu știe cum au ajuns în geamantanul său drogurile găsite de organele de cercetare penală la efectuarea percheziției domiciliare autorizate de Tribunalul Vaslui.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților, prima instanță a constatat că din probele administrate în cauză, până la acest moment rezultă indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile ce i se rețin în sarcină, fiind incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală. În acest sens instanța a avut în vedere probatoriul administrat în cauză până la acest moment, respectiv, procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile învinuiților, C, procesul verbal încheiat ca urmare a efectuării percheziției domiciliare la domiciliul inculpatului, procesul-verbal de interceptare și redare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul din care rezultă indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Schimbarea poziției procesuale a inculpatului în sensul recunoașterii faptelor și situația materială precară a familiei acestuia nu justifică revocarea măsurii preventive sau înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi țara. Aceste elemente vor putea fi avute în vedere eventual în măsura în care inculpatul va fi găsit vinovat la individualizarea pedepselor.
În raport de probatoriul administrat, tribunalul a apreciat declarațiile date de inculpatul ca fiind nesincere și a constatat că temeiurile avute în vedere la arestare, respectiv cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă, nu s-au schimbat cu nimic și impun, în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a constatat că legea prevede pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004 reținută în sarcina inculpatului pedeapsa cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar acest pericol derivă nu numai din gravitatea infracțiunii cercetate și a valorilor sociale vătămate prin comiterea ei, ci și prin prisma stării de neîncredere care se poate crea în rândul societății civile față de organele care asigură înfăptuirea justiției atunci când sunt cercetați, în stare de libertate, inculpați cărora li se rețin în sarcină infracțiuni cu un deosebit impact social. Așadar, pericolul pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri negative, reacție care ar produce perturbații la nivelul respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase, cum sunt cele din prezenta cauză, organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Prin urmare, numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni grave, de mare rezonanță.
În raport de art.5 din și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane, ca măsură de excepție, se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În considerarea celor arătate, prima instanță a constatat că se impune, în continuare, privarea de libertate a inculpatului astfel că, în temeiul art.300 ind.1 Cod procedură penală, tribunalul a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului pe care a menținut-o, urmând a fi verificată în termenul prevăzut de art. 160 ind. b Cod procedură penală, și pe cale de consecință a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
În termen legal încheierea a fost recurată de inculpatul și criticată ca nelegală și netemeinică.
Motivându-și recursul declarat, inculpatul a invocat faptul că nu există probe care să demonstreze că a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
A susținut că menținerea arestării preventive este rezultatul neanalizării complete a probelor dosarului, analiză care ar fi arătat că punerea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul a invocat și faptul că lipsa antecedentelor penale și vârsta sa constituie elemente ce justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și introducere în țară de droguri de risc prevăzute de art.2 alin.1 și art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificată prin Legea nr.522/2004 cu aplicarea art.33 lit. "a" Cod penal, măsura arestării preventive fiind dispusă prin încheierea nr.21 din 9 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui ce a reținut ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit. "f" Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul întocmit la data de 22 mai 2009 de - Biroul Teritorial Vaslui în dosarul nr.12/D/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului - pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 și art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificată prin Legea nr.522/2004 cu aplicarea art.33 lit. "a" Cod penal, reținându-se în fapt că, în perioada 2008-2009, inculpatul a oferit spre vânzare și consum droguri de risc unor consumatori, droguri ce proveneau din Spania și pe care le-a introdus fără drept în țară.
Fiind investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Vasluia procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului conform art.3001Cod procedură penală și a apreciat în mod corect că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Măsura procesuală a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv a dispozițiilor art.143 Cod procedură penală, art.148 lit. "f" Cod procedură penală și art.136 Cod procedură penală.
În cadrul verificărilor impuse de dispozițiile art.3002Cod procedură penală instanța investită nu analizează vinovăția celui arestat, ci, doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Arestarea preventivă a inculpatului - a fost dispusă de Tribunalul Vaslui prin încheierea nr.21 din 9 mai 2009, reținându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit. "f" Cod procedură penală.
Analiza actelor și lucrărilor dosarului din acest stadiu procesual formează în mod justificat convingerea că în cauză sunt indicii care atestă faptul că inculpatul ar fi comis faptele pentru care este cercetat, în sensul art.143 Cod procedură penală, dispoziție ce se circumscrie și dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit. "c" din, prevederi în sensul cărora privarea de libertate este permisă atunci când ea este făcută pentru că există motive plauzibile de a se bănui o persoană de săvârșirea unei infracțiuni.
În același timp, prima instanță a reținut corect că în cauză este operant cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 lit. "f" Cod procedură penală, fiind întrunite cerințele prevăzute de aceste dispoziții legale.
Sub aspectul pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă conform art.148 lit. "f" Cod procedură penală, se constată că deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, în aprecierea acestui pericol nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor, de modalitatea de săvârșire reținută, de natura și importanța relațiilor sociale vizate prin activitatea imputată inculpatului, activitate ce a condus la o tulburare socială de natură a justifica o perioadă de timp lipsirea de libertate a acestuia prin luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive.
Față de cele expuse anterior, fiind întrunite atât condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, cât și ale art.148 lit. "f" Cod procedură penală, instanța de recurs constată că temeiurile inițiale de arestare preventivă nu s-au modificat și nu au dispărut, sunt actuale și operante.
Menținerea arestării preventive nu este de natură să înfrângă prezumția de nevinovăție sau să transforme arestarea preventivă într-o pedeapsă anticipată aplicată inculpatului, ci este justificată atât de faptul că temeiurile arestării preventive sunt fundamentate și actuale, cât și de necesitatea asigurării unei bune administrări în continuare a probelor în cauză.
Elementele ce caracterizează persoana inculpatului invocate drept criterii în susținerea aprecierii că lăsarea în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării, respectiv menținerii măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, condiții ce sunt îndeplinite conform celor prezentate mai sus și justifică privarea de libertate a inculpatului.
Ca urmare, legalitatea și temeinicia încheierii recurate, fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, ce va fi menținută.
Potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 28.05.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
11.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Aurel Dublea, Dan Anton
