Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 42/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 42/
Ședința publică din data 16 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu dr. - -
JUDECĂTOR 3: Constantin dr. -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procurot
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, împotriva încheierii din data de 14 ianuarie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ - Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns intimații inculpați și, în stare de arest, asistați de avocat ales, intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei nr.285/2009 emisă de Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorilor intimaților-inculpați să ia legătura cu aceștia.
Reprezentanta parchetului și apărătorii inculpaților având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat.
Nemaifiind cereri de formulat, nici excepții de invocat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, susține în ședință publică recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii de ședință pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ - Secția penală, ca fiind nelegală și netemeinică, iar pe fond menținerea
stării de arest preventiv a inculpaților în baza dispozițiilor art.300/2 și art.160/b Cod procedură penală, întrucât temeiurile inițiale ce au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat.
Solicită a se avea în vedere că inculpații - și sunt recidiviști, activitatea infracțională a acestora a costat în răpirea părților vătămate și transportarea lor în alte localități pentru a fi exploatate sexual și a obține în această modalitate venituri. Imprejurarea reținută de instanța de fond că a trecut o perioadă îndelungată de la luarea măsurii arestării preventive și că nu se mai impune menținerea stării de arest, este nefondată, având în vedere gravitatea infracțiunii comise, circumstanțele reale reținute în sarcinile inculpaților precum și faptul că aceștia au recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Avocat pentru inculpații și, având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ ca nefondat pentru toate motivele invocate în scris și susținute și oral de reprezentantul parchetului.
Solicită ca instanța să rețină că inculpații au recunoscut fapta, au colaborat cu organele de urmărire penală. De asemenea precizează că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a formulat și o plângere.
Precizează, de asemenea că prin decizia Curții de Apel din data de 5 ianuarie 2009, au fost admise recursurile inculpaților și s-a trimis cauza spre rejudecare pentru motivele invocate și de dumnealui.
Inculpații sunt arestați de mai bune de 2 ani, apreciind că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Avocat pentru inculpatul având cuvântul precizează că achiesează la concluzii domnului avocat și solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ ca nefondat pentru toate motivele invocate în scris și susținute și oral de reprezentantul parchetului având în vedere perioada de timp mare în care inculpatul stat arestat preventiv.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită respingerea recursului, pe fond punerea în libertate având în vedere perioada mare de timp de mai bine de doi ani în care a stat în arest preventiv, continuarea judecării cauzei în stare de libertate, precizând că are mama bolnavă și este singurul întreținător, nu are antecedente penale.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit dis part.385/13 alin. ultim Cod procedură penală arată că achiesează la concluziile apărătorului ales.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită respingerea recursului, pe fond punerea în libertate având în vedere perioada mare de timp de mai bine de doi ani în care a stat în arest preventiv, continuarea judecării cauzei în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal:
Prin încheierea din 14.01.2009 pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ în dosarul nr- s-a dispus:
Admite cererile inculpaților, fiul lui si, născut la data de 23.01.1983 în municipiul B, domiciliat în comuna Găneasa, sat, jud. I, CNP -, fiul lui G și, născut la data de 04.02.1985 în municipiul B, domiciliat în B,-,.2, CNP - și, fiul lui și G, născut la data de 06.07.1986 în B, domiciliat în B,-,.4, sector 2, CNP -.
În baza art.139 alin 2 înlocuiește C.P.P. măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 145/1 alin 2 impune C.P.P. inculpaților să respecte următoarele obligații prevăzute de art. 145 alin 1/1 C.P.P.:
- să se prezinte la instanță ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încunoștințarea organului judiciar;
- să nu se apropie de părțile vătămate, membrii familiilor acestora, fiecare de ceilalți inculpați, martori și să nu comunice cu toate aceste persoane direct sau indirect.
Atrage atenția inculpaților asupra disp. art. 145 alin 2/2 și alin 3 la C.P.P. care fac referire disp. art.145/1 alin 2
C.P.P.Dispune punerea lor în libertate.
