Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 37/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 37/R/MF
Ședința publică din 18 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- - - președinte secție
Judecător dr. - -
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva încheierii din 13 ianuarie 2010, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-, intimați fiind, fiul lui si, nascut la data de 18.10.1970, in com., jud. V, cu domiciliul in or. H,-, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -, și, fiul lui și -, născut la data 05.07.1973, în mun.Rm.V, jud.V, cu domiciliul în com., sat, jud.V, posesor CI, seria -, nr.-, CNP -, deținuți în Penitenciarul Colibași, județul
Potrivit art. 304 alin. 1 Cod procedură penală s-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații inculpați, în stare de arest, asistați de apărătorul ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 0190/2010, emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului intimaților inculpați să ia legătura cu aceștia în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul intimaților inculpați și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, casarea încheierii atacate, iar pe fond respingerea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați.
În motivarea recursului, reprezentantul parchetului apreciază că în mod greșit instanța de fond a admis cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpații și, apreciind că sunt îndeplinite atât condițiile prevăzute de art. 160 alin. 1 și 2 și solicită în baza art. 38515pct. 2 lit. d să se admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, să se caseze încheierea atacată, iar pe fond să se respingă cererile ca neîntemeiate.
Cei doi inculpați au fost arestați preventiv în baza art. 148 lit. b, c, și f din Codul d e procedură penală, reținându-se pe lângă faptul că pedeapsa pentru infracțiunile care au fost reținute în sarcina acestora este mai mari de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpaților constituie pericol concret pentru ordinea publică, cât și datorită faptului că existau date din care rezulta că lăsați liberi vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului și vor încerca să săvârșească alte fapte. Pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal, întrucât este recidivist post executoriu. Ambii inculpați au aderat la un grup infracțional.
Avocat pentru intimații inculpați și -, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, menținerea încheierii atacate, pe care o consideră ca fiind legală și temeinică. Inculpații nu au fost puși în libertate totală, în sarcina lor s-au instituit obligații pe care trebuie să le respecte, în caz contrar ei vor fi reîncarcerați.
Apărătorul inculpaților apreciază că atunci când se pune în discuție o cerere de liberare provizorie sub control judiciar nu trebuie să ne raportăm la instituția arestării preventive, la motivele ce au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri. Apreciază că instanța de fond a analizat în mod corect condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererilor de liberare formulate în cauză, stabilind că nu există nicio dată, niciun indiciu că inculpații ar intenționa să săvârșească alte infracțiuni, atât asemănătoare cu cele ce fac obiectul dosarului, cât și alt fel de infracțiuni.
Totodată, apărătorul intimaților arată că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, mai este de audiat o parte vătămată care nu are nicio legătură cu cei doi intimați inculpați și cu infracțiunile reținute în sarcina lor.
De asemenea, mai este de efectuat o expertiză care nu are legătură cu infracțiunile celor doi inculpați. Acea expertiză se referă la activitatea unei firme în cadrul căreia cei doi inculpați nu au fost niciodată angajați, nu au îndeplinit nicio funcție pentru a se stabili anumite responsabilități.
De altfel, instanța de fond în mod corect a reținut că perioada de 2 ani și 7 luni scursă de la luarea măsurii arestării preventive este lungă, astfel că rezonanța negativă a faptelor reținute în rechizitoriu s-a diminuat.
Se apreciază de apărătorul intimaților inculpați că inculpatul, pe perioada detenției a avut o comportare foarte bună, fiind numit de Penitenciarul Colibași să desfășoare activități multiple cu alți arestați. În ceea ce privește pe inculpatul, prin rechizitoriu, s-a reținut în sarcina acestuia numai săvârșirea infracțiunii de furt calificat, constând în sustragerea unui utilaj forestier. Partea vătămată a declarat că la data de 10 decembrie 2008, declarat că nu se constituie parte civilă și nu are pretenții de la inculpatul .
De altfel, ambii inculpați au avut un comportament corespunzător, au fost constanți în declarații. Inculpatul este căsătorit, are doi copii, unul de 5 ani și altul de doi ani și Unul dintre copii are un handicap și necesită o îngrijire specială. Ambii copii sunt în întreținerea soției care este șomeră Inculpatul este recidivist post executoriu, prima faptă constând în furtul unei bovine, astfel că nu este specializat în săvârșirea unor anume infracțiuni. Acesta este necăsătorit, are doi bătrâni în întreținere. Ambii inculpați sunt conștienți că trebuie să respecte obligațiile impuse de instanță.
