Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 36/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 36/
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte:dr. - - - președinte secție
dr. - - - JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
- - - JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
- grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ Tribunalul ARGEȘ, împotriva încheierii din 12 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul ARGEȘ, în dosarul nr-, intimat fiind.
Potrivit art. 304 alin. 1 Cod procedură penală, s- procedat la înregistrarea ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 251/15.01.2010, emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, în temeiul art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, art. 148 lit. f Cod procedură penală, rap. la art. 141 Cod procedură penală și art. 385/1 pct. 2 Cod procedură penală rap. la art. 385/15 pct. 2 Cod procedură penală, casarea încheierii atacate, iar pe fond menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, apreciind că printr-o apreciere greșită a probelor instanța a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Apreciază că încheierea instanței de fond este motivată sumar pe J de pagină, reținându-se greșit faptul că dintre toți inculpații trimiși în judecată numai inculpatul a fost arestat preventiv și numai acest motiv nu poate constitui temei al menținerii măsurii arestării preventive.
Apărătorul intimatului inculpat, avocat, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că în cauză a fost depășit termenul rezonabil, inculpatul fiind arestat de aproximativ de ani de zile, societatea se confruntă cu infracțiuni noi și subiecți noi.
Pe de altă parte, nu există dovezi că inculpatul lăsat în libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau ar influența pe cineva sau ar exista pericolul ca acesta să săvârșească noi infracțiuni.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, a refuzat să vorbeaască.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin încheierea din 12 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Argeș, prin care s-a amânat judecarea cauzei în vederea administrării de probatorii pentru data de 9 februarie 2010, s-a espins cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în baza dispozițiilor art. 139 alin. 1 Cod pr.penală, a fost înlocuită măsura arestării preventive a acestui inculpat cu măsura preventivă prevăzută de art.136 lit.c raportat la art.145/1 Cod pr.penală, respectiv obligarea de a nu părăsi țara.
În baza dispozițiilor art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin 1/1 Cod pr.penală, s-a instituit în sarcina inculpatului următoarele obligații:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție de domiciliu, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat;
-să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.145/1 alin. 2 rap. la art.145 alin.1 și 2 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul să nu se apropie de ceilalți inculpați, martori sau alte părți din dosar, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
La rămânerea definitivă a prezentei încheieri, s-a dispus ca aceasta să se comunice secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, organ desemnat cu supravegherea acestuia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.145/1 rap. la art. 145 alin. 3 Cod pr.penală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că inculpatul a fost arestat în temeiul art.148 lit.f Cod pr.penală, la data de 25 februarie 2008, în baza mandatului de arestare nr.4, emis de Curtea de Apel București.
In continuare, tribunalul arată că, deși este de necontestat complexitatea cauzei, amploarea activităților care se rețin la cei 18 inculpați trimiși în judecată, printre care și inculpatul, totuși, s-a depășit termenul rezonabil al măsurii preventive în privința acestuia, singurul care a fost trimis în judecată în această cauză în stare de arest preventiv.
Totodată, arată tribunalul, nici la acest termen de judecată cercetarea judecătorească nu a putut fi începută conform art.322 Cod pr.penală, întrucât s-a constatat, conform actelor depuse la dosar și verificărilor întreprinse ulterior, că unul dintre inculpații trimiși în judecată în stare de libertate - a fost arestat preventiv într-o altă cauză de către Tribunalul București, și se află în prezent la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din B, prezența sa fiind necesară în cauză potrivit art.314 Cod pr.penală.
În momentul de față, a considerat tribunalul, având în vedere și scopul general al măsurilor preventive prev.de art.136 cod pr.penală, o prelungire a detenției în această cauză ar reprezenta o anticipare a unei pedepse privative de libertate, durata mare în care au fost desfășurate procedurile, nefiindu-i imputabilă inculpatului arestat, întrucât a fost determinată de motive obiective.
Este adevărat, susține în continuare tribunalul, că apărarea ordinii publice constituie un factor determinant care să justifice detenția preventivă, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, însă în raport de data când s-au comis faptele ce constituie obiectul prezentei cauze, precum și de data când inculpatul a fost arestat preventiv, pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate s-a diminuat, impunându-se în cauză aplicarea disp.art.139 alin.1 Cod pr.penală.
Astfel, tribunalul a dispus înlocuirea măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, conform art.1451Cod pr.penală, obligațiile ce se vor impune inculpatului oferind garanția bunei desfășurări a procesului penal, respingând, totodată, ca nefondată cererea de revocare a măsurii arestării preventive, întrucât a considerat că nu sunt incidente dispozițiile art.139 alin.2 Cod pr.penală.
Impotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, care critică încheierea instanței prin care a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele motive:
-Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul întocmit la data de 18 martie 2008 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - pentru săvârșirea a numeroase infracțiuni, și anume: asociere pentru săvârșirea de infracțiuni urmată de executare, instigare la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, instigare la evaziune fiscală, instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave, instigare la spălare de bani, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, participație improprie la săvârșirea infracțiunii de folosire la autoritatea vamală de acte falsificate, participație improprie la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, participație improprie la evaziune fiscală, spălare de bani, toate cu aplicarea dispozițiilor art.33 lit.a și b Cod penal.
S-a reținut, în esență, că inculpatul, în perioada 1995 - 2004, inițiat, creat și consolidat, o rețea de crimă organizată și corupție, care a condus la prejudicierea statului român, în perioada 1998-2004, cu sute de miliarde de lei vechi, prin diverse mecanisme economico-financiare utilizate pentru fraudarea bugetului de stat, domeniile predilecte de acțiune fiind cel al producerii și comercializării de băuturi alcoolice, domeniu în care evaziunea fiscală putea fi mai puțin controlată, având în vedere procesarea alcoolului etilic până la produsul finit și înscrierea în categoria produselor accizabile.
In acest mod, inculpatul a reușit inducerea în eroare a reprezentanților autorităților fiscale din teritoriu, care au aprobat rambursarea de la bugetul de stat către societatea comercială condusă de inculpat, cu titlu de accize și, o sumă totală de 11.343.287.392 Rol precum și o altă sumă totală de 115.990.496.630 Rol, în contul, de asemenea, al firmelor administrate de inculpat.
Motivarea instanței, că în această cauză ar fi incidente dispozițiile art.139 alin.1 Cod pr.penală, în sensul că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu poate fi acceptată, susține parchetul, întrucât pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu s-a diminuat, așa cum susține tribunalul, pericol concret pentru ordinea publică ce continuă să subziste și care este dovedit de anvergura activităților infracționale, natura acestor infracțiuni, numărul mare de părți implicate, așa cum de altfel s-a arătat mai sus, ceea ce impune o reacție mult mai fermă din partea autorităților.
De asemenea, în ceea ce privește susținerea instanței că măsura lipsirii de libertate în continuare ar intra în disonanță cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale Constituției României, nici aceasta nu este împărtășită de parchet, deoarece pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat, având în vedere mai ales natura și gravitatea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată, precum și modalitățile concrete de săvârșire a acestora - șantaj, amenințare, acțiuni de natură să contracareze orice ripostă din partea unor persoane, la care adaugă și consecințele deosebit de grave produse prin cauzarea unor prejudicii mari bugetului de stat, cum au fost cele menționate mai sus.
In sprijinul menținerii în continuare a arestării preventive a inculpatului și nu a orientării spre o altă măsură preventivă, restrictivă de libertate, cum a dispus tribunalul, parchetul invocă și reacția negativă a publicului la astfel de infracțiuni, având în vedere impactul social creat de presupusa săvârșire a acestora, ceea ce impune privarea de libertate a acestui inculpat.
Mai mult, arată parchetul, având în vedere probatoriul administrat în cursul procesului penal că lăsarea inculpatului în libertate, chiar și restricționată de obligarea respectării unor măsuri instituite prin încheierea atacată, crează premisele ca acesta să-și continue activitatea infracțională, să influențeze martorii și părțile vătămate, zădărnicind aflarea adevărului.
Cu referire la depășirea termenului rezonabil invocat de către tribunal în motivarea soluției date, parchetul apreciază că această motivare nu poate fi reținută, deoarece jurisprudența CEDO, în sensul unei durate rezonabile a detenției, trebuie apreciată în raport cu circumstanțele fiecărui caz în parte, în speță, o astfel de cauză completă, cu un număr mare de inculpați, de acte materiale și de martori implicați, urmând a fi soluționată pe o perioadă mai mare de timp, fără a fi afectat termenul rezonabil impus de Convenție.
Față de cele arătate, parchetul a concluzionat, în consecință, că se impune menținerea în continuare a stării de arest a inculpatului și înlăturarea aspectelor de nelegalitate și netemeinicie, semnalate în încheierea dată de către tribunal.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate de către parchet, potrivit art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acestea sunt întemeiate pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, curtea consideră că soluția tribunalului odată cu verificarea din oficiu a arestării inculpatului în cursul judecății, de a nu mai menține o atare măsură și a dispune înlocuire acesteia cu o altă măsură preventivă, cum este aceea a obligării de a nu părăsi țara, nu poate fi reținută.
In acest sens, curtea apreciază că nu pot fi incidente prevederile art.139 alin.1 Cod pr.penală, vizând înlocuirea măsurii preventive luate cu o altă măsură preventivă, deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii care să conducă la o atare soluție, așa cum textul legal menționat prevede expres.
