Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 36/
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Florin Popescu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Constantin
GREFIER: BECHE
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații --, -, - și -, împotriva încheierii penale nr. 4/CC/13.01.2010, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 13.01.2010.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpații recurenți și, ambii personal, în stare de arest și asistați de avocat ales din cadrul Baroului A, cu împuternicire avocațială la dosar; inculpatul recurent, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales din cadrul Baroului A, cu împuternicire avocațială la dosar și inculpatul recurent, personal, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se iau declarații inculpaților recurenți, consemnate în scris și depuse la dosar, apoi nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat solicită admiterea recursului formulat de inculpatul, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a acestuia, invocând dispozițiile art. 1403alin. 7 Cod procedură penală. Arată că măsura arestării preventive luată față de acesta este nelegală și nu este justificată de probatoriul administrat. Inculpatul a declarat că el cunoaște două dintre femeile care practicau prostituția, acestea fiind cele care l-au acostat în vederea întreținerii de relații sexuale contra sumei de 50 lei. De altfel, cele 10 părți vătămate practică prostituția de aproximativ 2 ani, iar pe inculpat îl cunosc doar de circa 2 luni. Susține că se observă că declarația dată la poliție este scrisă de o altă persoană decât cea care o semnează. Declarațiile părților vătămate sunt susținute de concubinii acestora, iar modul de trai al acestora este prin el însuși o infracțiune. Leziunile părților vătămate, rezultate ca urmare a unor acte de violență, trebuie dovedite, lucru care nu s-a realizat până în prezent. Referitor la faptele săvârșite de inculpatul, dacă organele de poliție le cunoșteau din luna octombrie, trebuiau să acționeze imediat și să nu aștepte pentru a lua măsurile necesare împotriva acestuia, precum și împotriva părților vătămate pentru a nu mai practica prostituția. Cu privire la persoana inculpatului, arată că acesta are în cazier înscrisă infracțiunea de conducere fără permis. Măsura arestării preventive, conform practicii și Constituției României, este una din cele mai grele măsuri preventive și consideră că în această cauză există posibilitatea revocării măsurii arestării preventive luate împotriva inculpatului și punerea acestuia în libertate, conform probatoriului administrat până în prezent.
Cu privire la inculpatul, apărătorul ales al acestuia, avocat solicită admiterea recursului și punerea inculpatului în libertate. Arată că inculpatul nu are antecedente penale, că partea vătămată a fost concubina lui din luna octombrie până în luna decembrie, chiar petrecând împreună sărbătorile de iarnă. Această parte vătămată a trăit în casa inculpatului, putând pleca și comunica cu orice altă persoană, și chiar a declarat că în fiecare seară pleca să practice prostituția, lucru pe care îl făcuse anterior.
Apărătorul ales al inculpatului -, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pe care o consideră nelegală și netemeinică, punerea în libertate și cercetarea în libertate a inculpatului. Arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în dosar neexistând probe sau indicii temeinice că acest inculpat ar fi săvârșit vreo faptă penală. Nu se poate pune bază pe declarațiile date de persoanele minore, care practică prostituția benevol, care sunt fără studii și au fugit de acasă, nefiind persoane de încredere. Se poate observa că la ieșirea din A acestea sunt acolo și practică prostituția fără să fie împiedicate de nimeni. Chiar în sala de judecată se află două dintre acestea, respectiv și, care doresc să declare că organele de poliție le-au pus să semneze declarațiile care nu conțin date reale, astfel că arestarea inculpatului nu are nici o bază legală, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală pentru a se putea dispune arestarea sa, el neprezentând pericol concret pentru ordinea publică. În motivarea încheierii se apreciază de către instanța de fond că gravitatea faptelor prezintă pericol pentru ordinea publică și nu inculpatul, ci faptele acestuia și urmările care s-ar fi putut produce.
Apărătorul din oficiu al inculpatului -, avocat solicită admiterea recursului și cercetarea acestui inculpat în libertate, ținându-se cont și de motivele personale ale acestuia, care dacă ar fi pus în libertate ar putea să-și ajute familia, nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu are antecedente penale.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, arestarea preventivă a acestora fiind în conformitate cu prevederile legale; faptul că victimele sunt prostituate nu înlătură răspunderea penală a infractorilor; pericolul concret pentru ordinea publică nu se poate confunda cu pericolul social, el poate fi dedus din probe, gravitatea infracțiunilor, faptul că doi inculpați sunt recidiviști, astfel că Tribunalul Arada pronunțat o soluție corectă, neimpunându-se punerea în libertate a inculpaților.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 4/CC/13.01.2010, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 13.01.2010, În baza art. 1491Cod procedură penală coroborat cu art. 136 lit. d, 143, 148 lit. f Cod procedură penală, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Arad, privind pe inculpații -, -, -, -.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 zile, începând din data de 13.01.2010 până la data de 10.02.2010 inclusiv.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului și s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Arada sumei de 300 lei reprezentând onorar avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arada reținut următoarele:
Prin referatul cu propunere de arestare preventivă din data de 13.01.2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Arada propus arestarea preventivă a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori în formă continuată, viol și vătămare corporală prev. și ped. de art.12 al.1 și 2 din Legea nr.678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 pen. art.13 al.1, 2, 3 și 4, din Legea 678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 pen. art.197 pen. și art.181 pen.
