Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 378/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 378
Ședința publică de la 11 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Juverdeanu Tatiana
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Ancuța Gabriela
Judecător - -
Grefier -
Ministerul Public - DIICOT - Biroul Teritorial Iași - a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 10 iunie 2009 prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal formulat de Ministerul Public - DIICOT - Biroul Teritorial Iași împotriva încheierii de ședință din data de 04.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr- prin care s-a dispus înlocuirea măsurii de arest preventiv luată față de acesta cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
La apelul nominal lipsă părțile.
Dezbaterile asupra recursului penal de față au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
Curtea,
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 4 iunie 2009 Tribunalului Iași, în baza art. 139 Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 21 martie 1982 în V, deținut în Penitenciarul Iași, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prevăzută de dispozițiile art. 145 ind.1 Cod procedură penală, cu excepția situațiilor când este chemat de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată.
În baza art. 145 alin. 1 ind. 1 lit. a-d Cod procedură penală inculpatul a fost obligat ca pe durata măsurii să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la Poliția municipiului P, organ desemnat cu supravegherea inculpatului conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție și ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 2 ind. 1 Cod procedură penală copii de pe încheierea de față se va comunica locului de deținere, inculpatului, Poliției municipiului P, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
În baza art. 145 alin. 2 ind. 2 s-a atras atenția inculpatului ca în caz de încălcare cu rea -credință a obligațiilor ce îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța încheierea, tribunalul a reținut următoarele:
Deși legală la momentul luării, măsura arestării preventive constituie totuși o excepție; aceasta trebuie să fie absolut necesară în cadrul procesului penal pentru buna sa desfășurare.
Potrivit art. 136 al. 1 din Codul d e procedură penală, această măsură preventivă poate fi luată pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal sau pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, judecată ori de la executarea pedepsei.
În cauza de față, instanța apreciază că nu există date din care să rezulte presupunerea că lăsarea în libertate a inculpatului ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, finalizat în parte cu privire la prima sa etapă procesuală, respectiv cea a urmăririi penale sau că acesta ar încerca să se sustragă de la judecată.
Din analiza întregului material probator administrat de organul de urmărire penală, precum și parțial de instanța de judecată, cu referire în special la declarația inculpatului și la faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este student și urmează să susțină ultimele examene de an și lucrarea de licență, rezultă o serie de împrejurări care conturează faptul că pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu mai este actual și real:
Este adevărat că fapta de care inculpatul este acuzat este una dintre cele mai grave, însă, pericolul pentru ordinea publică nu este unul abstract și prezumat "ab inițio" în cazul unor astfel de fapte, ci el trebuie să fie întotdeauna unul concret și actual, unul real. Prin trecerea unei perioade semnificative de timp de la data săvârșirii presupuselor fapte și până la momentul actual, acest pericol s-a diminuat treptat, nu doar odată cu trecerea timpului, ci datorită probelor administrate, care vizează doar declarații și procese verbale ale investigatorilor sub acoperire, administrarea acestora în condiții optime, de asigurare a confidențialității, fiind motivul relevant de luare și menținere a arestării preventive a inculpatului.
Ori, în condițiile în care aceste etape au fost depășite prin finalizarea urmăririi penale și sesizarea instanței cu rechizitoriu, se impune a menține echilibrul între interesul general de desfășurare a procesului penal în bune condiții și drepturile inculpatului la un proces echitabil, ce nu trebuie privit în mod formal, ci prin prisma garanțiilor inserate în art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, una din cele mai importante, fiind fără îndoială, egalitatea armelor.
Acest principiu cere ca "fiecare parte la un astfel de proces să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței, în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ de partea adversă"(cauzele Dombo BV Olandei sau Giorgiadis Greciei).