Respinge cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpații și ca rămase fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpații și, au fost arestați preventiv la data de 13.01.2007, iar inculpatul la data de 12.01.2007, temeiul legal al măsurii preventive fiind dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Ulterior, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin.1 și 2 litera a din Legea nr.678/2001 constând în aceea că, au răpit mai multe părți vătămate, una dintre acestea fiind minoră, pe care le-au constrâns să se prostitueze în folosul lor.
În drept, s-a motivat că, deși inițial gravitatea acuzațiilor a putut justifica arestarea preventivă, după 2 ani de la luarea măsurii, menținerea inculpaților în stare de detenție, nu se mai poate întemeia exclusiv pe gravitatea faptelor.
De asemenea, având în vedere persoana inculpaților, este lipsit de temei, să se susțină că, aflându-se în libertate, aceștia ar constitui un pericol real și actual pentru comunitate. Mai mult, aspectul antecedentelor penale este unul susceptibil de schimbare, astfel încât, aprecierea oportunității menținerii unei persoane în detenție în raport cu el, este incompatibilă cu prevederile art.5, paragraful 3 din CEDO.
De fapt, judecarea pe fond, a cauzei, s-a prelungit din motive ce exclud culpa inculpaților, împrejurare în care, se concluzionează de către tribunal, atragerea dispozițiilor art.139 al.2 Cod procedură penală și art.1451al.2 Cod procedură penală, va contribui la buna desfășurare a procesului penal, cerință motivată în cuprinsul art.136 al.1 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, care a criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul greșitei înlocuiri a măsurii arestării preventive, lăsarea în libertate a celor trei inculpați, prezentând un pericol concret și imediat pentru ordinea publică, pericol care nu s-a diminuat prin scurgerea timpului.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate dar și în conformitate cu dispozițiile art.3856al.3 Cod procedură penală, curtea, - cu majoritate - constată că recursul procurorului este fondat.
Inculpații și, au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 12 alin.1 și 2 litera a din Legea nr.678/2001, iar inculpatul pentru comiterea infr.prev.de art. 12 alin.1 și 2 litera a și art.13 al.1 din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.
În fapt s-a reținut că inculpatul împreună cu inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 21.XII.2006 și 9.01.2007 ( la această ultimă dată împreună cu inculpații, și - ), prin răpire le-au transportat pe părțile vătămate și -, din municipiul Târgoviște, respectiv din municipiul Pitești, în comuna Găneasa, județul I, în scopul exploatării lor.
Inculpatul, împreună cu inculpatul, - și, la data de 09.01.2007, prin răpire, a transportat-o pe partea vătămată - în scopul exploatării ei, din municipiul Pitești în municipiul
În sfârșit, inculpatul, împreună cu inculpații, și -, prin răpire, a transportat-o pe partea vătămată - din municipiul Pitești în municipiul B, în scopul exploatării ei, activitatea infracțională a celui în cauză referindu-se și la găzduirea, în locuința proprie, în scopul exploatării, a părții vătămate, în vârstă de 14 ani.
Potrivit art.3002Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată, este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând în conformitate cu dispozițiile art.160.
Acest ultim text, în alin.3, prevede că dacă instanța constată ca temeiurile care au determinat arestarea, impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Arestarea preventivă a celor trei inculpați-intimați s-a făcut invocându-se prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală (" inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică).
Examinând actele și lucrările dosarului, se concluzionează că, în speță, sunt realizate și în prezent ambele cerințe impuse de legea procesual penală.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, curtea, - cu majoritate - reține că desigur, este adevărat că pericolul pentru ordinea publică, nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii.
Aceasta, nu înseamnă însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect, existența pericolului public, poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public, nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului ori de durata arestării preventive ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei nu acționează îndeajuns, împotriva infracționalității.
Având în vedere modul de soluționare a problemei referitoare la menținerea arestării preventive a inculpatului, urmează a se dispune și respingerea ca nefondată a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar a inculpaților și .
Așa fiind, în temeiul disp.art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, va fi admis, se va casa în întregime încheierea atacată și, rejudecând cauza, în baza art.3002rap.la art.160 al.1 și 3 Cod procedură penală, va menține arestarea preventivă a intimaților-inculpați cu consecința respingerii, ca nefondate a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar a inculpaților și .