Ca urmare, temeiul inițial al arestării inculpatului, odată cu luarea măsurii arestării preventiv, și anume cel prevăzut la art.148 lit.f Cod pr.penală, se menține în continuare, luând în considerare susținerile exprimate de parchet, așa cum au fost prezentate mai înainte.
Sunt îndeplinite, în consecință, condițiile cumulative prevăzute la acest articol, și anume presupunerea că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, condiție ce rezultă expres, având în vedere limitele de pedeapsă pentru multiplele infracțiuni de o deosebită gravitate reținute în sarcina inculpatului, la care se adaugă cealaltă condiție, și anume a existenței de probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
In privința acestei din urmă condiție, care este lăsată la aprecierea organelor judiciare, curtea consideră în disonanță cu aprecierea tribunalului, că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat, el subzistând în continuare.
In acest sens, susținerile parchetului în criticile adresate tribunalului sunt întemeiate.
Astfel, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie să fie apreciat în cazul punerii în libertate a unui inculpat, și în funcție de natura și amploarea presupuselor activități infracționale desfășurate de inculpat, de care nu se poate face abstracție, precum și de reacția negativă a colectivității că organele judiciare nu acționează suficient de ferm împotriva unor asemenea persoane ce afectează grav ordinea și legalitatea într-o comunitate, punând în pericol siguranța persoanei cetățeanului și a bunurilor sale, dar și statul prin presupusa rețea de crimă organizată și corupție, care a fost inițiată, constituită și consolidată de inculpat de celelalte persoane trimise în judecată.
De altfel, inculpatul, mobilizând și adunând persoane din cele mai diverse medii socio-culturale prin forță, amenințare, șantaj și teroare, contracarând încercări de opoziție din partea unor persoane, a construit o astfel de rețea de tip piramidal, structurată pe paliere de comandă și execuție, condusă de inculpat dar și de locotenentul acestuia, penetrând și influențând persoane influente ce dețineau funcții de conducere în instituțiile statului în administrarea banului public, fraudând bugetul de stat cu importante sume de bani, cum sunt cele menționate de parchet în motivele invocate.
Intr-o astfel de rețea, inculpatul este bănuit de săvârșirea unor multiple infracțiuni, pentru care a fost trimis în judecată, și anume: asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni urmată de executare prev de art.323 alin. 2 Cod penal, instigare la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.25 rap. la art.215 alin.1,2, 5 Cod penal, săvârșită în formă continuată prev. de art.41 alin. 2 Cod penal, instigare la evaziune fiscală prev. de art. 25 Cod penal, rap.la art.13 din Legea nr.87/1994, pentru faptele săvârșite până la 28.08.2003, respectiv art. 25 Cod penal, rap. la art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, republicată, pentru faptele săvârșite după 28.08.2003, cu referire la art.9 lit.c din Legea nr.241/2005, instigare la delapidare cu consecințe deosebit de grave prev. de art.25 rap. la art.215/1 alin. 2 Cod penal, instigare la spălare de bani prev. de art. 25 Cod penal, rap. la art.23 alin.1 lit.a, b, c din Legea nr.21/1999, pentru actele materiale săvârșite în perioada 23.05.1999-15.12.2002, respectiv art.25 rap. la art.23 alin.1, lit.a, b, c din Legea nr.656/2002, pentru actele materiale săvârșite în intervalul 15 12.2002-aprilie 2004, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev de art 25 rap la art 290.Cod Penal, participație improprie la săvârșirea de către administratorul SC SA a infracțiunii de folosirea la autoritatea vamală de acte falsificate, prev de art 178 din Lg 141/1997 cu aplicarea art 31.Cod Penal, participație improprie la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev de art 31.p rap la art 215 alin 1,2, 5.Cod Penal, participație improprie la evaziune fiscală prev de art 31.Cod Penal rap la art 11 alin 1 lit b din Lg 87/1994, republicată, cu aplicarea art 13.Cod Penal, spălare de bani, prev de art 23 alin 1 lit c din Lg 656/2002, împreună cu aplicarea art 33 lit a și b
Cod PenalNumai simpla enumerare a acestor infracțiuni, așa cum sunt prezentate în de mai sus, pentru care există probe și indicii temeinice în baza cărora inculpatul a fost arestat și trimis în judecată, poate fi suficientă, în opinia curții, că se impune menținerea arestării preventive.