În penal, acest principiu presupune egalitatea inculpatului nu doar cu partea civilă, care în cauza de față nu există ci și cu Ministerul Public care susține acuzarea și care a beneficiat de posibilitatea de a desfășura urmărirea penală în condiții optime, astfel cum a solicitat prin cererea de arestare și ulterior de prelungire, respectiv cu inculpatul în stare de detenție.
Cât privește recrudescența acestui gen de fapte, acest aspect nu poate constitui prin el însuși motiv de arestare preventivă. Există în continuare pericolul abstract al săvârșirii unor astfel de tipuri de infracțiuni, însă acesta trebuie dublat de un pericol concret al persoanei în legătură cu care există presupunerea rezonabilă că a săvârșit astfel de fapte penale. Însă, în cazul de față, chiar raportat la persoana inculpatului, cercetat într-o cauză similară - nesoluționată în mod definitiv la acest moment - și la modalitatea concretă de realizare a activității ilicite, nu se conturează existența unor probe certe de relevare a riscului de repetabilitate a unor astfel de acțiuni.
În condițiile în care antecedența penală a fost eliminată de legiuitor dintre cazurile distincte ce pot justifica arestarea preventivă, cu atât mai mult nu poate fi reținută împrejurarea cercetării inculpatului într-o altă cauză penală, nefinalizată cu o hotărâre definitivă de condamnare, ca și temei de menținere a detenției sau de apreciere a pericolului concret pentru ordinea publică.
Concluzionând, având în vedere toate aspectele anterior menționate, precum și dispozițiile art. 5 alin. 1 din Codul d e procedură penală și art. 5 al. 1 din CEDO și considerându-se că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat este la acest moment excesivă, raportat și la caracterul actelor de urmărire penală desfășurate în mod exclusiv prin intermediul investigatorilor acoperiți și ai colaboratorilor acestora și a căror readministrare va necesita o cercetare judecătorească ce se va desfășura pe o durată mare de timp, urmează ca în baza art.139 alin.1 și 35Cod procedură penală, art. 145 indice 1 și următoarele Cod Procedură penală, art.143 alin.1 Cod Procedură Penală, instanța să admită cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive luată față de acesta cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva încheierii a declarat recurs Ministerul Public, DIICOT -Serviciul Teritorial Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul formulat este tardiv.
Încheierea penală atacată a fost pronunțată de Tribunalul Iași la data de 4 iunie 2009, ora 14,00.
Parchetul a declarat recurs la data de 5 iunie 2009 înregistrat la Tribunalul Iași la ora 14,40.
Potrivit art. 141 Cod procedură penală, încheierea dată în primă instanță și în apel prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă.
În consecință, termenul de recurs este de 24 de ore și curge de la pronunțare pentru procuror, care a fost prezent în cursul procedurilor punând concluzii în cauză. Nicio dispoziție procedurală nu impune comunicarea soluției către procuror, singura excepție prevăzută de lege fiind înscrisă în art. 363 alin. 2 teza a II-a Cod procedură penală în cazurile în care procurorul nu a participat la dezbateri, când termenul curge de la înregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului.
În toate celelalte cazuri, termenul de recurs curge pentru procuror de la pronunțarea hotărârii atacate.
Așa fiind, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală va respinge ca tardiv recursul formulat de DIICOT - Serviciul Teritorial Iași împotriva încheierii de ședință din 4 iunie 2009 Tribunalului Iași, fiind depășit termenul de 24 ore prevăzut de lege pentru declararea recursului.
Văzând și dispozițiile articolului 192 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul formulat de DIICOT - Serviciul Teritorial Iași împotriva încheierii de ședință din 4 iunie 2009 Tribunalului Iași.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2009.
Pt. Președinte Judecător pt. Judecător
- - - - -
aflat în semnează - - aflat în semnează
pt. Grefier
aflat în
semnează grefier șef
Red.
Tehnored.
2 ex./08.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Juverdeanu TatianaJudecători:Juverdeanu Tatiana, Obreja Manolache Ancuța Gabriela