În fapt s-a arătat în cursul anului 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin constrângere și violență, inculpații au obligat mai multe fete, printre care și minore, (una dintre fete la data săvârșirii faptelor avea vârsta de 14 ani) să se prostitueze, obținând astfel diverse foloase materiale, după ce în prealabil, pe marea majoritatea a acestor fete le violau. Totodată inculpatul, i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale, anterior acestor fapte, victima fiind racolată de către inculpații, și, iar ulterior dată în supravegherea inculpatului.
Procurorul a arătat că aceste fapte au fost stabilite prin: - declarații părți vătămate, și, declarațiile martorilor ,; - raport de constatare medico-legală; - planșă fotografică; - procese verbale de percheziție domiciliară;
Prin ordonanța din data de 12.01.2009 orele 13,00 s-a dispus reținerea pe 24 ore a inculpaților.
Prin ordonanța din data de 13.01.2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților apreciindu-se că în cauză sunt incidente condițiile prevăzute de art. 136, art.146 și art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală, în sensul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală respectiv acela că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, procurorul a arătat că la stabilirea pericolului pentru ordinea publică trebuie avute în vedere nu numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția (cei care concură la înfăptuirea ei), nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Așa fiind, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social - ca trăsătură esențială a infracțiunii - aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Inculpații, fiind ascultați de judecător, nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
Tribunalul Arada considerat că sunt aplicabile în speță dispozițiile art.143 Cod procedură penală și art.148 Cod procedură penală
Art.148 reglementează" Condițiile și cazurile în care se dispune arestarea inculpatului" și prevede că - Măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 respectiv dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Art. 68^1 Cod procedură penală prevede că "Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta".
Instanța de fond a reținut că din analiza actelor și lucrărilor dosarului, respectiv: declarația părților vătămate care arată aceeași modalitatea de racolare, viol și exploatarea sexuală în scopul obținerii de venituri, declarații ce se coroborează cu declarațiile martorilor, și, care au văzut modalitatea în care inculpații au luat cu forța părțile vătămate, raportul de constatare tehnico-științifică, rezultă leziunile ce i-au fost produse părții vătămate, fiind astfel indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele de mai sus, astfel cum a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva lor.
Față de aceste considerente instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, respectiv existența indiciilor temeinice că inculpații ar fi săvârșit faptele indicate.
Cu privire la motivul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală, instanța de fond a reținut că potrivit textului de lege, măsura poate fi luată doar în situația în care sunt întrunite cumulativ cele două condiții, respectiv: - nfracțiuneq pentru care este cercetat inculpatului să fie sancționată cu pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani; - să existe probe că lăsarea sa în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, s-a constatat întrunită condiția prevăzută de art. 148 lit. f, teza a I-a Cod procedură penală. Sub aspectul condiției prevăzute de art. 148 lit. f teza a II-a - pericolul pentru ordinea publică, în raport de infracțiunile pentru care sunt cercetați, s-a reținut cu privire la persoana inculpaților că doar inculpatul și sunt cunoscuți cu antecedente penale, dar pentru alte fapte decât cele pentru care sunt actual cercetați.
Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente, extrase din mijloacele de probă mai sus expuse: a) gravitatea deosebită a faptelor presupuse a fi comise, gravitate ce rezultă atât din pericolul social abstract concretizat în limite de pedeapsă mari, cât și din numărul mare de acte materiale comise b) de natura relațiilor sociale încălcate; c) de gradul de insecuritate socială pe care îl generează în rândul comunității acest gen de fapte, care, în ultima perioada au cunoscut o recrudescență deosebită; e) de urmările care s-ar fi putut produce.
Reținând complexitatea cercetărilor, împrejurarea că în cauză există nu număr mare de părți vătămate, instanța de fond a apreciat că mijloacele de probă sus enunțate se constituie în date din care rezultă necesitatea de a lua față de inculpați măsura arestării preventive în scopul prevăzut de art. 136 alin. 1.C.P.P. acela al asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, cât și acela de a-i împiedica să se sustragă urmăririi penale.
În concluzie, Tribunalul Arada apreciat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pornind de la aceste considerente, s-a constatat că propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Biroul Teritorial Arad, este întemeiată, și în consecință în temeiul art. 1491Cod procedură penală coroborat cu art. 136 lit. d, 143, 148 lit. f Cod procedură penală, a admis propunerea de arestare preventivă.
Față de aceste motive, tribunalul a dispus arestarea inculpaților, și pe o perioadă de 29 de zile începând din 13.01.2010 până la data de 10.02.2010 inclusiv.
Împotriva încheierii penale nr. 4/CC/13.01.2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 13.01.2010 au declarat oral recurs inculpații --, -, - și -, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 14.01.2010.
Recursurile nu au fost motivate în scris, fiind susținute oral de către apărători, conform concluziilor menționate în partea introductivă a prezentei decizii.
La termenul de judecată de azi, inculpații recurenți au fost audiați în conformitate cu disp. art. 1403alin. 3. proc. pen.