Aceasta, deoarece, natura unor asemenea infracțiuni, amploarea acestora, pericolul social extrem de ridicat exprimat prin sancțiunile severe pe care le prevede legiuitorul în cazul unor asemenea infracțiuni, antrenarea în această rețea de criminalitate organizată și de corupție a unui număr de 18 inculpați, demonstrează cu prisosință că pericolul concret pentru ordinea publică, ce a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, privit nu numai cu referire la presupusele fapte, dar și la reacția negativă a colectivității dacă inculpatul ar fi pus în libertate - aspecte ce au fost analizate mai înainte - în nici un caz nu s-a diminuat, în acest moment, așa cum apreciază tribunalul, ci subzistă în continuare.
Ca atare, temeiul inițial al arestării, și anume cel prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, cu referire la pericolul concret pentru ordinea publică, nu s-a schimbat, pentru a fi incident art.139 alin.1 Cod pr.penală, vizând înlocuirea măsurilor preventive, ci se menține, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, potrivit art.300/2 rap. la art.160/ alin.1 și 3 Cod pr.penală.
Mai mult, la acest moment, nu se impune, față de cele arătate, o altă măsură alternativă, restrictivă de libertate și nu privativă de libertate, cum ar fi aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, așa cum s-a orientat tribunalul, luând în considerare în acest sens și faptul că inculpatul, prin atitudinea sa de nerecunoaștere a presupuselor fapte și de necooperare, crează premisele continuării activității infracționale, influențării martorilor, a părților vătămate, în aflarea adevărului, chiar dacă ar fi restricționat de respectarea unor măsuri instituite prin încheierea atacată.
De altfel, nici termenul rezonabil de care face vorbire tribunalul nu a fost depășit, având în vedere complexitatea cauzei, numărul extrem de mare de inculpați în această cauză - 18 -, numeroși martori de audiat, la care se poate adăuga și faptul că uneori cauza a fost amânată nu numai din motive obiective procedurale, așa cum susține tribunalul, dar și din motive care țin de exercitarea dreptului la apărare, de apărători aleși care nu au fost de fiecare dată prezenți în instanță sau care au invocat aspecte ce au condus, uneori, la prelungirea nejustificată a soluționării acestei cauze.
De aceea, având în vedere aceste criterii cum ar fi complexitatea cauzei, numărul de inculpați, comportamentul autorităților, dar și comportamentul părților, criterii pe care Convenția Europeană a Drepturilor Omului le are în vedere în aprecierea depășirii duratei rezonabile a măsurii preventive, potrivit art.5 paragraf 3, nu se poate susține, în opinia curții, în disonanță cu opinia tribunalului, că termenul de circa 2 ani de zile de când inculpatul a fost arestat - 25 februarie 2008, este depășit.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat, în cazul Franța, că în circumstanțe excepționale, gravitatea deosebită a faptelor și reacția publicului la săvârșirea lor, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice detenția înainte de proces, cel puțin pentru un termen fie el pe o durată mai mare, cum este cel din cauza de față.
Intr-o altă cauză, și anume Wiensztal Poloniei, s-a apreciat, de asemenea, că arestarea preventivă pe o perioadă de 2 ani și 2 luni, se justifică având în vedere existența bănuielii rezonabile privind gravitatea infracțiunilor de care era acuzat reclamantul, faptul că era vorba de o organizație criminală și că există un pericol de influențare a martorilor în caz de eliberare a sa, fiind vorba de un caz complex, cu mai mulți coacuzați, unde procesul adunării elementelor probatorii este adesea dificil. Ca atare, dată fiind complexitatea cazului și nevoia de a stabili exact toate circumstanțele relevante pentru răspunderea penală a reclamantului, Curtea a apreciat în această speță, că art.5 paragraful 3, vizând încălcarea termenului rezonabil, nu a fost incident, astfel că privarea de libertate a reclamantului pe durata menționată de 2 ani și 2 luni, cum este aproape și în cauza de față, a fost justificată, astfel că și sub acest aspect comparativ soluția la care s-a orientat curtea, în speța de față, de menținere a arestării preventivă a inculpatului, este o soluție legală și temeinică.
Așa fiind, față de cele ce preced, curtea, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, va admite recursul declarat de parchet, va casa în parte încheierea atacată și va înlătura dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cu toate consecințele.
Totodată, va menține starea de arest a acestui inculpat, potrivit dispozițiilor menționate ale art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 Cod pr.penală.
Va menține restul dispozițiilor încheierii.
In baza art.189 Cod pr.penală, onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ Tribunalul ARGEȘ, împotriva încheierii din 12 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul ARGEȘ, în dosarul nr-, intimat fiind.
Casează în parte încheierea și înlătură dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cu toate consecințele pentru inculpatul.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 12.06.1965 în, județul H, domiciliat în municipiul M C, str. - - nr. 28, județul H, CNP -, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță Colibași.
Menține restul dispozițiilor încheierii.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
dr. - -
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.5
Jud.fond
19 ianuarie 2010
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