Reprezentantul parchetului în legătură cu inculpatul nu a fost trimis în judecată doar pentru o singură infracțiune, ci și pentru art. 7 din Legea nr. 39/2003 în condițiile art. 37 lit. b Cod procedură penală. În ceea ce privește stadiul cauzei, chiar din motivarea instanței de fond rezultă că o parte din martorii și părțile vătămate nu au dat declarații până în prezent. În ceea ce privește susținerea apărătorului inculpaților că inculpații nu au mai săvârșit alte infracțiuni, reprezentantul parchetului arată că aceștia au fost arestați și de aceea nu au mai săvârșite alte fapte.
Intimatul inculpat arată că este de acord cu concluziile apărătorului său, să se țină cont de situația familială deosebită pe care o are, copilul său are probleme de sănătate și necesită o atenție specială, iar de o săptămână tatăl său este internat la terapie intensivă.
Intimatul, având ultimul cuvânt, arată că nu și-a văzut familia de doi ani și 7 luni, mama sa este internată în
spital la B având o tumoare pe creier, a primit o scrisoare de la tatăl său în care i-a adus la cunoștință că nu are lemne pentru foc.
CURTEA
Constată că, prin încheierea din 13 ianuarie 2010, Tribunalul
V în baza art.1608aalin.2 Cod de procedură penală, a admis cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații și.
A dispus punerea în libertate provizorie a inculpaților, fiul lui si, nascut la data de 18.10.1970, in com., jud. V, cu domiciliul in or. H,-, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -, și, fiul lui și -, născut la data 05.07.1973, în mun.Rm.V, jud.V, cu domiciliul în com., sat, jud.V, posesor CI, seria -, nr.-, CNP -, deținuți în Penitenciarul Colibași, județul de sub puterea mandatelor de arestare preventivă 15/U din 9 iulie 2007 și nr.16/U din 9.07.2007,emise de TRIBUNALUL VÂLCEA, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
În baza art.1602alin.3 Cod de procedură penală, inculpații sunt obligați să respecte următoarele obligații:
- să nu părăsească limita teritorială a localităților de domiciliu inculpatul raza teritorială a orașului H iar inculpatul limita teritorială a comunei, jud.V, cu excepția cazurilor când sunt chemați la instanța de judecată, organul de urmărire penală sau transportul cu salvarea la un spital de pe raza altei localități.;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la Poliția orașului H inculpatul și la Poliția comunei inculpatul conform organului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Vâlcea;
- să nu dețină, să nu să folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.1602alin.31Cod de procedură penală, a impus inculpaților ca pe perioada liberării sub control judiciar să mai respecte și următoarele obligații:
- să nu se deplaseze în baruri, cluburi sau discoteci;
- să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor acestora, persoanele împreună cu care au comis faptele, martori, experți și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect;
- să nu se afle în locuința persoanelor vătămate.
A atras atenția inculpaților asupra dosp.art.16010Cod de procedură penală cu privire la revocarea liberării sub control judiciar, în cazul nerespectării obligațiilor impuse de instanță.
În baza art.1608aalin.6 pr.penală, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În baza art.192 alin.2 pr.penală, a obligat pe inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpatul, ca rămase fără obiect. Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În baza art.145 alin.23Cod de procedură penală, a admis cererea formulată de inculpatul, fiul lui și a, născut la data de 5.01.1960, în Mun.Rm.V domiciliat în comuna, sat, județul V, CNP -, în sensul că a încuviințat ca inculpatul să părăsească localitatea de domiciliu pentru a se prezenta la medicul curant la investigații sau tratamente medicale și de fiecare dată la întoarcerea în localitatea de domiciliu să se prezinte la Postul de Poliție, județul și să dovedească cu acte medicale perioada și locul unde s-a aflat în timpul părăsirii localității de domiciliu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpații, și și au formulat la data de 22 decembrie 2009 cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererilor s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării în sensul că pedeapsa pentru infracțiunile comise nu depășește 18 ani și nu există pericolul să săvârșească alte infracțiuni, să împiedice aflarea adevărului prin influențarea martorilor, părților sau experților.
Printre alte motive au fost și cele cu privire la starea familiară, și cea de sănătate.
Cererile au fost admise în principiu întrucât s-a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1602Cod de procedură penală, iar la cererea părților s-a trecut la soluționarea cererilor în aceeași ședință.
