Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 37/2010. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 37/

Ședința publică din 15 ianuarie 2010

PREȘEDINTE: Florin Popescu

JUDECĂTOR: G -

JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii de ședință din 13.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul intimat, personal, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la dosar au fost depuse prin registratura instanței motivele de recurs formulate de - Serviciul Teritorial Timișoara și nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Procurorul susține oral recursul formulat de - Serviciul Teritorial Timișoara și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris, casarea încheierii și menținerea arestării preventive a inculpatului. Arată că infracțiunile comise de inculpat și de grupul infracțional din care face parte sunt grave și pedepsite ca atare de lege, că pericolul social al faptelor este dat de natura, de modul de săvârșire a acestora și de frecvența lor, creând un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice în ansamblu și unei anumite colectivități în particular, precum și că în cauză există nu numai motive verosimile de a se bănui că inculpatul a săvârșit fapte penale, ci și dovezi certe. A fost invocată jurisprudența - cauzele Letellier contra Franței, Jecius contra Lituaniei, și Murray contra Marii Britanii. Susține că în cauză există probe și indicii că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, că acest dosar este desprins din dosarul nr. 21/P/2008 al OT. că inculpatul de față s-a sustras de la urmărirea penală, astfel că prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, inculpatul l-a recunoscut din planșele foto pe inculpatul că ar fi participat la plasarea în țară a bancnotelor falsificate; martorul care a asistat la tipărirea bancnotelor false, a declarat că inculpatul a lucrat cu inculpatul; martora, de asemenea, a arătat că și inculpatul a fost implicat în săvârșirea faptelor. Mai arată că acest inculpat a fost filmat în timp ce ducea imprimanta, care aparținea inculpatului și care a fost folosită la tipărirea bancnotelor false, din convorbirile telefonice interceptate rezultând că inculpatul știa ce activități infracționale desfășoară inculpatul, fiind și el implicat în comiterea acestora. Consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca inculpatului să-i fie menținută măsura arestării preventive, fapta fiind gravă și putând duce la destabilizarea pieții monetare din România.

Apărătorul ales al inculpatului intimat, avocat solicită respingerea recursului formulat de și menținerea încheierii Tribunalului Timiș ca temeinică și legală, putându-se efectua cercetarea penală și cu inculpatul în stare de libertate. Referitor la declarațiile martorilor arată că între acestea există discrepanțe, că nu există garanții cu privire la obiectivitatea declarațiilor martorului sub acoperire, inculpatul nu este taximetrist ci s-a ocupat cu vânzarea de mașini second-hand și a lucrat la un centru de schimb valutar, nefiind un infractor înverșunat. De asemenea, susține că inculpatul nu s-a sustras de la urmărirea penală, ci el a călătorit în străinătate și s-a întors în țară, unde a avut un loc de muncă stabil. Totodată, inculpatul și-a schimbat domiciliul și s-a încheiat un proces-verbal la fostul domiciliu al acestuia, deși se știa că s-a mutat. Cu privire la convorbirile telefonice susține că acestea nu sunt relevante, că parchetul trebuie să probeze acuzațiile care i se aduc inculpatului și că o singură dată inculpatul a condus mașina cu care s-a circulat în țară, neparticipând în fapt la răspândirea bancnotelor false. Imprimanta a cărat-o deoarece a fost rugat de inculpatul, care îi era prieten și urma să se mute. Pe calculatorul inculpatului se aflau doar filme și jocuri și nu există alte probe că s-ar fi ocupat cu falsificarea bancnotelor. Susține că nu mai subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, că de la luarea acestei măsuri a trecut un interval foarte mare de timp, -ul trebuind să facă diligențe pentru finalizarea urmăririi penale, în cauză nefiind indicii sau probe certe privind vinovăția inculpatului. Doar faptul că dosarul privindu-l pe acest inculpat a fost disjuns, nu trebuie să conducă la arestarea acestuia. Sentința pronunțată în dosarul din care s-a disjuns dosarul de față nu este definitivă, iar inculpații din acel dosar sunt liberi, iar inculpatul este arestat, cu atât mai mult cu cât aceștia au fost achitați. Concluzionând, solicită respingerea recursului formulat de și cercetarea în libertate a inculpatului, soluția tribunalului fiind legală și temeinică.

Inculpatul intimat arată că nu a avut nici o contribuție la confecționarea și distribuirea bancnotelor falsificate, că îl cunoștea pe inculpatul și că nu s-a sustras de la urmărirea penală, ci doar a plecat și a revenit în țară de mai multe ori.

A,

Deliberând, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 13.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 139 alin.1 s C.P.P.-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul, născut la 10.03.1983 în T, deținut în Arestul IPJ T, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3 din 12.06.2009, emis de Curtea de APEL TIMIȘOARA.

În baza art. 145 alin.1 ind. 1.C.P.P. inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa constat că temeiurile care au impus luarea și menținerea acestei măsuri nu mai subzistă.

Pentru această fază procesuală se impuneau probe evidente că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este învinuit, însă dosarul cauzei cuprinde doar indicii cu caracter general.

De aceea, vinovăția sau nevinovăția inculpatului urmează a fi cercetată de către instanță cu inculpatul în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât nu există nici un element din care să rezulte că acesta ar putea tulbura în mod real ordinea publică.

Neexistând probe evidente în sensul vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa și nici elemente care să ducă la concluzia că prin cercetarea sa în stare de libertate s-ar tulbura ordinea publică, respectiv punerea în primejdie a funcționării normale a instituțiilor statului, perturbarea liniștii cetățenilor, în baza art. 139 alin.1 tribunalul C.P.P. a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu aceea a obligării de a nu părăsi țara, acesta fiind obligat să respecte prevederile de art. 145 alin. 1 ind. 1.

