Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 416/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 416/R/MF
Ședințapublicădin 15 august 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marius Gabriel Săndulescu judecător
Judecător:: - - -
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ împotriva încheierii de ședință din data de 12 august 2008,pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-, privind pe inculpații-intimați:, și G.
La apelul nominal, făcut în ședința publică ,au răspuns: intimat inculpat G, in stare de arest, asistat de avocat ales și intimații inculpati, -, - și, în stare de arest și asistați de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice, în baza art. 304 od procedură penală.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, după care:
Reprezentantul parchetului și apărătorii părților, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această situație,constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului având cuvântul asupra recursului,
solicită în baza disp. art.385/15 pct.2, lit.d) Cod procedură penală admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea încheierii recurate și pe fond respingerea cererii privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea. Potrivit disp.art. 3002cod procedură penală instanța este datoare să verifice dacă au incetat sau există temeiuri noi care să justifice măsura arestării preventive. Arată că incorect instanta de fond a dispus inlocuirea măsurii arestului cu o altă măsura, mai ales că inculpații nu au solicitat acest lucru. De asemenea față de complexitatea și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților nu se poate acorda întîietate circumstanțelor personale ale acestora.
Avocat ales pentru inculpatul G,solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate și punerea de îndată în libertatea a inculpatului întrucât nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei masuri și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Totodată, precizează că în această cauză inculpatul a recunoscut fapta si solicită aplicarea dispozițiilor art. 5 paragraful 3 al Convenției Europene a Drepturilor Omului care menționează un "termen rezonabil" al stării de arest.
Avocat ales, pentru inculpații, - și -, solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și menținere a ca legală și temeinică a încheierii recurate. nstanța de fond a apreciat că gradul de periculozitate al inculpaților, avut în vedere anterior, s-a diminuat semnificativ iar temeiurile care au condus la dispunerea arestării lor preventive se mențin doar în parte. De asemenea inculpatii au recunoscut și regretat fapta, au acoperit prejudiciul, au avut o atitudine sinceră, toate acestea fiind atribute ale comportamentului inculpatilor in favoarea menținerii dispozițiilor încheierii recurate.
Inculpatul, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
Inculpatul, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
Inculpatul -, având cuvântul lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
Inculpatul, având cuvântul lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
Inculpatul -, având cuvântul lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
Inculpatul, având cuvântul arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
Inculpatul G, având cuvântul lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin încheierea din 12 august 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, în dosarul nr-, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, pentru inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.07.1987 în Pitești, domiciliat în comuna Izvoru, sat Izvoru, județul A, CNP -, pentru inculpații, fiul lui și, născut la 03.06.1987 în Pitești, domiciliat în Pitești,-,.70B,.A,.1,.6, județul A, CNP -, fiul lui și, născut la 04.06.1987 în Pitești, județul A, domiciliat în Pitești,. nr.222, -d,.A,.8,.36, județul A, CNP -, fiul lui și, născut la 26.11.1979 în Pitești, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP -, fiul lui G și -, născut la data de 30.01.1986 în Pitești, domiciliat în Pitești,-, -. C,. 2, județul A, CNP -, și, fiul lui și C, născut la 26.07.1971 în Pitești, domiciliat în Pitești,-, -8,. B,.4, județul A, CNP -, și pentru G, fiul lui G și -, născut la 20.10.1973 în, județul A, domiciliat în, județul A, CNP -, și punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Pe durata obligației de a nu părăsi localitatea de domiciliu inculpații vor fi obligați să respecte următoarele obligații, conform art. 145 alin. 1/1 Cod pr. pen.:
-să se prezinte la T IBUNALUL ARGEȘ ori de câte ori sunt chemați;
-să se prezinte la poliția locală conform programului de supraveghere întocmit de către organul de poliție respectiv;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura
-să nu dețină, să nu folosească și să poarte nici o categorie de arme;
-să nu se apropie de persoanele împreună cu care au săvârșit fapta și de martori și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
S-a dispus, de asemenea, comunicarea prezentei încheieri inculpaților, organelor de poliție sus-menționate, Jandarmeriei județului A, organului competent să elibereze pașapoarte inculpaților și organelor de frontieră.
Organele în drept vor refuza eliberarea pașaportului sau vor ridica provizoriu pașaportul fiecărui inculpat pe durata măsurii.
S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 145 alin. 2/2 Cod pr. penală, sub aspectul că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau obligaților care revin fiecăruia se va lua măsura arestării preventive.
In ceea ce privește măsura înlocuirii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la inculpații sus-menționați, s-a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă se mențin doar în parte, în sensul că, durata scursă de la data evenimentelor este destul de mare, perioadă în care s-au aflat în arest preventiv, împrejurare față de care, pericolul concret și imediat pentru ordinea publică s-a diminuat mult, ținându-se cont de prejudiciul foarte mic produs părții civile și atitudinea acestora care au regretat faptele săvârșite.
Impotriva încheierii din 12 august 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, cu motivarea că, în mod greșit prima instanță a apreciat că, gradul de periculozitate al inculpaților s-a diminuat semnificativ, ținându-se cont de modul în care au acționat aceștia, mijloacele folosite și prejudiciul modic adus părților civile, întrucât pericolul concret și imediat pentru ordinea publică nu se poate dilua odată cu scurgerea timpului.