S-a notat că, potrivit art.1602Cod de procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
S-a motivat în continuare că, după 2 ani și 6 luni de cercetare judecătorească cu toți inculpații în stare de arest s-au administrat probele în marea majoritate a acestora cu excepția expertizei contabile care este în curs de finalizare și audierea a o parte din martori care nu au depoziții determinante.
De asemenea, s-a arătat că o parte din martorii și părțile vătămate care au depoziții și declarații esențiale în stabilirea vinovăției nu au putut fi audiați pentru motivul că sunt plecați din țară sau sunt bolnavi.
În acest moment procesual, continuarea cercetării judecătorești cu inculpații în stare de libertate nu mai poate să ducă la influențarea de către aceștia a aflării adevărului prin luarea legăturii cu părțile, experții, martorii, avându-se în vedere că în marea majoritate probele au fost administrate, iar inculpații nu au voie să părăsească localitățile de domiciliu prin măsura preventivă ce se va lua împotriva acestora.
Nu mai există nici date din care să rezulte că aceștia ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni, iar lăsarea lor în libertate nu mai prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere că perioada cât aceștia au fost arestați s-a pierdut în conștiința opiniei publice rezonanța infracțiunilor comise.
Avându-se în vedere perioada de când aceștia se află arestați preventiv, care a depășit 2 ani de zile, indiferent de complexitatea cauzei, tribunalul a considerat că menținerea lor în continuare în stare de arest încalcă dispozițiile art.5 alin.3 din CEDO privind judecarea și menținerea în stare de arest într-un termen rezonabil.
s-a arătat că, inculpații și au cea mai mică participare în cadrul grupului la comiterea actelor infracționale, iar actele comise de ei în cadrul grupului erau acelea de subordonare și execuție și nicidecum acte de decizie.
În raport de cele arătate, tribunalul a admis cererile formulate de inculpații și, aceștia fiind obligați potrivit disp.art.1602alin.3 și 1602alin.31pr.penală, să respecte o serie de obligații care nu le dau posibilitatea să mai ia legătura între ei, cu martorii, cu experții și să influențeze în vreun fel restul de probe ce au mai rămas de administrat, aceștia având cunoștință de consecințele nerespectării acestor obligații.
Totodată, s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul despre care s-a arătat că are o situație juridică mai grea decât a celor doi inculpați, întrucât în calitate de administrator al societății înființate de către liderul grupului, a comis și o serie de infracțiuni de natură economică-înșelăciune, spălare de bani, evaziune fiscale care au legătură cu expertiza dispusă în cauză. De asemenea, acest inculpat este trimis în judecată și pentru infracțiunea de lipsire de liberate minorului care nu a fost audiat până în prezent întrucât fie nu s-a prezentat în instanță, fie nu a fost găsit la domiciliu.
Referitor la cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de s-a arătat că la data 21 decembrie 2009 prin decizia penală nr.775/R/MF pronunțată de Curtea de Apel, a fost înlocuită măsura arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, fiind pus în libertate, astfel încât acestea au rămas fără obiect.
S-a admis cererea formulată de același inculpat-, înregistrată la data de 5 ianuarie 2010, prin care a solicitat posibilitatea părăsirii localității de domiciliu pentru a urma tratamentul de specialitate la clinici și spitale ce se află în afara acesteia pentru următoarele, în baza actelor medicale depuse la dosar.
Inculpatul a fost obligat ca la întoarcerea în localitatea de domiciliu, după tratamentul medical efectuat, să se prezinte la Postul de Poliție, jud.V, unde are domiciliu, înscrisuri medicale din care să reiese cu certitudine localitatea unde a fost plecat, perioada cât a efectuat tratamentul și spitalul sau clinica unde fost internat.
Împotriva încheierii a formulat recurs parchetul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie considerând că în mod greșit s-au admis cererile de liberare provizorie formulate de inculpații și.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată următoarele:
În cadrul examinării cererilor de liberare provizorie, care fac obiectul recursului se constată că, instanța fondului a avut în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, aspectul că temeiurile arestării preventive nu mai subzistă, dar și faptul că a trecut o perioadă lungă de arest preventiv, care a depășit cu mult 2 ani.
Instanța a constatat, în primul rând, faptul că rezonanța socială a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților s-a mai estompat, întrucât timpul scurs de la arestarea preventivă inculpaților până în prezent a depășit termenul rezonabil în care trebuia să se desfășoare procedura penală cu inculpații arestați.