C.P.P.

Împotriva încheierii penale nr. 416/PI/29.07.2009 pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 13.01.2010 în dosarul nr- din 18.08.2009 a declarat recurs în termen PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL TIMIȘOARA, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 14.01.2010, solicitând casarea încheierii atacate și menținerea arestării preventive.

În motivarea recursului procurorului, se arată că infracțiunile comise de inculpat și de grupul infracțional din care face parte sunt grave și pedepsite ca atare de lege, că pericolul social al faptelor este dat de natura, de modul de săvârșire a acestora și de frecvența lor, creând un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice în ansamblu și unei anumite colectivități în particular, precum și că în cauză există nu numai motive verosimile de a se bănui că inculpatul a săvârșit fapte penale, ci și dovezi certe. A fost invocată jurisprudența - cauzele Letellier contra Franței, Jecius contra Lituaniei, și Murray contra Marii Britanii.

Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu potrivit art. 38510alin 2 și 3. proc. pen. precum și examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3. proc. pen. curtea de apel constată că recursul procurorului este întemeiat, pentru considerentele ce urmează.

Prima instanță a considerat în mod eronat că nu subzistă temeiurile arestării preventive.

Astfel, din materialul existent până în acest moment la dosarul cauzei rezultă indicii care fac rezonabilă bănuiala că inculpatul intimat a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, respectiv cele de aderare la un grup infracțional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și de falsificare de monede sau alte valori în formă continuată prev. de art. 282 alin. 1 și 2 cu aplic. Art. 41 alin. 2. pen.

Aceste indicii reies din declarații de martori, declarația numitului, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, planșe foto.

Motivarea instanței de fond că pentru această fază procesuală se impuneau probe evidente în sensul vinovăției inculpatului nu poate fi însușită de către instanța de recurs, întrucât aspectul vinovăției va fi stabilit numai în urma analizei întregului probatoriu administrat în faza de urmărire penală și în cea de judecată în primă instanță, operațiune care nu poate fi realizată în prezent, cercetarea judecătorească nefiind finalizată. Pe de altă parte, atât art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cât și art. 148 alin. 1 lit. f) raportat la art. 143 alin. 1. proc. pen. nu cer ca măsura arestării preventive să se întemeieze pe probe de vinovăție, ci arată că sunt suficiente motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit o infracțiune, respectiv indicii temeinice că învinuitul/inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.

Curtea de apel consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin urmare, se consideră că autoritățile judiciare au demonstrat convingător justificarea menținerii măsurii arestării preventive.

Măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile. Prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța de recurs reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte. În condițiile de față, curtea de apel apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului intimat de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.

De asemenea, instanța de recurs apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului intimat ar putea încuraja și alte persoane să comită fapte asemănătoare și că ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social. Statul are obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte care aduc atingere relațiilor privind conviețuirea socială și încrederii de care trebuie să se bucure obiectele prin care se exprimă moneda națională, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.

Instanța de recurs mai apreciază că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului intimat.

Pentru aceleași motive care vizează menținerea arestării preventive se apreciază că față de inculpatul intimat nu poate fi luată altă măsură preventivă.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 38515pct. 2 lit. d) proc. pen. va fi admis recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL TIMIȘOARA împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 13.01.2010 în dosarul nr- din 18.08.2009, va fi casată încheierea penală recurată și, rejudecându-se cauza, în temeiul art. 3002rap. la art. 160 proc. pen. va fi menținută starea de arest a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.

Văzând și disp. art. 192 alin. 3. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii de ședință din 13.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Casează încheierea penală recurată și rejudecând:

În temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 menține C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.

În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan

- - G - - -

GREFIER,

- -

Red. /15.01.2010

Tehnored./2 ex./18.01.2010

Prima instanță:

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 37/

Ședința publică din 15 ianuarie 2010

În temeiul art. 38515pct. 2 lit. d admite C.P.P. recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii de ședință din 13.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

Casează încheierea penală recurată și rejudecând:

În temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 menține C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.

În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - G - - -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR- 18 ianuarie 2010

CĂTRE,

TRIBUNALUL TIMIȘ

- SECȚIA PENALĂ -

Vă restituim alăturat dosarul dvs. nr-, privind pe inculpatul, nemaifiindu-ne necesar.

Dosarul, cusut și numerotat, conține 63 file și are atașate: dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA - 10 file și dosarul de urmărire penală nr. 5/D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara - vol. I - 286 file.

Menționăm că dosarul are fixat termen de judecată la instanța dvs. la data de 5 februarie 2010.

Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 37/R din 15.01.2010, definitivă, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii de ședință din 13.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost casată încheierea penală recurată și rejudecând, în temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 s C.P.P.-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.

GREFIER,

- -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR- 18 ianuarie 2010

CĂTRE,

TRIBUNALUL TIMIȘ

- SECȚIA PENALĂ -

Vă restituim alăturat dosarul dvs. nr-, privind pe inculpatul, nemaifiindu-ne necesar.

Dosarul, cusut și numerotat, conține 63 file și are atașate: dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA - 10 file și dosarul de urmărire penală nr. 5/D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara - vol. I - 286 file.

Menționăm că dosarul are fixat termen de judecată la instanța dvs. la data de 5 februarie 2010.

Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 37/R din 15.01.2010, definitivă, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva încheierii de ședință din 13.01.2010, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost casată încheierea penală recurată și rejudecând, în temeiul art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 s C.P.P.-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie verificate înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.

GREFIER,

- -

Președinte:Florin Popescu
Judecători:Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky, Laura Bogdan

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 37/2010. Curtea de Apel Timisoara