Din analiza încheierii recurate, prin prisma motivelor de recurs analizate din oficiu potrivit art. 38510alin 2 și 3. proc. pen. precum și examinând întreaga cauză sub toate aspectele conform art. 3856alin. 3. proc. pen. Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerente ce urmează.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a condițiilor de legalitate și temeinicie privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, constatând că există indicii că aceștia au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, în mod just tribunalul a considerat că există presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte grave, care aduc atingere libertății sexuale a cetățeanului precum și unor relații privind conviețuirea socială, valori sociale fundamentale apărate de legea penală.
Se observă atât pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpaților (pentru inculpații -, - și - trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 din Legea nr. 678/2001, trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1-4 din Legea nr. 678/2001 și viol prev. de art. 197. pen.; pentru inculpatul - trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1-4 din Legea nr. 678/2001, viol prev. de art. 197. pen. și vătămare corporală prev. de art. 181. pen.), cât și pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților recurenți (față de modul de operare - caracterul organizat al activității infracționale ce se reține în sarcina inculpaților, numărul persoanelor implicate în presupusa activitate infracțională și a celor care au suportat consecințele acesteia; lipsa garanțiilor că inculpații ar abandona comportamentul infracțional - caracterul de durată al activității infracționale, susținuta formă continuată a infracțiunilor și numărul faptelor penale imputate).
Curtea consideră că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 148 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiuni care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Contrar susținerilor apărătorilor, în cauză există suficiente indicii că inculpații ar fi săvârșit faptele penale de care sunt acuzați, indicii rezultate din declarațiile părților vătămate, ce se coroborează cu ale martorilor și, parțial, cu ale inculpaților, din raportul de constatare medico-legală, din planșele foto, din procesul-verbal de percheziție domiciliară. Prin urmare, se consideră că autoritățile judiciare au demonstrat convingător justificarea luării măsurii arestării preventive.
Măsura arestării preventive are un caracter excepțional, starea de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile. Prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța de recurs reține că aprecierea necesității luării unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptelor cu privire la care există indicii că au avut loc cu participarea inculpaților, pe de altă parte. În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpaților recurenți de a fi cercetați în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
De asemenea, instanța de recurs apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților recurenți ar putea încuraja și alte persoane să comită fapte asemănătoare și că ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate și credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social. Statul are obligația pozitivă de a adopta o legislație penală, dublată de mecanismul care să asigure aplicarea sa, capabilă să descurajeze comiterea de fapte ce pun în pericol libertatea sexuală a cetățeanului precum și unele relații privind conviețuirea socială.
Instanța de recurs mai apreciază că scopul procesului penal și buna lui desfășurare justifică luarea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți.
Totodată, se constată că luarea măsurii arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate și în bune condiții (fără posibilitatea alterării) a actelor procesuale în cursul urmăririi penale.
În consecință, prima instanță a făcut o justă apreciere a necesității luării față de inculpați a măsurii arestării preventive.
Pentru aceleași motive care vizează luarea arestării preventive se apreciază că față de inculpații recurenți nu poate fi luată altă măsură preventivă.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații -, -, - și - împotriva încheierii penale nr. 4/CC/13.01.2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 13.01.2010.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și ale art. 189 alin. 1. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b) proc. pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații --, -, - și - împotriva încheierii penale nr. 4/CC/13.01.2010 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 13.01.2010.
În temeiul art. 192 alin. 2. proc. pen. obligă inculpații recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, pe inculpatul - la 200 lei, iar pe inculpații --, - și - la câte 100 lei.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
BECHE
Red. /15.01.2010
Tehnored. Beche
2 ex./18.01.2010
Primă instanță: jud. - Tribunalul Arad
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 36/
Ședința publică din 15 ianuarie 2010
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate recursurile declarate de inculpații --, -, - și -, împotriva încheierii penale nr. 4/CC/13.01.2010, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 13.01.2010.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpații recurenți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, pe inculpatul - la 200 lei, iar pe inculpații -, - și - la câte 100 lei.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timișa sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2010
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 18 ianuarie 2010
CĂTRE
- BIROUL TERITORIAL ARAD
Vă restituim alăturat dosarul dvs. nr. 90/D/P/2009, privind pe inculpații, nemaifiindu-ne necesar.
Dosarul, cusut și numerotat, conține 180 file.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 36/R din 15.01.2010, definitivă, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații --, -, - și -, împotriva încheierii penale nr. 4/CC/13.01.2010, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 13.01.2010.
GREFIER,
BECHE
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- 18 ianuarie 2010
CĂTRE
- BIROUL TERITORIAL ARAD
Vă restituim alăturat dosarul dvs. nr. 90/D/P/2009, privind pe inculpații, nemaifiindu-ne necesar.
Dosarul, cusut și numerotat, conține 180 file.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 36/R din 15.01.2010, definitivă, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații --, -, - și -, împotriva încheierii penale nr. 4/CC/13.01.2010, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- din 13.01.2010.
GREFIER,
BECHE
Președinte:Florin PopescuJudecători:Florin Popescu, Codrina Iosana Martin, Constantin