Lăsarea în libertate a celor doi inculpați și, în acest moment procesual nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că cei doi erau simpli executanți, acționând numai la comanda liderului grupului infracțional -, ei nereprezentând o autoritate de decizie în activitatea infracțională desfășurată, care este mult mai restrânsă decât a celorlalți coinculpați.
Se constată astfel, că inculpații în cauză sunt trimiși în judecată, alături de ceilalți membrii ai grupului infracțional, pentru un număr mult mai mic de acte materiale, cea mai gravă infracțiune reținută în sarcina lor, fiind asocierea și aderarea la un grup infracțional condus de inculpatul -.
Din perspectiva situației juridice a inculpatului, trebuie reținut că acesta aducea la îndeplinire orice dispoziție și respectiv orice ordin primite de la șeful ierarhic, multe dintre ele de natură infracțională, fiind folosit la recuperarea unor sume de bani prin amenințarea și intimidarea unor pretinși debitori, ce erau supuși la plata unor dobânzi cămătărești.
De asemenea, inculpatul, era angajat la societatea al cărui acționar era -, recidivist și alături de inculpatul aducea la îndeplinire dispozițiile primite de la liderul grupului, inculpatul.
Se observă că și acesta avea o contribuție infracțională infimă prin raportare la situația juridică a celorlalți inculpați arestați.
, se observă că inculpatul în scopul săvârșirii infracțiunilor ce i se rețin în sarcină a agresat pe părțile vătămate la Hotel "", împreună cu inculpatul și susține acțiunea violentă exercitată de inculpatul asupra părții vătămate. Totodată există în privința sa bănuiala legitimă că împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată a lipsit de libertate pe fiul părții vătămate.
Trebuie amintit că, în lumina jurisprudenței CEDO, o bănuială puternică privind comiterea de către reclamant a unor infracțiuni grave poate justifica inițial detenția.
Totuși, după anumită perioadă, ea nu mai este justificată, fiind necesare alte motive care să justifice continuarea privării de libertate a inculpaților.
În speță, referitor la "starea probelor" nici aceasta nu mai este în măsură să justifice detenția inculpaților întrucât cercetarea judecătorească a avansat mult, au fost audiați martori importanți și, în plus, nici administrarea probelor, după trecerea unui interval, nu poate justifica, singură, întreaga perioadă de detenție.
Fiind vorba despre o cauză complexă care necesită cercetări delicate și multiple, curtea a analizat cu atenție sporită, dacă se impune sau nu o alternativă la arestarea preventivă, însă până în prezent a trecut o perioadă lungă în care imperativele anchetei nu mai sunt suficiente pentru a justifica detenția, cel puțin în privința intimaților-inculpați.
În aprecierea curții, riscul că acești inculpați vor încerca să ascundă dovezi a devenit infim și la acest moment nu poate fi formulat decât într-o manieră generală, fără a se putea indica fapte concrete care să arate că acel risc mai există în realitate.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică este drept că el nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii și la fel de adevărat este faptul că el trebuie să rezulte și din datele ce caracterizează persoana inculpatului.
În acest context, făcând o analiză circumstanțelor personale ale celor doi inculpați se constată că acestea pledează în favoarea lor și instanța le dă semnificația cerută de art.136 al.8 Cod procedură penală, astfel încât se impune punerea în libertate inculpaților, cu impunerea unor obligații ce garantează o bună desfășurare a procesului penal, anume acelea prev.de art.145 al.1/1 lit.a- și alin.1/2 Cod procedură penală.
De asemenea, stabilirea obligațiilor descrise în soluția adoptată vor acționa ca o frână suficientă pentru a preveni orice încercare de sustragere.
De asemenea, analiza posibilității luării unei măsuri alternative trebuie făcută la fiecare termen de judecată și cu atât mai mult acum la trecerea unui termen de circa 2 ani și 7 luni de la arestarea preventivă, astfel încât curtea consideră că bănuiala legitimă care justifică inițial detenția, în timp și-a pierdut forța.
Prin urmare, încheierea atacată sub aceste aspecte este legală și temeinică.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva încheierii din 13 ianuarie 2010, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-, intimați fiind, fiul lui și, născut la data de 18.10.1970, în com., jud. V, cu domiciliul in or. H,-, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -, și, fiul lui și -, născut la data 05.07.1973, în mun.Rm.V, jud.V, cu domiciliul în com., sat, jud.V, posesor CI, seria -, nr.-, CNP -, deținuți în Penitenciarul Colibași, județul
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
dr. - -
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./
Jud.fond: Cl.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