Constituirea în grupuri și activitatea infracțională a inculpaților sunt aspecte ce pun în evidență pericolul real ce ar zădărnici cercetarea judecătorească precum și aflarea adevărului, prin influențarea unor părți, martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă.
De asemenea, față de complexitatea și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților nu se poate acorda întâietate circumstanțelor personale ale acestora, în sensul recunoașterii și regretării faptelor, ori că parte dintre ei nu au antecedente penale.
Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art.385/6 Cod pr.penală, se apreciază că recursul declarat de parchet nu este întemeiat, urmând a fi respins, având în vedere următoarele argumente:
In esență, curtea reține că, în perioada august 2007 - octombrie 2007, cei șase inculpați s-au constituit în două grupuri infracționale organizate, în scopul săvârșirii de infracțiuni, sens în care au contrafăcut și pus în circulație instrumente de plată electronică, au efectuat operațiuni financiare frauduloase, prejudiciind astfel cetățeni români și străini cu sume importante de bani. Totodată, inculpații au deținut aparatură electronică în scopul falsificării de cărți de credit.
Temeiurile care au justificat inițial arestarea preventivă a inculpaților sunt conținute de dispozițiile art.148 alin.1 lit.h Cod pr.penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea preventivă a inculpaților a fost prelungită și menținută la mai multe termene de judecată, ultima dată prin decizia penală nr.395/R din 4 iulie 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI până în momentul de față.
In ceea ce privește gradul de pericol concret pentru ordinea publică ce a justificat inițial arestarea inculpaților, se constată că, în mod corect a apreciat instanța de fond că la momentul de față s-a diminuat mult, în raport de modul în care au acționat aceștia și mijloacele folosite, unele rudimentare sau defecte de la început, luând în calcul în acest sens și prejudiciul foarte mic produs părților civile, precum și atitudinea lor de a recunoaște și regreta faptele comise.
Insă, curtea apreciază că soluția de înlocuire a detenției preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu adoptată de instanța de fond, se justifică, în principal, în raport de dispozițiile art.5 din ce apar aplicabile în speța de față.
In acest sens, persistența pericolului pentru ordinea publică, se apreciază și pornind de la principiile stabilite prin jurisprudența CEDO care, în mai multe cauze împotriva Franței, a statuat că anumite infracțiuni recunoscute printr-o gravitate deosebită, de natură să determine o tulburare a societății, pot justifica o detenție preventivă, însă măsura se impune a fi luată pe un termen rezonabil și limitat.
Ca atare, în legătură cu durata arestării preventive, curtea reține că inculpații s-au aflat în arest preventiv aproximativ 10 luni, perioadă în care urmărirea penală a fost finalizată cu trimiterea acestora în fața instanței de judecată.
In acest sens, potrivit jurisprudenței CEDO, privarea de libertate reprezintă o gravă derogare de la principiile libertății individuale și a prezumției de nevinovăție, împrejurări față de care, autoritățile naționale au obligația de a se asigura, de la caz la caz, că detenția la care este supus un inculpat nu depășește o durată rezonabilă.
In acest context, persistența unei suspiciuni în legătură cu faptul că persoana arestată ar fi comis o infracțiune este o condiție esențială pentru justificarea legalității menținerii stării de detenție, însă, după o anumită perioadă de timp, această condiție nu mai este suficientă și nici nu mai constituie un temei "relevant și determinant" după aproximativ 10 luni de arestare preventivă în speța de față.
Ca atare, raportând aceste principii cauzei de față, alăturat circumstanțelor personale ale inculpaților, constând în recunoașterea și regretarea faptelor comise, lipsa antecedentelor penale, precum și situația lor familială și profesională, se apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, impunând în acest sens respectarea obligațiilor prevăzute de art.145 pct.1/1 Cod pr.penală, menționate în considerentele și dispozitivul încheierii recurate.
Se apreciază astfel, că în speța de față, arestarea preventivă a inculpaților a devenit excesivă, în raport de dispozițiile art.5 din, reținându-se că, rezonanța socială negativă a faptelor produsă de efectul infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații se diminuează prin trecerea timpului, ori se stinge, determinând schimbarea sau dispariția temeiurilor care au stat la baza detenției preventive.
In opinia curții, înlocuirea detenției preventive de către instanța de fond cu măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cu respectarea obligațiilor impuse de art.145 pct.1/1 Cod pr.penală, reprezintă o garanție că inculpații nu se vor sustrage de la judecată și nici nu vor încerca să influențeze părțile vătămate sau martorii.
Așa fiind, curtea va respinge ca nefundat recursul parchetului, în baza art.385/15 ăct.1 lit.b Cod pr.penală, iar potrivit art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva încheierii din 12 august 2008, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ, complet specializat minori penal, în dosarul nr-, intimați inculpați fiind:, fiul lui G și -, născut la data de 30.01.1986, fiul lui și C, născut la 26.07.1971, fiul lui și, născut la 26.11.1979, fiul lui și, născut la data de 14.07.1987, fiul lui și, născut la 03.06.1987, G, fiul lui G și -, născut la 20.10.1973,fiul lui și, născut la 04 iunie 1987.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 august 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.D/Tehnored./ex.2/11 septembrie 2008
Jud.fond
Președinte:Marius Gabriel SăndulescuJudecători:Marius Gabriel Săndulescu, Raluca Elena Șimonescu