Potrivit art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat - în recurs - rămân în sarcina acestuia iar în conformitate cu dispozițiile art.189 Cod procedură penală, se va institui în sarcina inculpaților obligarea de a plăti statului cheltuieli judiciare avansate la instanța de fond.
Onorariu avocat din oficiu în sumă de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE - CU MAJORITATE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ împotriva încheierii de 14 ianuarie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL ARGEȘ în dosarul nr-.
Casează în întregime încheierea atacată și pe fond menține starea de arest a inculpaților:, și, deținuți în Penitenciarul Colibași, județul
Respinge ca nefondate cererile de liberare sub control judiciar formulate de inculpații și.
Obligă pe inculpați la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat la prima instanță.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia, iar onorariu în sumă de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2009 la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
C-tin.
Grefier,
Red.:C-tin.
Tehn.
Jud.fond:.
3 ex./ 7.02.2009.
OPINIE SEPARATĂ
În principiu, nu sunt de acord cu opinia majoritară bazându-mă pentru fundamentarea soluției mele pe principiul celerității procedurilor judiciare și pe garanția de ordin general, înscrisă în art.6 paragraf 1 al Convenției europene a drepturilor omului, respectiv aceea a "termenului rezonabil".
Sub acest aspect, instanța europeană a subliniat, în mod constant, că numai întârzierile imputabile autorităților judiciare competente pot să conducă la eventuala constatare a depășirii unui termen rezonabil în care trebuie să fie judecată orice cauză, depășire contrară dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În materie penală, art.6 paragraful 1, recunoaște oricărei persoane învinuite de săvârșirea unei infracțiuni, dreptul de a obține într-un termen rezonabil o decizie definitivă cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce.
Or, în speța de față, inculpații se află în detenție de circa 2 ani, element ce impune a fi luat în considerație pentru a se determina dacă s-a statuat într-un "termen rezonabil" cu privire la temeinicia acuzației formulate împotriva lor.
Astfel, din lucrările dosarului, rezultă că inculpații și au fost arestați preventiv la data de 13.01.2007, iar inculpatul, la data de 12.01.2007 pe temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală.
La o dată ulterioară, aceștia au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, constând în aceea că inculpații au răpit mai multe părți vătămate, printre care una minoră, pe care le-au silit să se prostitueze în folosul lor.
Dacă inițial gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților a putut justifica arestarea preventivă, după 2 ani de la luarea măsurii, menținerea inculpaților în stare de detenție, nu poate decât să contureze o durată excesivă a procedurii judiciare de față.
Printre criteriile după care se apreciază, termenul rezonabil al unei proceduri penale se numără și comportamentul acuzatului, dar în speță, acestora nu li se poate reproșa faptul că nu au cooperat activ cu autoritățile judiciare și nici prelungirea procedurii de urmărire penală pentru că au voit să producă anumite probe de natură a-i disculpa sau pentru că au cerut efectuarea de investigații suplimentare pertinente ( inclusiv exercitarea unor căi de atac disponibile în legislația națională).
În speță, nu mai este îndeplinită nici cerința că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Apreciez că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat, întrucât inculpații sunt arestați de aproximativ 2 ani, timp în care s-au administrat majoritatea probelor, astfel încât pericolul influențării în sens negativ a procesului este redus.
Întrucât temeiurile care au determinat luarea și menținerea arestării preventive s-au schimbat, respectiv lăsarea în libertate a inculpaților nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că o altă activitate infracțională nu mai pot desfășura față de durata arestării preventive, care a depășit un termen rezonabil, opinez pentru respingerea recursului declarat de parchet, în baza dispozițiilor art.38515al.(1) pct.1 lit.b Cod procedură penală și menținerea ca legală și temeinică a încheierii din 14.01.2009 a Tribunalului Argeș, prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților, conform dispozițiilor art.139 al.(1) Cod procedură penală.
JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.:
Tehn.
3 ex./ 16.02.2009.
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Constantin
